Secretele tânărului muzician din Alba, Andrei Haneș: munca și seriozitatea. Muzica Apusenilor, spusă cu sensibilitate la taragot

Andrei Haneș este un tânăr muzician originar din Valea Mică (Zlatna). Deși foarte tânăr, este deja extrem de cunoscut în zona Munților Apuseni, prin talentul său extraordinar.

Andrei cântă la taragot încă de copil. O face atât de bine încât Dumitru Fărcaș, care, după ce l-a auzit, i-a prezis un viitor strălucit.

Mai mult, chiar Dumitru Fărcaș a fost cel care a insistat ca Andrei să meargă la Cluj Napoca, unde să studieze instrumentul în cadrul unui liceu cu profil muzical.

Pe lângă Dumitru Fărcaș, Andrei a fost influențat decisiv de maestrul Ioan Berci.

De mic a avut sprijinul familiei: părinții l-au încurajat și l-au susținut. A câștigat zeci de premii la diferite concursuri.

Respectuos, plăcut și de fiecare dată bine dispus, Andrei ne-a spus că are doar două secrete: studiul și seriozitatea.

Interviu cu Andrei Haneș, tânărul taragotist al Apusenilor

Reporter: Cum ai descoperit taragotul și ce te-a inspirat să începi să-l înveți?

Ioan Andrei Haneș: Am început să cânt la îndemnul mamei mele. Ioan Berci a fost profesorul meu timp de 4 ani.

Dumitru Fărcaș m-a îndemnat să studiez taragotul la Cluj, iar Luca Novac, în momentul întâlnirii noastre, fiind plăcut surprins de abilitățile mele, și-a dorit să mă învețe o doină, lucru care s-a și întâmplat.

R.: Care este cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în procesul de învățare și de interpretare?

A.H.: Zilnic, ascult muzică de calitate și exersez în jur de 5 ore.

Cea mai mare provocare pentru mine este menținerea echilibrului între acordaj și o bună execuție, taragotul fiind un instrument rudimentar și limitat în același timp.

R.: Care este cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în procesul de învățare și de interpretare?

Învățând melodiile, influențele personale vin de la sine.

R.: Taragotul presupune și colaborarea cu alți artiști. Cum este pentru tine această experiență?

A.H.: Am colaborat cu diferite ansambluri și formații și am ajuns la concluzia că pentru a cânta muzică de calitate și pentru a mă simți în largul meu, trebuie să am alături muzicieni de calitate.

Atunci când acastă condiție este îndeplinită, restul vine de la sine și se simte pe scenă.

R.: Ai un obiectiv pe termen scurt?

A.H.: Principalul obiectiv pe care îl am este să am o evoluție continuă, acesta putând fi atins doar prin exercițiu și disciplină.

Numărul copiilor interesați de taragot, în scădere

R.: Cum vezi viitorul taragotului și cum crezi că poate fi promovată și încurajată această muzică tradițională în zilele noastre?

A.H.: Din păcate, numărul copiilor care vor să studieze acest instrument este într-o continuă scădere.

Acest lucru depinde și de părinți, aceștia fiind cei care îi pot îndruma spre muzica tradițională.

Recomandarea mea pentru un tânăr care începe să studieze aest insrument este tot ceea ce a fost valabil și la mine: cât mai mult exercițiu și cât mai multă seriozitate.

Altfel nu se poate.

R.: Ai o experiență memorabilă, sau moment din cariera ta de până acum, ca tânăr muzician pasionat de taragot, pe care vrei să o împărtășești cu noi?

A.H.: O experiență memorabilă din cariera mea este momentul în care maestrul Dumitru Fărcaș, în cadrul unui spectacol, m-a invitat alături de dumnealui pe scenă.

Atunci mi-a declarat prietenie pentru totdeauna.