Sfaturi practice din ziarele care apăreau la Alba, acum mai bine de 100 de ani. ”Vinulu naturalu, dacă se tornă în vas cu apă înotă de-asupra fiindu mai oleosu”

Ziarele care apăreau la sfârșitul secolului al XIX-a, la Alba Iulia, aveau și un rol de învăţare, de ghidare a populaţiei prin prezentarea unor sfaturi şi poveţe gospodăreşti, precum şi a unor date economice statistice. În afara celor politice, cam acestea erau domeniile considerate ”de interes” pentru polulație. O cercetare a directorului Direcției Arhivelor Județene Alba, Dana Zecheru, a scos la lumină o lume dispărută și, mai ales o limbă română veche, interesantă și în același timp greu de urmărit. Cum să îngrijești sccoafa și purceii, cum să scapi de durerile de dinți, cum să stârpești șoarecii, cum să recunoști vinul ”măiestrit” cu apă sau cum să știi când vine ploaia, folosind o ”simplă” lipitoare. Sfaturile prezentate au fost publicate începând cu anul 1890. 

Sfaturile şi poveţele acopereau întreaga gamă de activităţi ce se desfăşoară într-o gospodărie. Astfel, pentru îngrijirea purceilor, se recomandau următoarele: „Dacă se întâmplă ca scrofele se fete în geru mare, trebue să ne îngrijimu de purceii mici, să nu piară de frigu. Mijloculu celu mai practicu este, să acoperimu scrofa cu un ţolu. Ţolulu are să se lase pre scrofă, pănă cându voru fi fetaţi toţi purceii, şi pănă cându voru fi suptu. La casu dacă nu amu fi aşternutu ţolulu pre scrofă înainte de fetare, putemu să o facemu şi dupe ce a fetatu, şi putemu să încăldimu ţolulu chiar şi cu cărămidili calde. Pre calea acesta reînvie chiar şi purceii îngheţaţi de jumătate.”

Pentru menţinerea şindrilelor în stare bună, gospodarilor li se spunea că ”Trebuie să le muiemu în apă văroasă. Procedura de forte simplă: Se aşedă şindila înainte de a o folosi în o cadă văroasă aşa, ca să fia acoperită cu apă. După 2-3 dile apoi se scoate, şi se aşedă undeva susu, ca să se scurgă şi usuce, apoi se poate numai decâtu folosi“.

În cazul neplăcut al unei dureri de dinţi, suferinzii erau informaţi că „Dorerea de dinţi se pote delătura, după cum scrie o foie medicală, cu unu mijlocu forte simplu. N-avemu decâtu să muiemu o cârpă curată în apă fierbinte şi se frecămu cu ea încetişoru dintele şi gingeii. Durerea încetă nesmintitu, şi încă cu atâtu mai în grabă, cu câtu a fostu mai fierbinte apa“.

Existau probleme cu rozătoarele în gospodărie? Nimic mai simplu, deoarece „Celu mai simplu mijlocu de a stirpi şorecii este mandula amară pisată meruntu şi presărată cu farină sau zaharu. Efectulu e siguru.”

O altă povaţă era adresată celor ce aveau dubii privind calitatea vinului pe care îl consumau. Acestora li se spunea că „Vinulu naturalu, curatu, dacă se tornă cu grije în un vas cu apă înotă de-asupra apei fiindu mai oleosu, din contră vinulu măestritu numai decâtu se amestecă cu apa.”

Pentru însetaţi, erau prezentate diferitele feluri de băuturi, aflate în acea vreme pe piaţă: “Apa e cea mai principală beutură recoritore, numai nu trebuie să o bemu prea rece. Cafeua negră strică faţa şi somnulu, după prându însă e plăcutu şi te deşteptă. Ciaiului stimuleza sistemulu nervosu, crerii, năduşirea, urinarea şi mistuirea. Berea e recoritore, hrănitore, dar se mistue mai greu ca vinulu. Vinulu înveselesce nima şi mintea. Vinulu nou adeseori e nesănetosu. Lichiorurile, spirituosele, nu suntu hrănitore, dar escită momentanu puterile vitale şi stomachulu. Se nu se bea însă nici odată pre nemâncate.”

