Sfântul Ioan Gură de Aur. Povestea episcopului care a promovat viaţa monahală şi a luptat împotriva corupţiei

Pe 13 noiembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur. A fost patriarh al Constantinopolului, care aparţine Şcolii din Antiohia. Este cunoscut ca fiind adept al traiului modest, monahal şi pentru lupta împotriva corupţiei.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia. Anul naşterii sale nu este cunoscut cu certitudine, fiind plasat între 344 şi 354. Tatăl său a avut funcţie militară (magister militum Orientis), dar a murit la scurt timp de la naşterea copilului său, astfel încât de educaţia lui Ioan s-a ocupat Antusa, mama sa, rămasă văduvă la vârsta de 20 de ani.

Ioan a studiat filosofia, sub îndrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu, vestit sofist. De la 18 ani, intră în anturajul conducătorului Bisericii din Antiohia, Meletie Mărturisitorul, care ar fi şi cel care l-a botezat. În această perioadă studiază teologia sub îndrumarea lui Diodor din Tars.

Adept al vieţii ascetice, Ioan s-a retras în munţi pentru doi ani, perioadă în care a trăit în post şi rugăciune. S-a îmbolnăvit însă şi a fost nevoie să se întoarcă acasă. Meletie a folosit această ocazie şi l-a hirotonit diacon, în 381. În această perioadă scrie tratate despre viaţa monahală.

În 386, episcopul Flavian l-a numit predicator al bisericii mari, zidită de împăratul Constantin, iar după moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului (+397), Ioan este ales urmaşul acestuia. A fost adus în capitală din porunca împaratului Arcadiu, iar Teofil al Antiohiei a fost obligat să-l hirotonească episcop, la 26 februarie 398.

Din acest moment, Ioan a început să reformeze atât cetatea, cât şi preoţimea, aflate într-o stare de decădere şi corupţie. A suprimat luxul reşedinţei episcopale şi a introdus traiul modest si auster monahal.

A interzis preoţilor să folosească darurile pentru cei săraci în propriul lor interes, iar călugăriţelor şi diaconeselor să locuiască la clerici. Văduvelor le-a cerut purtare ireproşabilă.

Criticile sale îndreptate împotriva corupţiei şi a depravării i-au adus însă duşmani. Împărăteasa Eudoxia l-a convocat pe Ioan la un sinod la Stejar, localitate în apropiere de Calcedon, pentru se dezvinovăţi de acuze aduse de cei nemulţumiţi de măsurile sale. Ioan nu se prezintă la sinod, iar după anul 403 este trimis în exil în Bitinia. Este rechemat în scaun în urma unor mişcări populare şi a unui cutremur puternic. Populatia l-a primit triumfal, însă pacea nu a durat mult, pentru că intră din nou în conflict cu împărăteasa şi i se interzice să slujească în biserică.

A fost arestat şi trimis din nou în exil, spre Armenia Mică şi apoi la Pityum, un orăşel pe malul răsăritean al Mării Negre. Nu rezistat celei din urmă călătorii, din cauza stării de sănătate şi a murit la Comana in Pont, la 14 septembrie 407. Ultimele sale cuvinte au fost „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.

Rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse la Constantinopol şi aşezate în Biserica Sf. Apostoli, în 438.

Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat moştenire o operă literară vastă, ce cuprinde omilii, tratate si scrisori.

Tratatul Contra anomeilor (Despre incomprehensibilitate) dezvoltă o critică punctuală împotriva ereticilor anomei, una din cele mai radicale grupari ariene, ai cărei adepţi susţineau că îl pot cunoaşte pe Dumnezeu în Sine, tot atât de bine după cum se cunoaşte El însuşi. Un alt tratat este Împotriva iudeilor (creştinilor iudaizanţi). A mai scris omilii –împotriva sărbătorilor laice şi păgâne şi pe tema pocăinţei.

Citește și SFÂNTUL IOAN 2019: MESAJE şi FELICITĂRI de SFÂNTUL IOAN Botezătorul. Felicitări pentru Ion, Ioana, Nelu, Oana

sursa: crestinortodox