VIDEO: Cum se sărbătorea 23 august la Alba Iulia și în România: Ore întregi de coregrafii pe stadion, în călduri insuportabile

23 august a fost pentru zeci de ani Ziua Națională a României. Și a rămas în memoria colectivă a celor ce au trăit acele vremuri drept cea mai importantă sărbătoare comunistă.

Era o zi în care elevi, muncitori și persoane din aproape toate clasele sociale mergeau pe stadioane unde participau la adevărate coregrafii umane, care durau ore întregi. 

De la o festivitate dedicată întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste în cel de al Doilea Război Mondial, ziua s-a transformat în alt ceva. 

Au devenit în timp o serie de festivități dedicate ”celui mai iubit fiu al patriei”, festivități făcute  în „cinstea” lui Nicolae Ceaușescu.

În perioada comunistă din România, ziua de 23 august avea o semnificație specială deoarece reprezenta aniversarea loviturii de stat din 23 august 1944, când România a renunțat la alianța cu Germania nazistă și s-a alăturat forțelor aliate.

Istoricul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Liviu Zgârciu, a explicat pentru alba24.ro ce a însemnat ziua de 23 august pentru români.

Manifestări pe stadion, în călduri insuportabile

”23 august devine Ziua Națională a României după instaurarea regimului comunist. Până atunci ziua Națională a României era 10 mai, ziua regeului. O sărbătoare care a marcat soarta a multor locuitori ai județului Alba și ai orașului Alba Iulia.

Generațiile care au prins anii 70”, 80”, 90”, își aduc aminte că atunci la 23 august, aveau loc acele manifestări grandioase pe stadion care erau pregătite din timp.

Deșii copiii erau în vacanță erau aduși, profesorii erau special aduși pentru a organiza acele manifestări, marșuri, discursuri momente, toate într-o căldură insuportabilă.

Iată că după 90” mulți mai au poate regretul acelei perioade, nostalgia acelei perioade, deși în perioada respectivă fiecare dintre cei care participau, urau acel moment.

Urau să stea ore întregi pe un stadion, urau să facă acele coregrafii, etau lozinci, personaje, porumbei.

23 august a fost ziua națională a României în perioada regimului comunist până în 1989”, a declarat pentru alba24.ro, Liviu Zgârciu, istoric al Muzeului Unirii din Alba Iulia.

Ziua de 23 august a devenit  „Ziua Republicii Socialiste România” și sublinia în fiecare an ”realizările regimului comunist”.

În perioada comunistă, sărbătoarea de 23 august includea următoarele aspecte:

• Parade militare și demonstrații: În principal, sărbătoarea consta în parade militare grandioase în Piața Palatului din București și în alte orașe mari din țară. Militarii, inclusiv trupele sovietice care erau prezente în România, defilau în uniforme, prezentând forța și unitatea regimului comunist.
• Discursurile liderilor comuniști: La parade, liderii partidului comunist, inclusiv președintele Republicii Socialiste România, își susțineau discursurile în fața mulțimii adunate. Discursurile aveau tematici propagandistice, subliniind realizările partidului, unitatea poporului și loialitatea față de regim.
• Decorații și premii: În ziua de 23 august, erau acordate decorații și premii pentru cetățenii care se remarcau în diverse domenii, precum muncă, știință, cultură sau sport. Acest lucru făcea parte din propaganda comunistă pentru a promova o imagine pozitivă.
• Manifestații cultural-artistice: În timpul sărbătorii, se desfășurau spectacole artistice, concerte și alte evenimente culturale menite să mobilizeze populația și să creeze o atmosferă festivă.

Cum se sărbătorea 23 august la Alba Iulia. Amintiri din Epoca de Aur

La Alba Iulia, trei locuri erau dedicate acestui tip de sărbători: Stadionul Cetate, unde să puneau în scenă regii complicate cu mii de oameni, strada din fața blocurilor M, peste pasaj, unde erau defilările și uneori zona din fața Muzeului Național al Unirii, unde se simulau spectacole artistice.

FOTO: Fotografie rară din Alba Iulia, cu clădirea cinematografului ”Dacia” în construcție. Cum arăta Bulevardul Transilvaniei

”Pe stadion aveam niște chestii colorate în mână, cartonașe am impresia, nu mai știu din ce erau confecționate.

Ne aliniau, mâna pe umărul celui din față și ne ziceau cu ce parte să o ridicăm și din mulțimea aceea de oameni și pancarde se forma un mesaj.

Ridicam cartonașul și ieșea: Trăiască pacea, Ceaușescu pace… cei de la școala mea le aveam pe astea cu pacea. Alții aveau alte mesaje. Făceam repetiții zile întregi ca să ne sincronizăm” a spus Sebastian C. fost elev al Școlii Nr. 7, care a discutat cu Alba24 pe acest subiect.

”Am fost la repetiții toată luna august. Țin minte că făceam de la 9 la 12 pe pasaj, pe lângă parcul din Cetate. Aveam niște cartoane colorate, le purtam deasupra capului și mergeam pe stradă.

Ce spuneau elevii din acea perioadă

Nu puteai lipsi că se strica totul. Totuși, n-am mai prins parada pentru că am plecat cu părinții la mare și altcineva mi-a luat locul. Mi-a părut cumva rău, o luam ca pe o joacă. Era 1989” este mărturia unui alt elev al perioadei.

Paul Mureșan era în 1988 pionier și elev la Alba Iulia. Atunci ar fi trebuit să apară la televizor ca membru al unui cor, deși nu știa să cânte și nu cunoștea versurile.

”În fața clădirii muzeului, în cetate, am făcut playback comunist. Știți cum e? Era muzică de  cor și noi trebuia să cântăm. De fapt, să pară că o facem. Era anul 1988 când am participat la o filmare a TVR.

