4 decembrie: Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor, a artileriștilor și a celor care lucrează cu explozibili

4 decembrie: Sfânta Varvara este sărăbătorită la această dată și este considerată ocrotitoarea minerilor, a artileriștilor, a celor care lucrează cu explozibili, dar și a copiilor. 

Sfânta Varvara (în limba greacă: Ἁγία Βαρβάρα) este o sfântă creștină venerată în special în Biserica Ortodoxă, dar și în Biserica Romano-Catolică.

Este considerată ocrotitoarea minerilor, a artileriștilor și a celor care lucrează cu explozibili, datorită modului în care și-a găsit sfârșitul, dar și a legendei asociate vieții sale.

În credinţa populară, se crede că Sfânta Varvara este şi protectoarea copiilor, pe care îi apără de boli, în special de pojar, dacă ziua sa este cinstită cum se cuvine.

Ziua ei de prăznuire este 4 decembrie. Mai multe despre Sfânta Varvara poți citi și AICI.

4 decembrie: Viața și legenda Sfintei Varvara

Sfânta Varvara a trăit în secolul al III-lea sau al IV-lea și a fost originară din Nicomedia (în Asia Mică, actuala Turcia). Viața sa este învăluită în legendă, dar iată principalele aspecte asociate cu ea:

Varvara provenea dintr-o familie nobilă păgână. Tatăl său, Dioscor, era un om bogat și influent, dar foarte autoritar.

El a încercat să o protejeze pe fiica sa de influențele exterioare și i-a construit o închisoare într-un turn.

În timpul izolării sale, Varvara a intrat în contact cu creștinismul, fie prin lecturi, fie printr-un preot care a vizitat-o în secret. S-a convertit și a fost botezată.

Tatăl său a aflat că ea și-a abandonat credința păgână și, furios, a încercat să o forțeze să renunțe la creștinism. Varvara a refuzat.

Dioscor a denunțat-o autorităților romane, care au supus-o la torturi cumplite. În cele din urmă, tatăl său ar fi fost cel care i-a tăiat capul cu sabia.

Conform legendei, după ce Dioscor a ucis-o, un fulger l-a lovit, pedepsindu-l pentru fapta sa.

Sfânta Varvara este considerată un exemplu de curaj și fidelitate față de credința creștină, chiar și în fața morții, potrivit Basilica.

Cultul său a devenit popular în Evul Mediu, iar legătura sa cu fulgerul și exploziile a făcut-o ocrotitoarea minerilor, artileriștilor și a tuturor celor care lucrează în condiții periculoase.

Sfânta Varvara este cinstită cu slujbe speciale și este considerată una dintre sfintele mari mucenițe.

Adesea este pictată în icoane ținând o ramură de palmier (simbol al martiriului) și o cupă sau o tunică (uneori simbolizând Euharistia).

În Catolicism, este unul dintre cei 14 Sfinți Ajutători, invocați în cazuri de pericol, mai ales în timpul furtunilor și a catastrofelor naturale.

În multe regiuni, ziua Sfintei Varvara este marcată cu obiceiuri locale.

În România, se obișnuiește ca în ajunul zilei de 4 decembrie să se pună crenguțe de pom fructifer în apă.

Dacă înverzesc până la Crăciun, ele simbolizează norocul și belșugul pentru anul ce vine.

În unele zone, minerii și militarii organizează ceremonii și slujbe speciale în onoarea ei. Sfânta Varvara rămâne un exemplu al credinței puternice și al sacrificiului, fiind venerată de creștinii din întreaga lume.