REPORTAJ: Lecția de viață a lui Max, ucraineanul cu 5 copii care a luat-o de la zero, în Alba Iulia. Cum și-a reinventat afacerea

În micul său birou din Alba Iulia, unde până de curând a funcționat un amanet, mă aștepta Sosnov Maksym, Max pentru prieteni. Un bărbat înalt, cu o privire pătrunzătoare, care pare că citește prin tine.

După contactul vizual și o strângere de mână, privirea îmi fuge într-un colț al biroului: pe o masă, o biblie neagră, cu litere aurii șterse de trecerea timpului și de cât a fost deschisă, stă la loc de cinste. 

Este biblia familiei Sosnov, familia lui Max care, alături de nevasta sa, are cinci copii și care până la începutul războiului trăiau o viața fericită, la cinci kilometri de Kiev, în Ucraina. 

Max este capul familiei, iar după ce o bombă a căzut pe casa vecinilor a hotărât să plece și să vină în România, în Alba Iulia. Însă mai mult de atât, acesta a avut puterea să o ia de la zero și să își deschidă o afacere în orașul din Transilvania. 

Aceasta este povestea lui Sosnov Maksym și a familiei sale, refugiați în Alba Iulia.

În Ucraina, Max are o afacere în industria metalului. Face piese și profile metalice pentru diferite părți de mobilier și de curând se apucase să confecționeze cadre pentru bănci școlare.

În Alba Iulia și-a deschis o firmă care produce plăcuțe de străzi, plăcuțe pentru firme și panouri informative metalice, cutii poștale și, mai nou, s-a apucat să monteze pompe de căldură.

Pentru a ne înțelege mai bine, am luat cu mine un traducător, pe Nikita Karaman, un tânăr din Republica Moldova, student în anul II la Universitatea din Alba Iulia care s-a implicat activ în ajutorul dat refugiaților din Ucraina veniți în oraș.

Chiar cu câteva zile înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, Max a primit și pus în funcțiune mai multe utilaje moderne, dar nu a reușit să producă ceva cu ele, din cauza războiului.

În video, utilajele pe care Max le-a folosit doar pentru scurt timp, până să înceapă invazia Rusiei asupra Ucrainei.

Am vorbit despre Dumnezeu, afaceri, politică, administrație, dar și cum vede el viața din Alba Iulia, apoi i-am cunoscut sora, Tania, și pe fiica lui cea mare, Sveta.

”Am vrut să îmi protejez familia”

De când a început războiul, de la primele bombardamente, a stat în subsolul casei alături de familie, timp de 14 zile. Apoi, când o bombă a căzut în casa vecinului, a luat decizia să plece din Ucraina înspre România.

”Am vrut să îmi protejez familia”, spune Max. A plecat cu o mașină, strictul necesar și bani cash. Restul a lăsat în casă.

A venit cu soția și cei cinci copii. Apoi, un partener de afaceri și-a trimis cei doi copii în Alba Iulia pentru a sta alături de Max și familia sa. Partenerul de afaceri a plecat pe front între timp.

Au primit un apartament unde au stat cu toții. În timp a venit și sora sa, vărul, dar și-a adus și părinții la Alba Iulia.

Cum a ajuns în Alba Iulia

Au ajuns în Alba Iulia pe 11 martie. Fiind un om religios și apropiat de biserică, Max a luat legătura cu biserica din Alba Iulia. Apoi, alături de biserică, a început să îi ghideze și pe alți refugiați să ajungă la Alba Iulia.

Însă, povestea lui Max despre cum a ajuns în Alba Iulia este mult mai complexă. Prin 2016 a fost contactat de un bărbat din Alba Iulia care era interesat să facă afaceri cu el, a povestit acesta. La momentul respectiv nu s-a concretizat nimic.

Apoi, când a început războiul, Max a primit un mesaj de la bărbatul în cauză, de la Cosmin Câmpean, care i-a spus că poate să vină în Alba Iulia și să locuiască în apartamentul său.

Când a aflat că are cinci copii, l-a ghidat către un prieten de-al său, notarul Dan Teodorescu din Alba Iulia. Acesta i-a pus la dispoziție apratamentul părinților cu mult timp înainte să existe programul 50/20 și le-a oferit absolut tot ceea ce aveau nevoie și niciodată nu le-a lipsit nimic, mai spune Max.

În apartamentul în cauză stau și în aceste momente, mai precizează acesta.

A început să ghideze refugiații din Ucraina către Alba Iulia

Max spune că ucrainenii nu știau de Alba Iulia și că alegeau orașele mari pentru a se refugia: București, Iași, Cluj sau Timișoara. Însă, după ce a ajuns, alături de Sveta și soția sa, au început să ghideze oamenii către Alba Iulia, mai ales în lunile martie, aprilie și mai, când refugiații veneau în valuri în România.

