Tabără națională la Mănăstirea Oașa. Tineri veniți din toată țara au trăit câteva zile după rânduiala lăcașului de cult

Mănăstirea Oașa a găzduit Tabăra Națională „Părintele Teofil Părăian”, organizată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei și Mănăstirea Oașa.

Timp de nouă zile, tinerii veniți din toate colțurile țării, dar și din diaspora, au încercat să se integreze în programul mănăstirii prin participarea zilnică la Sfânta Liturghie, la activitățile gospodărești (ascultări), la conferințe și la dialoguri duhovnicești.

Tinerii au avut discuții interactive cu părinții de la Mănăstirea Oașa, Silvan Cablea, starețul așezământului, Iustin Miron, Pantelimon Șușnea și Mihail Lupescu.

Cu ce impresii au rămas tinerii

Iată câteva din impresiile participanților la Tabăra organizată la Mănăstirea Oașa, culese de reprezentanții Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia:

„«E greu de ajuns, dar merită!». Numai așa auzeam despre Oașa.

Nu știam însă că dacă ajung acolo, vorba asta are să se prindă de mine cu așa un drag încât să mi-o însușesc din prima clipă!

Un loc, o înălțare; o mână de oameni care se nevoiesc spre sfințenie și mă trag și pe mine după ei în cele câteva clipe de firesc.

Am căutat liniște și am aflat pacea rugăciunii, am vrut bucuria reîntâlnirii cu mine și l-am întâlnit pe Dumnezeul ascuns în oamenii mănăstirii, în slujbele de noapte, în tăcere și-n ascultare. Am întâlnit tineri care se îndeamnă unul pe altul la frumos.

La Oașa mi s-a tot dat și dat, fără ca eu să aduc nimic în schimb. Recunoștință și bucurie! E greu de ajuns, dar merită!” (Emilia Aurică).

„Nerăbdarea de a ajunge la Oașa a început acum câteva luni când prietenii mei din ASCOR îmi povesteau despre trăirile lor din taberele de la mănăstire. Deși nu mai fusesem, simțeam că aici îmi voi găsi pacea.

Totuși, pe lângă liniște și pace, aici am descoperit o bucurie a firescului: mi se părea frumos și firesc să merg la priveghere și la Sfânta Liturghie de dimineață. În continuarea zilei, la ascultări, rugăciunea inimii și comuniunea dintre oameni te apropiau, de asemenea, de Dumnezeu în mod firesc, natural.

Simt că am găsit la Oașa o familie care parcă mă aștepta, pentru care sunt recunoscătoare și la care mă voi întoarce de fiecare dată când îmi va ajuta Domnul” (Ioana Rinciog).

„Anul acesta am participat pentru prima dată la Tabăra Națională de la Mănăstirea Oașa. Dacă ar trebui să descriu într-un cuvânt toată această experiență, acela ar fi «trezvie».

Încă din prima zi a taberei, părinții ne-au îndemnat ca pe toată perioada să încercăm să luăm din duhul mănăstirii, iar nu să aducem noi duhul lumii în mănăstire. Programul taberei a fost ca un antrenament pentru viața duhovnicească.

Am participat la ceea ce înseamnă rânduiala mănăstirii: slujbe, rugăciune, ascultare. Dar am primit și daruri pentru suflet: conferințe și sinaxe cu părinții..

Părinții ne-au demonstrat de-a lungul taberei cum Ortodoxia este cuprinsă în cultura poporului nostru și cât de autentic ne este specifică nouă, ca și români. Am întâlnit și români din diaspora care mi-au confirmat acest gând prin dorul lor față de bisericile și mănăstirile din țară” (Alexandra Mihăilă).

„Ajungând la Mănăstirea Oașa, simți că te afli într-o mare familie care te primește cu brațele deschise, într-un loc protejat, care funcționează după alte reguli decât cele ale «lumii», aici având mereu întâietate iubirea, dăruirea  de  sine, lucrarea spirituală, mentală și fizică făcută într-un duh de pace, din dorința de a fi de folos aproapelui…” (Ana Benegui).

Sursă: Reintregirea.ro