2 noiembrie: Se împlinesc 238 de ani de la izbucnirea Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan – revolta iobagilor din Transilvania

Pe 2 noiembrie 2024 se împlinesc 238 de ani de la izbucnirea unuia dintre cele mai răsunătoare evenimente din istoria Transilvaniei – Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan.

Într-o perioadă în care românilor iobagi din Transilvania li se impuneau obligații grele de muncă, supraviețuirea devenise o provocare zilnică, iar asuprirea și exploatarea erau parte din viața de zi cu zi a acestora.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea situația socială a țăranilor din Transilvania nu era cu mult diferită față de cea din perioada medievală.

Aceștia erau obligați să presteze munci agricole pentru nobilii care dețineau terenurile pe care aceștia locuiau, în schimbul unei mici părți din recoltă, care să le asigure subsistența.

Pe lângă această situație, viețile acestora erau marcate de sărăcie, exploatare și violență.

Țăranii aveau statutul de iobagi, fiind aserviți față de nobilime. Numărul de zile pe săptâmână alocat pentru prestarea muncilor agricole de către iobagi era stabilit de așa-numita robotă.

Conform unei statistici din anul 1767, țăranii reprezentau trei sferturi din populația Marelui Principat al Transilvaniei (provincie în cadrul Imperiului Habsburgic), scrie Historia.

Nobilimea reprezenta doar 6,7% din populația regiunii.

Răscoala din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă potrivit wikipedia.org

La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc.

Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.

Încercările împăratului Iosif al II-lea de a desființa iobăgia

Împăratului Iosif al II-lea (1780-1790) a constatat problema serioasă pe care iobăgia o reprezenta pentru stabilitatea internă a imperiului în urma unei vizite în Boemia (regiune aflată astăzi în Cehia).

Cele două vizite întreprinse de împărat în Transilvania (1773 și 1783) i-au alimentat convingerile acestuia referitoare la necesitatea unei modernizări de natură socială a imperiului.

Au existat și reacții din partea comunității de iobagi din Transilvania.

La data de 1 aprilie 1784 Ursu Nicola (Horea) a călătorit la Viena pentru a se întâlni cu împăratul. Horea i-a înmânat acestuia o petiție în care țăranii se plângeau că sunt împovărați de nenumărate taxe, pe lângă cele obișnuite, iar cei care se opun plătesc cu închisoarea.

O desființare totală a iobăgiei era imposibilă, deoarece nobilimea se opunea cu vehemență unei asemenea măsuri. Nobilii riscau să își piardă beneficiile, reprezentate în mare parte de forța de muncă ieftină întruchipată de iobagi.

De altfel, încercări de îmbunătățire ale situației sociale și materiale a țăranilor au existat încă din perioada domniei împărătesei Maria Tereza (1740-1780).

Una dintre aceste încercări a constat în posibilitatea ca țăranii să cumpere terenurile pe care trăiau și munceau după o anumită perioadă de timp.

În ciuda acestei tentative, nobilii nu respectau această decizie a curții imperiale, țăranii de pe domeniile lor rămânând în continuare în stare de servitute.

Astfel, administrația imperială a găsit o formulă de compromis. Țăranii care se înrolau în regimentele grănicerești de Orlat și Năsăud timp de un an puteau să devină oameni liberi.

Cei dispuși să facă această alegere trebuiau să se deplaseze la Alba Iulia, unde se afla Comisariatul Militar Imperial (actualul sediu administrativ al Consiliului Județean Alba), instituția care se ocupa cu înrolările.

Izbucnirea răscoalei

Edictul emis de împărat a creat un val de entuziasm în rândul țăranilor, inclusiv al moților.

La data de 28 octombrie, la târgul de animale din Brad, Marcu Giurgu (Crișan) i-a chemat pe locuitorii zonei, în numele lui Horea, ca să se adune la Mesteacăn în duminica ce avea să urmeze, scrie Historia.

Organizați în grupuri de câte 4-5 oameni, moții au pornit din Mesteacăn pentru a se înrola. Destinația lor era Alba Iulia.

Episodul pe care istoricii îl consideră a fi cauza imediată a izbucnirii răscoalei a avut loc la data de 1 noimebrie 1784.

Evenimentul a vut loc în localitatea Curechiu (județul Hunedoara), în momentul în care mai mulți nobili maghiari au încercat să oprească cu forța un grup de iobagi din regiunea Zarandului, care se îndreptau spre Alba Iulia.

Sub conducerea lui Crișan, țăranii au început să atace conacele boierești din zona localității Brad. Răscoala s-a extins cu repeziciune în zona Munților Apuseni, a Maramureșului și ale Scaunelor Secuiești.

Este important să precizăm faptul că printre participanții la răscoală nu se numărau doar etnici români, ci și maghiari, sași și secui.

Programul răscoalei

La puţine zile de la izbucnirea răscoalei Horea a trimis nobilimii maghiare, reprezentată prin Tabla comitatului Hunedoara, un ultimatum care cuprinde de fapt scopurile izbucnirii răscoalei. Punctele acestui program sunt:

Potrivit enciclopediaromâniei.ro programul răscoalei a fost iniţial unul social, având ca scop nivelarea diferenţelor de clasă socială şi instaurarea unei echităţi sociale.

Datorită faptului că cea mai mare parte a nobililor din Transilvania era de origine maghiară (sau români maghiarizaţi complet) a fost necesar doar un mic pas pentru a se trece de la scopul social al răscoalei la scopul naţional al acesteia, răsculaţii din Zărand şi Munţii Apuseni fiind în majoritate români.

Reprimarea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan

Împăratul Iosif al II-lea a ordonat la 21 noiembrie reprimarea răscoalei de către armată. Între 27 şi 29 noiembrie au loc o serie de ciocniri între răsculaţi şi armată, la Brad, Hălmagiu, Râmeţ şi Lupşa. Victoria a fost a ţăranilor.

Armata a înfrânt rezistenţa ţărănimii la începutul lunii decembrie, ocupând Abrudul, apoi Câmpeniul (11 decembrie).

Refugiaţi în munţi, Horea şi Cloşca au fost prinşi la 27 decembrie 1784, în pădurea Scoruşet din Munţii Gilăului. Au fost duşi şi închişi la Alba Iulia. Crişan a fost prins la sfârşitul lunii ianuarie şi întemniţat tot la Alba Iulia.

Crișan s-a spânzurat cu nojiţele de la opinci. Horea şi Cloşca au fost executaţi la 28 februarie 1785, prin frângerea cu roata, la Alba Iulia, pe Dealul Furcilor.

În contextul desfăşurării răscoalei ţărăneşti transilvănene, Curtea din Viena s-a văzut obligată să reia acţiunea de reformă socială în Transilvania, să reglementeze raporturile dintre iobagi şi nobili.

A fost astfel publicată, la 22 august 1785, patenta imperială prin care era desfiinţată şi în Principat servitutea personală, dependenţa ţăranilor şerbi, care se puteau de acum căsători şi fără consimţământul domnului de pământ, aveau dreptul să se mute pe alte domenii, în alt sat, să înveţe carte şi meserii.

sursă foto: arhiva alba24.ro, rol ilustrativ.