S-au acomodat rapid în Alba Iulia. Copiii au început să facă școală online cu profesorii din Ucraina, iar el s-a gândit cum să își continue afacerea departe de casă.

Cu banii pe care îi avea, și-a făcut o firmă în Alba Iulia: face plăcuțe luminoase. Parte din producție este realizată în Ucraina, iar apoi trimisă în Alba Iulia, de unde el o trimite către clienții săi din țară sau din afara țării.

Cum și-a deschis afacerea din Alba Iulia

Nu i-a fost greu să își deschidă o afacere în România deoarece birocrația din țară seamănă cu cea din țara vecină. Însă, acesta nu a putut să nu observe că românii sunt mai lenți în muncă și tind să aibă un nivel mai scăzut de producție, în toate domeniile, îmi explică acesta.

Are credință, multă credință în Dumnezeu și crede că el va aranja toate lucrurile. Mai mult, crede că Dumnezeu dă putere Ucrainei pentru a lupta cu un tiran, cu un imperiu care le-a invadat țara și că în final Ucraina va fi învingătoare.

Cum vede administrația din Ucraina

Max a mai explicat cum funcționează administrația din Ucraina. În primul rând, totul pleacă de la comunități, cele de oameni și cele administrative. Fiind o administrație bazată pe regiuni, mare parte din decizii se iau la nivel regional. Din acest motiv, în Ucraina sunt regiuni foarte dezvoltate, iar unele mai puțin dezvoltate.

Rolul administrației naționale, al președintelui este cel de a manageria relațiile dintre stat, regiuni și legăturile dintre ele. Zelenski este un președinte tânăr, care are multe de învățat, dar care a reușit să țină țara unită pe toată perioada războiului, a spus Max.

Despre război, acesta a spus că mare parte dintre cei care luptă sunt voluntari. La fel ca și în 2014, în războiul din Donbas, cei care iau arma în mână sunt voluntari care înțeleg că trebuie să își apere țara.

Însă în spatele lor stau oamenii de afaceri, oameni care sprijină armata, mai punctează Max. Sunt oameni care echipează din cap până în picioare soldați voluntari care vor să lupte pe front. Iar acum, în Ucraina există fonduri foarte mari, fonduri susținute de mediul de afaceri care merg către armată, mai explică acesta.

Ivanova Tatiana sora lui Max și Sosnova Svetlana, fiica cea mare

Am plecat din biroul lui Max și am mers către locuința surorii sale, foarte aproape de biroul său. Este un spațiu al lui Mihail David, care s-a implicat încă din primele zile în ajutorul refugiaților, încă dinainte ca programul 50/20 să existe.

Când am deschis ușa, în casă era o atmosferă de liniște, copiii Taniei se jucau prin casă, iar Sveta era la laptop, abia ce terminase orele online. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost colțul de activități al celor mici și o diplomă primită la un concurs de realizat bostani, la Alba Iulia.

 

Copiii Taniei merg la școală în Alba Iulia, iar ai lui Max fac ore online, cu profesorii din Ucraina.

Sveta a fost cea mai afectată, fiind un adolescent normal, la 15 ani, care își trăia viața ca orice tânără de vârsta ei, până când s-a trezit într-o realitate grea. A fost nevoită să își părăsească prietenii, să își lase viața și să plece într-o țară necunoscută.

În primele luni voia să se întoarcă acasă, apoi și-a dat seama că în România, în Alba Iulia, este în siguranță. Mai mult de atât, s-a adaptat și pe vară a lucrat la o cafenea din oraș.

Acum încearcă să își trăiască viața cât de normal poate. Stă la orele online de la școala din Ucraina, când profesorii pot intra, asta fiind o incertitudine din cauza crizei majore de energie electrică din Ucraina.

Merge la gimnastică și la bazinul de înot. De asemenea, se implică activ în orele de limba română pentru ucraineni ce se desfășoară la Liceul de Arte ”Regina Maria”.

Pentru Tania, viața merge înainte în Alba Iulia. Trebuie să își îngrijească copiii și speră că în noul an lucrurile să se liniștească în Ucraina.

Nu au avut deloc probleme în a se acomoda în oraș, deoarece au primit sprijin din partea voluntarilor și a administrației.

Într-o cameră din locuința în care Tania stă, Max se uită mândru la pompa de căldură pe care tocmai a adus-o în România. Deja a montat una la București și vrea să dezvolte afacerea.

Se va întoarce în Ucraina după ce apele se vor liniști, dar spune că afacerea pe care o dezvoltă în Alba Iulia va continua și după întoarcerea familiei în țara natală.

Produsele făcute de Max pot fi văzute pe contul de Instagram al firmei, stalcontinental_ro.

Pe scurt, asta este povestea familiei Sosnov, o familie care peste noapte s-a trezit refugiată, în Alba Iulia, în România, într-o țară a cărei limbă nu o cunosc, dar în care au avut puterea să o ia de la capăt.

„Material realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a celor două organizații.”