VIDEO: Drapel purtat la Marea Adunare Națională de la 1918, exponatul lunii iunie la Muzeul Unirii din Alba Iulia

La Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a fost vernisat marți exponatul lunii iunie. Este vorba despre drapelul purtat de delegația de la Sebeș la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918.

„Acesta este un steag care a fost adus de delegația de la Sebeș, de participanții din Sebeș. El a ajuns la noi într-o stare destul de precară și a fost restaurat. După cum bine știți, tricolorul a fost interzis în Transilvania și atunci oamenii au făcut ce au putut la Marea Adunare. Vedeți că drapelul are o dispunere atipică, sunt multe steaguri de acest fel de la Marea Adunare Națională. Până la urmă conta alăturarea acestor culori pentru că ele erau practic simbolul adoptat de România”, a spus istoricul Marius Cristea.

În numeroase cazuri, originea drapelului național se află în tradițiile poporului respectiv, parcurgând mai multe etape până a devenit însemn național. La fel s-a întâmplat și în cazul tricolorului românesc, care, până în momentul afirmării sale ca simbol vexilologic național, a străbătut mai multe perioade, prima fiind aceea a operațiunii pentru cele trei culori: roșu, galben și albastru. Această perioadă nu este motivată documentar, presupunându-se că tricolorul are origine populară.

Conform științei heraldice semnificația celor trei culori este următoarea: Roșu este simbolul măririi, al bravurii, îndrăznelii și generozității. Este o dovadă de mare distincție și de aceea făcea parte din componența stemelor princiare, iar pentru alte categorii sociale se purta numai cu aprobarea superiorului. Simbolizează, de asemenea, sângele vărsat în lupte și energia strămoșească.

Galben (sau aur) este simbolul măririi, al forței, bogăției și purității. Dar el reprezintă și holdele aurii de grâu din timpul verii.

Albastru (sau azur) reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc, și simbolizează blândețea, frumusețea, noblețea și buna credință. El amintește și de legea noastră. Cele trei culori folosite cu predilecție de către români s-au regăsit în perioada de mijloc a evului mediu românesc și în costumul popular.

Utilizarea preferențială a celor trei culori se constată documentar la începutul secolului al XV-lea, în cărțile bisericești manuscrise și apoi în cele tipărite (a doua jumătate a secolului), în țesături, broderii și pictură.