Eveniment
Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Neagră. Ziua în care clopotele bisericilor nu vestesc bucurie, ci durere și meditație

Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Neagră este una dintre cele mai importante și mai încărcate emoțional zile din calendarul creștin. În această zi, creștinii rememorează patimile, răstignirea și moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce, pe Golgota. Este o zi a postului, reculegerii și liniștii interioare. Nu se oficiază Sfânta Liturghie, iar clopotele bisericilor nu mai vestesc bucurie, ci durere și meditație.
Vinerea Mare este aliturgică, adică este o zi în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie. În schimb, credincioșii participă la slujba scoaterii Epitafului.
Vinerea Patimilor este o zi de întristare şi de post, pentru că în această zi a fost răstignit şi îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În popor, vinerea aceasta mai este numită şi „Vinerea seacă“, scrie Basilica.ro.
De-a lungul anului bisericesc există mai multe zile în care nu se celebrează Sfânta Liturghie, numite aliturgice, neliturgice sau nonliturgice.
Aceste zile sunt următoarele:
- miercuri şi vineri din Săptămâna albă;
- luni şi marţi din prima săptămână a Postului Paştelui;
- vinerea dinaintea Crăciunului şi cea dinaintea Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea şi se oficiază slujbele Ceasurilor şi Vecernia.
Tradiția ortodoxă recomandă ca Vinerea Mare să fie ținută cu post negru. Adică fără mâncare și apă până la apusul soarelui, ca semn de durere și participare la suferința lui Hristos.
Chiar și cei care nu țin post în mod obișnuit, aleg adesea să respecte această zi prin abținere de la excese, tăcere și fapte bune.
Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Neagră: Obiceiuri și tradiții
În satele românești, în Vinerea Mare, oamenii evită muncile grele, în special cele legate de grădinărit, cusut sau spălat.
Se spune că cine se scaldă în apă rece în această zi va fi sănătos tot anul.
În diferite țări și regiuni, există diverse tradiții legate de Vinerea Mare. Unele comunități organizează procesiuni religioase sau reprezentări ale Patimilor.
În unele locuri, se practică obiceiuri populare specifice acestei zile, cum ar fi vopsirea ouălor roșii pentru Paște.
În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.
Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de formă dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.
Acesta este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaful şi trec de trei ori pe sub masa pe care este aşezat.
Această trecere pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor.
Prin moartea şi Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porţile iadului, iar moartea a fost învinsă „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).
Aşa şi credincioşii îşi amintesc acum că şi ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viaţa veşnică în Hristos.
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului.
După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârşitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News