Un sfert de secol de la moartea episcopului de Alba Iulia, Emilian Birdaș. Cum a fost forţat să demisioneze după Revoluţie

Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia a anunțat împlinirea a unui sfert de secol de la moartea primului episcop al Eparhiei, reînființată în 1976. 

La data de 5 aprilie 1996, în urmă cu 25 de ani, a trecut la cele veșnice Episcopul Emilian Birdaș, întâiul ierarh al reînființatei Eparhii a Alba Iuliei (1976).

A fost episcop la Alba Iulia timp de 15 ani, perioadă în care s-a ocupat îndeaproape de organizarea noii Eparhii și de reabilitarea locașurilor de închinare, sprijinind totodată restaurarea a numeroase monumente istorice.

Episcopul Emilian Birdaș s-a născut la 23 noiembrie 1921, în localitatea Rohia, judeţul Maramureş, primind la Botez numele Ioan.

De tânăr s-a alăturat Mănăstirii Rohia, începând cu anul 1935. Cu prilejul tunderii în monahism, a primit numele Emilian, fiind ulterior hirotonit ierodiacon și ieromonah.

După ce a absolvit studiile Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1944-1948), a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1948-1952).

După finalizarea studiilor, ieromonahului Emilian a fost numit preot slujitor la Catedrala patriarhală și, mai apoi, vicar-administrativ în cadrul Episcopiei Romanului și Hușilor, unde avea să fie făcut arhimandrit.

Între anii 1973-1975, a fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Alba Iuliei și Sibiului, iar la data de 25 ianuarie 1976 a fost înscăunat ca Episcop al reînființatei Eparhii a Alba Iuliei.

Numele său se leagă de restaurarea vechii biserici a Mănăstirii Rîmeț

Ca ierarh, s-a ocupat îndeaproape de organizarea noii Eparhii, de edificarea și reabilitarea locașurilor de închinare, sprijinind totodată restaurarea a numeroase monumentelor istorice.

Una dintre realizările de seamă ale sale rămâne restaurarea vechii biserici a Mănăstirii Râmeț, în vecinătatea căreia a demarat ridicarea noului locaș de închinare.

Între anii 1990-1992, ierarhul Emilian Birdaș a fost Arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, urmând ca în perioada 1992-1996 să ocupe scaunul Episcop al nou-înființatei Eparhii a Caransebeșului.

Aici, a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea Foii Diecezane și a Calendarului Românului, dinamizând în Banatul de Munte atât viața spirituală, cât și cea culturală.

Forțat să demisioneze după Revoluție

Fără precedent în istoria recentă a bisericii, la 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaş a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia într-un mod controversat, prin încălcarea canoanelor bisericeşti, nedreptate care i-a cauzat şi un atac cerebral.

Locul său la Alba Iulia a fost luat de Andrei Andreicuț, în prezent mitropolit al Clujului.

”Cunoscându-l bine pe episcopul Emilian, ştiind că paternitatea ideii de readucere la viaţă a scaunului episcopal albaiulian i-a aparţinut în totalitate, convins de tenacitatea cu care urmărea un ideal pe care şi-1 propunea şi de abilitatea sa în a se orienta şi a dirija lucrurile în aşa fel încât să ajungă acel ideal, chiar dacă ar fi fost nevoit să aştepte o lungă perioadă de timp, nu pot decât să-i recunosc aceste merite personale.

Probabil şi datorită acestor realităţi, episcopul Emilian a considerat Episcopia Alba Iuliei ca pe o operă a sa şi nu numai atât, ci, într-o oarecare măsură, ca pe o proprietate a sa.

N-am să intru în problema felului în care, această creaţie a episcopului Emilian, i-a decis tragicul sfârşit de conducător şi părinte al ei, în urma unei regretabile neînţelegeri, din partea sa, a schimbărilor majore, este adevărat, mult prea radicale şi confuze, care ne-a lăsat pe unii buimăciţi, pe alţii exagerat de entuziaşti şi prea grăbiţi sau pradă unor vinovate complicităţi pe care personal mi le recunosc şi le regret”, afirmă, pe acest subiect, preotul Ştefan Urdă într-un articol publicat în revista ”DacoRomania”.

Cum a fost schimbat

Era ziua de 22 decembrie, când Revoluţia de la Alba Iulia se impusese în faţa primului-secretar de partid Savu: aşadar preoţii au venit la lucru gata făcut şi păreau a-l proteja pe primul-secretar, după cum notează Mihai Babiţchi (lider al revoluţionarilor) în cartea sa biografică „Revoltă în labirint. Decembrie ’89”.

În ianuarie 1990, preoţii au început să strângă semnături pentru alungarea episcopului Emilian Birdaş. În biserici s-a dus o adevărată campanie de discreditare a episcopului Emilian, acuzat că ar fi fost securist. Acuzaţia nu a fost dovedită niciodată.

La 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaş a fost obligat să demisioneze din scaunul episcopal de la Alba Iulia. Modul în care a fost dat jos din funcţia episcopală i-a provocat, se spune, un atac cerebral acestuia.

În aprilie 1990, episcopul Emilian Birdaş a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, cu titlul ”Arădeanul”.

În anul 1992 a fost desemnat membru de onoare al Academiei Române. La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînfiinţatei Eparhii a Caransebeşului. Aici a început construcţia unei catedrale episcopale şi a reluat tipărirea Foii Diecezane şi a Calendarului Românului.

Episcopul Emilian Birdaş a murit în 5 aprilie 1996, în oraşul Caransebeş. La Alba Iulia se organizează periodic evenimente de evocare a acestuia. Într-un parc din centrul oraşului a fost amplasat un bust al acestuia.

Surse: Reintregirea, Adevarul, Dacoromania

Foto: Reintregirea.ro