Legenda și semnificația „Udatului”: Fetele sunt stropite cu apă sau parfum, pentru a le merge bine și a rămâne frumoase tot anul

Tradiția „udatului” spune că în a doua zi de Paști, fetele trebuie stropite, pentru a le merge bine și a fi frumoase și fertile tot anul. În semn de recompensă pentru feciorii „udători”, fetele trebuie să îi cinstească cu băutură şi daruri, iar celor mai mici li se ofereau ouă roșii și bănuți.

„Eu sunt micul grădinar / Cu sticluța-n buzunar /Și-am venit la dumneavoastră / Să ud floarea din fereastră”.

Așa își începeau udatul fetelor tinerii din Ardeal, care mergeau la casele fetelor în a doua zi de Paști, pentru a le stropi, inițial cu apă din fântână, iar mai apoi cu apă de colonie sau parfum. Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică și în Banat sau în Bucovina.

După urarea de „Hristos a înviat”, băiatul spunea că îi e sete și scoatea un ulcior cu apă pe care o toarnă pe gâtul sau pe fața fetei spunând: „Să-ți fie inima curată ca apa și ea să te ferească de orice boală”. A doua zi, fetele se mândreau cu numărul de udători care le-au colindat.

Un alt obicei este ca feciorii din sat să ia cu ei o găleată cu apă și să meargă acasă la fetele nemăritate. Dacă le găsesc dormind, toarnă apa din găleată pe ele. Se crede că fetele care sunt udate se vor mărita în curând.

În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum, dar nu întotdeauna a fost aşa. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână, iar povestea acestui obicei este cu mult mai frumoasă:

Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Răspunsul celei păgâne a fost că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.

Surse: legendeleromanilor.ro, calendarintercultural.ro