VIDEO: Muzeul moților din Lupșa a împlinit 70 de ani. ”Muzeul ăsta a fost făcut de un bolund. Așa îi plăcea tatei să spună”

Muzeul Etnografic ,,Pamfil Albu” din Lupșa împlinește în acest an 70 de ani de la înființare. 

Creat prin donația către stat a colecției de piese etnografice a învățătorului Pamfil Albu și socrului său, muzeul a avut activitate susținută timp de două generații.

În ultima perioadă, a găzduit doar expoziții temporare, unele cu obiecte de tezaur.

„Muzeul ăsta a fost făcut de un bolund. Așa îi plăcea tatei să își spună. În viața lui, tata a făcut un muzeu și sapte copii”, îi spunea reporterului Alba24, în urmă cu câțiva ani, Monica Rotaru, fiica învățătorului care a întemeiat muzeul etnografic de la Lupșa.

Istoria Muzeului Etnografic de la Lupșa

Era anul 1937, când o lăcruță de lemn (un penar sculptat) a devenit punctul de plecare pentru cea mai interesantă colecție etnografică din întreagă zonă a Apusenilor.

În 1952, învățătorul Pamfil Albu, tatăl Monicăi Rotaru, avea deja peste 2.300 de obiecte reprezentând viața locuitorilor din Lupșa și a moților în general, pe care a decis să le doneze statului român.

El a continuat să își completeze colecția până la sfârșitul vieții, în 1990.

Muzeul a fost creat în 1952, prin donația către stat a colecției de piese etnografice și de altă natură realizată de către învățătorul Pamfil Albu și socrul său preot Sebastian Ciapa, începând de prin 1919. Începutul a fost poate chiar cu celebrul Tricolor al Lupșenilor de la 1918, azi piesă de tezaur în Muzeul Național de Istorie a României.

Colecția a fost continuată de către Pamfil Albu, devenit directorul muzeului și ajunsă la circa 8.000 de piese, spune prof. dr. Ioan Vlad, din Lupșa.

Potrivit sursei citate, sub conducerea creatorului său, muzeul a crescut continuu, a devenit o instituție de profil reprezentativă a Țării Moților, un reper turistic mult vizitat, o carte de vizită a comunei Lupșa.

Muzeul a fost promovat sistematic de către Pamfil Albu, cunoscut în țară și în străinătate, prezent în manifestări științifice și culturale de interes județean și național și considerat ca cel mai mare muzeu etnografic sătesc din sud-estul european.

Administrarea muzeului după moartea lui Pamfil Albu

După dispariția lui Pamfil Albu, administrarea muzeului a revenit fiicei sale, Monica Albu Rotaru, până la pensionare în urmă cu câțiva ani.

În această perioadă, muzeul s-a extins și în spațiul fostei primării, mai precizează Ioan Vlad.

”Din păcate însă trendul ascendent al muzeului, imprimat de Pamfil Albu, n-a continuat, colectarea de noi piese s-a oprit, instituția a continuat doar să supraviețuiască.

La momentul pensionarii administratoarei, muzeul a fost închis din cauza unor probleme administrative”, potrivit sursei citate.

„Muzeul ăsta a fost făcut de un bolund. Așa îi plăcea tatei să își spună. În viața lui, tata a făcut un muzeu și sapte copii”, îi spunea reporterului Alba24, în urmă cu câțiva ani, Monica Rotaru, fiica învățătorului care a întemeiat muzeul etnografic de la Lupșa.

Demersuri pentru continuarea activității

Pentru continuarea activității, au fost mai multe variante. Una dintre acestea, ca muzeul să fie preluat sub patronajul profesional al Muzeului ASTRA din Sibiu și chiar să devină Muzeul etnografic al Țării Moților, mai spune Ioan Vlad.

”S-a sugerat crearea unei secții de artă și există o ofertă de donație cu un minim de lucrări de artă pentru aceasta, apoi o secție în aer liber pe aurărit aluvionar, care ar fi o creație de succes sigur, o extindere în aer liber cu piese de etnografie mari: case țărănești, mori, piue, ateliere meșteșugărești locale etc”, menționează Vlad.