Ne-au aliniat au pus muzică și ne strigau să deschidem gurile larg, să pară că știm versurile. Partidul, Ceaușescu, România și Iancule mare, Iancule tare. Astea două melodii”. Filmarea nu a fost difuzată niciodată.

Vezi și VIDEO: Cum arăta Alba Iulia cu câteva luni înainte de Revoluție. Imagini de acum 31 de ani, cu locuri care azi au dispărut

”Țin minte o senzație puternică de sete. Era foarte cald și trebuia să îi ducem pe copii la aceste prostii megalomanice.

Era vacanță de vară, erau la bunici sau cu părinții și noi trebuia să îi adunăm. Se conta pe numere mari, să se vadă că toată suflarea, de la mic la mare, îl iubește pe ”tovarășul”.

Să dăm bine… Ne filmau și cei de la partid sperau să iasă bine, să prindem și noi 2-3 secunde la montajul TV dedicat zilei. Nu știu să fi apărut și noi vreodată” spune fosta profesoară Maria Perța.

Ziua de 23 august era sărbătoarea națională a României înainte de 1989. Pentru demonstrațiile de pe stadioanele și bulevardele fiecărui oraș din țară, se muncea enorm sub directa îndrumare a câte unui tovarăș local cu aptitudini artistice.

Elevii, artiştii, dar şi muncitorii din uzine, cu toţii erau obligaţi să participe la demonstraţiile în cinstea cuplului dictatorial de pe 23 august.

23 august, Ziua Națională a României în perioada comunistă

23 august este important din două puncte de vedere pentru români. Pe 23 august 1939 se semnează la Moscova celebrul pact Ribbentrop-Molotov care marchează istoria europeană şi celebrul protocol secret care ne afectează în mod direct fiind vorba de Basarabia. Acest pact pregăteşte şocul psihologic din vara anului 1940 pentru români.

În al doilea rând, pe 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva foştilor aliaţi, nemţii.

Semnarea unui pact între Germania nazistă şi URSS, în 23 august 1939, a dus la declanşarea celei de a doua mari conflagraţii mondiale, iar, prin protocolul său secret, la ruperea Basarabiei din trupul României.

23 august 1944 momentul în care România a întors armele împotriva Puterilor Axei

Ziua de 23 august 1944 este o zi importantă în istoria României, fiind ziua în care Regele Mihai I l-a demis pe Ion Antonescu – aflat în funcţia de prim-ministru al ţării – şi a cerut arestarea acestuia.

Evenimentul marchează, totodată, şi momentul în care România a întors armele împotriva Puterilor Axei – Germania Nazistă, Japonia şi Italia Fascistă – şi s-a alăturat Aliaţilor (Naţiunile Unite) – URSS, SUA şi Anglia.

Semnificaţia zilei de 23 august 1944

Mareşalul Ion Antonescu se afla la guvernarea României în momentul în care regele Mihai I a decis să dea lovitura de stat. El a fost numit în funcţie de către regele Carol al II-lea încă din septembrie 1940, iar în timpul guvernării sale, România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Puterile Axei.

Cu toate acestea, demiterea lui Antonescu prin decret regal a venit la pachet încetarea unei guvernări militare, în cadrul căreia el îşi conferise cea mai mare parte a puterii. Acesta este momentul în care România declară război Germaniei Naziste şi trece în tabăra care până atunci i-a fost adversară – Naţiunile Unite. În aceste condiţii, România începe tratativele de armistiţiu şi se aliază cu Uniunea Sovietică.

”Proclamaţia către ţară” citită e regele Mihai I

În seara de 23 august 1944, Regele Mihai I anunţa poporul despre deciziile luate şi a citit Proclamaţia către ţară.

„Români,

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. (…)

Români,

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină”.

Trecerea de la regimul antonescian la cel comunist
După demiterea şi arestarea mareşalului Antonescu, guvernarea ţării este preluată de generalul Constantin Sănătescu, iar cabinetul a fost format cu reprezentanţi ai partidelor democrate, cu ofiţeri ai armatei şi cu unii politicieni comunişti.

Armistiţiul semnat cu Uniunea Sovietică a fost momentul în care România a început să piardă, treptat, suveranitatea şi demnitatea naţională. Guvernul nou format a trebuit să admită pierderile teritoriale suferite până atunci în cadrul războiului şi să acorde cele mai importante funcţii comuniştilor.

Trei ani mai târziu, la 30 decembrie 1947, regele Mihai I este obligat să abdice, marcând astfel începutul sovietizării României şi venirea comuniştilor la putere, regim care a ţinut până în 1989.

Întoarcerea armelor

Schimbarea de alianţă a României, din 23 august 1944, avea să scurteaze războiul şi să readucă Transilvania de Nord în graniţele ţării, această zi devenind sărbătoare naţională comunistă, cu semnificaţie puternic ideologizată.

Era vorba, de fapt, de o înţelegere între Hitler şi Stalin de a împărţi ceea ce rămasese neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală şi de Est, aşa cum stipula un protocol adițional secret care viza teritorii din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia şi prin care URSS îşi accentua interesul pentru Basarabia.

„Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfăţişau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră şi înainte de împărţit ceva, şi acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai aceloraşi afaceri”, astfel descria momentul semnarii pactului istoricul Paul Johnson.

Ca urmare a protocolului adiţional secret, URSS a transmis României, la data de 28 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război.

România a cedat, fără luptă, şi trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ţinutul Herţei, nemenționat în ultimatum.

România a intrat în război în iunie 1940, iar din 1941 Basarabia s-a întors în componenţa statului român timp de încă trei ani, pentru ca după 1944 să revină URSS-ului.