Sfântul Gheorghe: Unde se află mormântul celui care a învins balaurul. Credinţe populare

Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Este de asemenea ocrotitorul Armatei Române.

Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit foarte mult, odată cu imaginea sa de cavaler care a răpus un balaur. În Evul Mediu, Sfântul Gheorghe a devenit protectorul cavalerilor şi, în mod special, al cruciaţilor.

Citește și MESAJE de Sfântul Gheorghe: SMS de „La mulți ani” pe care le poți trimite celor dragi de ziua numelui

În 1222, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale şi al întregii ţări. Regele Edward al III-lea a înfiinţat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, „Union Jack”. Marele Mucenic Gheorghe este considerat şi ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, născut în Capadocia, din părinti creştini, a trăit în secolul al IV-lea în timpul împăratului Diocleţian. Datorită calităţilor sale, ajunge în slujba împăratului, ca militar, şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor, începute în anul 303. Sf. Gheorghe îşi mărturiseşte credinţa în Hristos şi va fi întemniţat, din cauza convingerilor sale. În încercarea de a-l abate de la credinţa sa, este torturat şi ucis prin decapitare pe 23 aprilie, care rămâne ziua sa de prăznuire.

Citește și MESAJE de Sfântul Gheorghe: Urări de sănătate şi „La mulţi ani” pentru cei dragi, de ziua numelui

În iconografie, Sf. Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Această ipostază ilustrează o legendă în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, care era terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustrează modelul de curaj în lupta cu diavolul.

Sf. Gheorghe este reprezentat într-o mantie roşie, culoare tradiţională pentru un martir, dar şi ca războinic pedestru sau ca tribun militar cu o diademă pe cap, cu o platoşă sub mantie, ţinand o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă.

Biserica Sfântul Gheorghe din localitatea Lodd (Lod, Lida, Lydda), unul dintre marile oraşe din Israel. A fost ridicată pe locul în care a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Sfântul Gheorghe este renumit în toată lumea creștină, ca unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți, și cu atât mai mult în Lodd, orașul său natal. După martiriul sfântului, creștinii i-au luat sfântul trup și i l-au adus în Țara Sfântă, în satul său natal. Biserica Sfântul Gheorghe (el-Khader) din Lodd (Lida) este unul dintre cele mai mari sfinte locașuri închinate martirului din secolul al IV-lea. Mănăstirea greco-ortodoxă are două hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Actuala biserica din Lodd a fost ridicată în anul 1870, avându-și zidurile lipite de Moscheea El-Chodr. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Patriarhatul greco-ortodox de Ierusalim a primit aprobarea, de la autoritățile otomane, spre a reconstrui o biserica pe locul unei foste basilici creștine. Ultimele ruine din acest loc, peste care s-au asezat cele noi, aprțineau unei structuri creștine din secolul al XV-lea; noua clădire a bisericii ocupa fosta noava și absida stângă a vechii biserici, cu toate ca ruinele cele vechi se întindeau pe mai mult de atât.

Pentru a aproba zidirea noii biserici, autoritățile otomane au cerut ca restul spațiului să fie daruit spre a se ridica și o moschee. De aceea, actuala Biserică a Sfântului Gheorghe se ridica doar în coltul nord-estic al vechii basilici creștine. Hala centrală a moscheii păstrează, chiar în centrul ei, o coloană veche ce se află în naosul basilicii creștine.

Deasupra ușii de intrare în biserică se află un frumos basorelief înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Într-o capelă subterană, actuala biserică ortodoxă păstreaza mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și o parte din moaștele sale. În partea dreaptă a altarului, în dreptul scarilor ce coboară în capela subterană, se află „lanțurile” cu care a fost legat Sfântul Gheorghe, înainte de a fi omorât. Sarcofagul de piatră din capela a fost restaurat în anul 1871, în vremea Patriarhului Chiril.

Sărbatoarea Sfântului Gheorghe era celebrată în trecut cu mult fast, timp de trei zile.

În ajunul zilei de 23 aprilie, oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de salcie şi flori galbene de primăvară, cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce.

În noaptea sau dimineaţa zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza brazdele astfel împodobite „de strajă „la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire. Se credea că, astfel, oamenii, vitele şi ceea ce se recolta erau protejate de forţele malefice. În Bucovina, brazdele şi ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva unor boli sau pentru a fi amestecate în hrana animalelor.

În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. În această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.

„Urzicatul” era un alt obicei, practicat de tinerii din comunităţile tradiţionale bucovinene. Întrucât sărbatoarea deschidea o perioadă solicitantă, tinerii se atingeau, pe furiş, peste părţile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătoşi de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

De astăzi până în ziua Sfântului Dumitru este vara păstorilor, începutul anului pastoral. În ajun de Sf. Gheorghe se spune că de ieşi cu capul descoperit te aleargă strigoaicele pănă te lasă lat în codru. Ele, cică dorm cu trupul, dar cu spiritul umblă prin lumea largă şi se luptă cu meliţele din gospodăria omului şi fură laptele vacilor. Şi dacă ne gândim de unde a pornit viziunea strigoaicelor, putem spune că de la ceva femei ce umblă după lapte proaspăt şi-l fură şi-l prefac în laptele vacilor lor. Ca să te fereşti de aşa ceva, taie un şarpe şi pune-i în gât un căţel de usturoi, aşa te fereşti de strigoi, de femeile furăcioase.

De Sfântul Gheorghe, iarăşi, se văd flăcări deasupra comorilor. Flăcările nededate diavolului sunt albăstrui. Când le vezi, laşi semn şi vii a doua zi, când flacăra se domoleşte. De te repezi, te schimonoseşti. Oricum, orice comoară te schilodeşte, la minte sau la trup, aşa că mai bine nu te laşi ispitit.

sursa: crestinortodox.ro