20-21 mai: Serbarea Narciselor de la Negrileasa. Spectacol folcloric și concurs gastronomic. PROGRAMUL evenimentului

Despre Poiana Narciselor de la Negrileasa

Poiana Narciselor a fost declarată din anul 1995 arie protejată şi se află în custodia Administrația Natura 2000 Trascău. Pentru turiştii care au venit cu corturi a fost amenajat un loc special de campare.

Rezervaţia se află în Munţii Metaliferi, la est de Vârful Vâlcoi (1.348 m), între Valea Negrilesei şi Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1.150 şi 1.250 metri. După o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervaţia are o suprafaţă de aproximativ 45 de hectare.

Legenda de la Negrileasa

Încă din strămoși, locuitorii din Munții Apuseni povestesc cu farmec despre cum Negrileasa, un munte aflat la granița dintre comunele Mogoș și Bucium, s-a făcut cunoscut datorită imensei coroane de narcise care an de an în luna mai albesc toate poienile din vârful muntelui.

Pe vremuri, ca și acum, poienile acestui munte reprezintă locul în care ciobani din toate părțile se întâlnesc, își povestesc peripețiile și se pregătesc pentru un nou an. Tot așa se zvonește că a apărut și legenda Negrilesei, din întâmplarea unor ciobani care mai apoi au povestit totul urmaşilor și astfel a ajuns până în zilele noastre.

Se spune că, în vremuri îndepărtate, o pasăre măiastră care zbura din depărtări, doar o dată în an, în acești munți, pentru a vesti sărbătorile de cântec și joc ale anului, s-a oprit în Poiana Negrilesei, așa pe când se îngâna ziua cu noaptea, pentru a se odihni după atâta drum. Era vremea când ciobani din zonă pregăteau cina în jurul focului de cetină, iar unul dintre ei, mai bătrân, văzu pasărea și, prin sunet de tulnic, își chemă camarazii ca să o prindă, pentru a-și împodobi pălăriile cu penele ei. Pasărea măiastră, frântă de osteneală, așteptă ca păstorii să se aproprie și le rosti cu grai omenesc și înțelept:

„Știu că vreți să-mi luați viața, pentru penele mele, cu care să vă împodobiți pălăriile, dar de mi-ți cruța, voi umple aceste poieni cu aceste pene și an de an ele vor răsări mai frumoase și mai multe pentru voi, astfel încât copiii, nepoții și strănepoții voștri vor avea, cât vor fi acești munți, podoaba penelor mele”.

La aceste vorbe minunate, ciobanii au lăsat pasărea în viață. Și-a luat zborul și nu s-a mai oprit decât pe Muntele Găina, dar nu a uitat să își scuture penele fermecate, astfel încât de atunci și până acum, în aceste poieni din Negrileasa, cresc an de an, ca să vestească venirea verii, frumoasele narcise, dezmierdând cu frumusețea și mirosul lor pe toți trecătorii și mai ales pe cei care vin la Sărbătoarea Narciselor din luna mai.