În şapte paşi erau prezentate şi semnele care garantau o pâine bună: „1. Are găoci mărunte şi cam într’o formă de mari; 2. Coja nu se desface de miedulu ci remâne în legătură cu acesta; 3. Miedulu atâtu este de elasticu, câtu după ce l’ai apesatu cu degetele nu se cunosce pre el semnulu apesării; 4. Nu conţine multă apă, din care causă e şi uşoră. Pânea care e relativ grea, de comunu sau nu e frementată sau nu e copta de ajunsu şi conţine prea multă apă; 5. Pânea bună trebue să fie destulu de sărată; cea nesărată nu-i aşa nutritore; 6. Coja să nu fie arsă, căci prin cocerea pripită şi ardere părţile de dextrin se prefacu în cărbune şi nu suntu nutritore; 7. Pânea bună e destulu de ridicată şi nu-i cleiosă, tăiată cu cuţitulu nu-i nici trândusă nici sfărmăciosă, ci remâne netedă şi sbicită.”

Deoarece mulţi dintre cititorii ziarelor erau agricultori, redactorii au încercat să le uşureze munca, dând soluţii ieftine şi la îndemână pentru probleme care astăzi sunt banale, precum prognoza meteo. Astfel, se recomanda realizarea unui barometru viu: „Să iea unu borcanu de sticlă străvedeciosă (cumu sunt celea de dulceţă) câtu de largu, şi în care să încapă ½ litră de apă. După ce se umple cu apă, se pune în apă o lipitore, apoi se astupă sticla cu o pânză. Apa se renoeste totu la 10 dile. Cându va fi timpulu spre furtună, lipitorea va face sărituri şi va ave convulsiuni. Cându va fi tempulu spre ventu mare, lipitorea va umbla forte repede în borcanu. Cându e spre ploe sau vreme rea, lipitorea se urcă la suprafaţa apei. Cându e spre timpu bunu, lipitorea şede nemişcată şi resucită.”

Şi gospodinele primeau poveţe. Astfel, pentru păstrarea mirosului de trandafiri, se spunea că „Trandafirii înfloriţi se adună pentru a pregati din ei dulceţuri, apă din rose şi pentru a li-se păstra foile uscate în săculeţe (perinuţe de divanu). Mirosulu celu plăcutu de rose se pote păstra şi pe timpulu, cându ele nu înflorescu, în modulu următoriu: luămu borcane de sticle cu gâtulu largu, punemu unu rându de sare şi unu rândulu de trandafiri, până îlu umplemu. Astupăm bine borcanulu cu dopuri de sticlă, plută sau cu hârtie de pergamentu. Cându vom deschide borcanu la iarnă, vomu ave un mirosu mult mai tare şi mai plăcutu decât acela din obicinuitele perinuţe sau săculeţe umplute cu foi uscate de trandafiri.”

Tot pentru doamne era descrisă şi conservarea ouălor peste vară: „Conservarea ouelorul preste vară se pote face în doue moduri, anume: pre fundulu unei lade se presară unu stratu fin de cenuşe, pre care se aşedă ouele fără a se atinge unul de altul apoi se acoperu bine cu cenuşe. Pre cenuşa aceasta iară se pot aşeda oue şi coperi pănă ce se umple lada; lucrulu principalu e ca ouele să fie bine acoperite şi să nu se atingă unulu de altulu. Se mai potu conserva ouele şi prin aceia, că se punu în lapte de varu solvitu cu apă sărată.”

În concluzie, puteţi încerca unele din aceste sfaturi şi poveţe, dacă nu din necesitate, poate doar pentru a vedea cu trăiau oamenii acum mai bine de un veac. Și, mai ales, puteți vedea a evoluat limba română scrisă, într-un timp relativ scurt.