Parteneriat încheiat de administrația locală

Administrația locală a reușit să încheie un parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României și să realizeze câteva expoziții temporare cu aportul specialiștilor și obiectelor de tezaur aduse de la București spre a fi expuse la Lupșa.

A revenit astfel în comună steagul de la 1918 în septembrie 2021, obiecte de tezaur care i-au aparținut lui Avram Iancu și care, împreună cu alte obiecte din colecția muzeului lupșan, au constituit o expoziție temporară dedicată comemorării Crăișorului Munților în septembrie 2022, transmite Mădălina Corina Diaconu, reporter Radio România Cultural.

Potrivit sursei citate, expoziția temporară dedicată lui Avram Iancu a fost singura de acest gen din țară la care Muzeul Național de Istorie a României a trimis obiecte din tezaur pentru a fi expuse.

În urma ambelor evenimente, Muzeul Național de Istorie a României a donat muzeului lupșan planșele de prezentare a celor două expoziții temporare, planșe ce pot fi văzute și azi la Muzeul Etnografic “Pamfil Albu”, în cadrul unor expoziții temporare deschise pentru toți cei interesați și în special pentru copiii din zonă – o invitație de a face ora de istorie altfel.

Una din aceste expoziții temporare a făcut parte, în premieră pentru muzeul lupșan, din programul Noaptea Muzeelor 2022.

Mai mult, în luna mai 2022, administrația locală a semnat un parteneriat cu Radio România Cultural în urma căruia s-au realizat două emisiuni în direct de la Lupșa, având ca subiect principal Muzeul Etnografic cu toate colecțiile și învățăturile sale: tradiții, obiceiuri, locuri și oameni, potrivit sursei citate.

Obiecte din colecția muzeului

Colecțiile reprezintă viața moților: tradiții, ocupații, viață socială, dar și participarea lupșenilor la evenimente importante ale istoriei locurilor: Răscoala lui Horea, luptele lui Avram Iancu și Unirea de la 1918.

Muzeul păstrează chiar și câteva vârfuri de săgeți dintre cele cu care locuitorii din Lupșa au aprovizionat oastea lui Horea.

Primul primul obiect al colectiei este special: o lăcruță din 1849, realizată de un meșter local (un penar din lemn, sculptat cu mare artă, cu modele tradiționale).

Printre pluguri de lemn de mai multe feluri, obiecte de secerat, unități de măsură a cerealelor realizate în mod ciudat dintr-o singură bucată de lemn, sănii, monede, instrumente muzicale, costume populare, ceramică și opaițe, muzeul mai are câteva obiecte care nu se mai găsesc nicăieri altundeva.

Este vorba despre „gujbe” sau „gânjile”, lanțuri din lemn cu ajutorul cărora moții transportau lemnul.

Colecția de „spegmnarite” (mosoare pentru firul fin din fuior) și cea de „piepteni din piele de arici”, ” fereastra cu obloc” sau cea „cu burduf”, alături de „camnita” – dovedesc că țăranul a știut să folosească materialele din jurul lui în realizarea celor mai inedite mijloace de trai.

Muzeul de la Lupșa înfățișează evoluția în timp a uneltelor utilizate la cules, la albinărit, la păstorit, la cultivarea pământului, la transportul și prelucrarea produselor agricole. Sunt de asemenea prezentate și ocupațiile tradiționale din această regiune: aurăritul, ciubăritul și industria textilă.

 

Deține și o impresionantă colecție de haine, cărți rare din secolele XVII – XVIII, icoane pe lemn și sticlă din secolele XVIII – XIX, minereuri, numismatică și o vastă colecție de obiecte și piese, urmărind evoluția lor, începând din comuna primitivă.

Ca un autentic muzeu etnografic, acesta este oglinda satului românesc, ilustrând viața oamenilor, obiceiurile și ocupațiile tradiționale, un accent deosebit fiind pus pe aurărit, extragerea și prelucrarea aurului, prelucrarea lemnului, creșterea animalelor și agricultură.