Tradiții de CIREȘAR. Cele 5 sărbători creștine ale lunii iunie. Legende, obiceiuri şi superstiţii

În luna iunie, numită popular „cireşar”, a şasea din an, sunt mai multe sărbători, de care sunt legate credinţe populare interesante.

Sunt cinci sărbători creștine importante în luna iunie 2022: Înalțarea Domnului, Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh,  Sfânta Treime, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele, Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Denumirea de iunie vine din latinescul Iunius, de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi ocrotitoarea femeilor măritate. Cele mai multe nunţi se făceau în luna iunie.

Vegetația și timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când ziua este cea mai lungă de peste an.

Totuși, recoltele, oricât de promițătoare s-ar arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice furtună, vijelie sau ploaie torențială poate distruge lanul de grâu și porumb, livezile sau vița de vie.

Vezi: Calendar Ortodox, IUNIE 2022. Toate sărbătorile importante din CIREȘAR. Când pică Rusaliile, Sânzienele sau Sfinții Petru și Pavel

În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători religioase și evenimente folclorice.

2 iunie: Înălțarea Domnului

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțarea Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească.

Astfel, în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și strainătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de lupta pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului, se arată într-un comunicat al Patriarhiei.

Adesea Înălțarea lui Hristos, ca și Învierea Sa au fost înțelese că fiind niște lucrări ale Tatălui asupra Fiului Său. Trebuie să avem în vedere, că moartea lui Hristos nu a avut ca țintă satisfacerea onoarei jignite a Tatălui, ci transfigurarea firii omenești.

12 iunie: Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh

La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută și sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta Rusaliile pică pe 12 și 13 iunie.

Ortodocşii sărbătoresc duminică şi luni Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste sfinţii apostoli, cunoscută în popor drept Duminica Mare sau Rusaliile, ocazie cu care se încheie ciclul pascal: Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt.

Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 12 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic.

În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărțit una de cealaltă.

13 iunie: Sărbătoarea Sfinta Treime

Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) este prăznuită a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor. De Sfânta Treime, Biserica ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi.

În a doua zi după Duminica Pogorarii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxă praznuieste pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu.”.

Însă, în calendarele românești această zi este trecută că sărbătoare a Sfintei Treimi.

Credincioşii duc la biserică, în ziua de Rusalii, frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor.

Rusaliile au devenit, pe lângă Paşti, a doua sărbătoare rezervată botezurilor.

21 iunie: Solstițiul de Vară

Miercuri, 21 iunie, este solstiţiul de vară în emisfera nordică, adică va fi cea mai lungă zi din 2022.

De la acest moment, ziua se scurtează, devenind egală cu noaptea, la echinocţiul de toamnă.

De momentul solstițiului de vară este legat și un ritual de transformare a unei bijuterii din aur în talisman norocos.

Se foloseste orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este un inel, o moneda sau pandativ.

Cu o zi inainte de solstițiu, bijuteria este pusă într-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi uscate (cimbru, rozmarin, salvie, lavandă, mușețel, sunătoare), ce reprezintă elementul pământ.

Solstițiul de vară – superstiții

În zorii zilei solstițiului de vară, se scoate obiectul de aur dintre ierburi și se pune într/un vas cu apă curată, apon prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii.

Astfel, bijuteria este purificată cu elementul focului. Cu flacăra de la lumânare, se dă foc ierburilor uscate din vas, lasându-le să ardă și să își împrăștie aromele.

De la mijlocul zilei și până la apus, se lasă obiectul de aur într-un loc sigur de afară, astfel încât să fie sub lumina soarelui.

Seara, țineți strâns bijuteria într-o mână, închideți ochii și concentrați-vă asupra dorintei cele mai arzătoare, apoi pronunțați dorința cu glas tare, de 3 ori.

La final, se recită: „Fii vrăjit și legat, cu noroc, dragoste și lumină; belșugul să se reverse și energiile să străluce. Așa să fie”.

24 iunie: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Sînzienele

Data de 24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl sau, a tămâiat în sfântul altar – loc în care numai arhiereul intră o singură data pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29).

Această luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie.

Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinti au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.

Potrivit Sfintei Scripturi, în acest timp era preot la Templul din Ierusalim, Sfântul Proroc Zaharia, învățător al Legii Vechi, care a fost ales să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.

Preotul Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, care era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului sau (25 mai).

Sânzienele – noaptea puterilor magice

Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional.

Pentru țărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii.

În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă.

Din timpuri străvechi, semnul cercului a fost considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice.

Inelele, coroanele, brățările, colierele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplător au forma de cerc, ci pentru ca acest simbol magic să-i apere pe purtătorii lor de forțele răului, care nu pot să treacă peste această graniță imaginară fără sfârșit sau început, în filosofie el reprezentând nesfârșitul, infinitul.

Tradiția dansurilor populare (existente în toată Europa), în care oamenii se țin de mână sau pe după umeri, alcătuind un cerc închis (de tipul horei), are aceeași semnificație.

De asemenea, cu ocazia solstițiului de vară sunt organizate festivaluri dedicate focului și apei.

Sânzienele se sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie şi sunt cunoscute în mitologia românească drept zânele rele din clasa ielelor, sinonime cu Drăgaicele.

Sânzienele sunt deţinătoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele şi mai ales florile ce le poartă numele cu proprietati magice, făcându-le apte pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc iubirea.

Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină.

29 iunie: Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Cei mai importanți propovăduitori ai credinței creștine, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunt sărbătoriţi la data de 29 iunie.

În jurul sărbătorii se păstrează o mulțime de tradiţii şi de obiceiuri, transmise din generaţie în generaţie.

Apostolii Petru şi Pavel sunt pomeniţi împreună pentru că au fost martirizaţi în ziua de  29 iunie a anului 67.

În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară. Aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Tradiții și superstiții de Sânpetru

Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare.

În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales de pescuit.

Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia.

Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.

În tradiţia populară, până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Sfinții Petru și Pavel: Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare, apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul. Tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News