26 decembrie – Soborul Maicii Domnului: sărbătoare cu semnificație deosebită pentru credincioși, în a doua zi de Crăciun

În a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, Biserica ortodoxă sărbătoreşte Soborul Maicii Domnului. Este o sărbătoare cu semnificație importantă pentru credincioși marcată în Calendarul Ortodox pe luna decembrie.

Soborul înseamnă Adunarea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Reprezintă adunarea (la slujbă) credincioşilor în cinstea Maicii Domnului.

A doua zi după marile praznice se face pomenirea acelor persoane sfinte care au contribuit la eveniment sau sunt în directă legătură cu el.

Soborul Maicii Domnului – model de sărbătoare

Soborul Maicii Domnului, unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria, a devenit model de sărbătoare şi pentru alţi sfinţi.

MESAJE de CRĂCIUN: Urări de Sărbători pentru cei dragi. SUTE de mesaje frumoase și felicitări haioase

De exemplu, Soborul Sfinţilor Ioachim şi Ana, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau Soborul Sfinţilor Arhangheli.

Soborul Maicii Domnului – semnificații pentru credincioși

Este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria. Datează încă din secolul al V-lea.

Înseamnă sărbătoarea soborului creştinilor, care se adună spre a cinsti pe Maica Domnului, imediat după lui Iisus Hristos.

Taina Naşterii Fiului lui Dumnezeu ca Om din Fecioara Maria a fost prevestită de prorocii Vechiului Testament:

„Această taină a Naşterii Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos ca Om din Fecioara Maria a fost prevăzută de prorocii Vechiului Testament. Au prezis şi prevăzut Taina Naşterii Fiului lui Dumnezeu Mântuitorul Lumii din Fecioara Maria.

Astfel, Patriarhul Iacob vede o scară care uneşte cerul cu pământul. Pe această scară coboară şi urcă îngerii din ceruri.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au tâlcuit această scară ca fiind Taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria.

Prin lucrarea Duhului Sfânt, Cel Veşnic din Ceruri coboară pe pământ în timp. Maica Domnului este scara prin care Dumnezeu coboară pe pământ prin Întrupare. Fiul lui Dumnezeu devine om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Biserica o preamăreşte pe Maica Domnului, ca fiind mai cinstită de cât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimi

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut trup, S-a arătat în lume şi a vieţuit cu oamenii. Prin moartea şi prin Învierea Sa a izbăvit de păcat şi de moarte neamul omenesc, potrivit crestinortodox.ro.

26 decembrie, Sfântul Nicodim de la Tismana

Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana era de neam macedo-român. S-a născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320.

Era înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab.

După ce a primit o bună educaţie în ţara sa, a intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. A ajuns mai târziu egumen şi chiar proto-epistat în conducerea Sfântului Munte.

La Athos, Sfântul Nicodim s-a nevoit mai întâi în obşte, apoi singur într-o peşteră în preajma Mănăstirii Hilandar.

În urma unei descoperiri dumnezeieşti, Sfântul Nicodim a venit din Muntele Athos cu mai mulţi ucenici în sudul Dunării, aproape de Vidin. A întemeiat două mici aşezări monahale: Vratna şi Mănăstiriţa.

În anul 1364 a trecut în Ţara Românească şi s-a aşezat pe valea râului Vodiţa. Acolo exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări vlahi.

Cu ajutorul domnitorilor Vlaicu Vodă (1364-1377) şi Radu (1377-1384) şi a sihaştrilor din partea locului, a zidit chilii şi biserică de piatră cu hramul Sfântul „Antonie cel Mare”. A fost sfinţită în anul 1369.

A întemeiat mai multe mănăstiri

Pe valea pârâului Tismana, Sfântul Nicodim a înălţat, la locul numit „Cascade”, Mănăstirea voievodală Tismana, între anii 1377-1378. Aici, marele stareţ a format o obşte renumită de zeci de călugări. A instituit o viaţă monahală potrivit cu regulile din Sfântul Munte.

De la Tismana, Sfântul Nicodim conducea toate mănăstirile organizate de el. Întreţinea corespondenţă cu egumeni şi ucenici din Athos, din Serbia şi din Ţara Românească, precum şi cu patriarhul Eftimie al Tîrnovei.

Ajuns în vârstă, Sfântul Nicodim a încredinţat grija celor două mănăstiri, Vodiţa şi Tismana, ucenicului său, ieromonahul Agaton. S-a retras la o viaţă mai aspră în peştera de deasupra mănăstirii.

Pentru sfinţenia vieţii sale şi darul vindecării a tot felul de boli, numele Sfântului Nicodim de la Tismana s-a făcut cunoscut până dincolo de hotarele Ţării Româneşti.

În tradiţia mănăstirii se spune că unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului.

La sfârşitul secolului al XIV-lea, Sfântul Nicodim, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat Mănăstirea Vişina pe Valea Jiului, în locul unei sihăstrii mai vechi.

În anul 1400 a întemeiat Mănăstirea Prislop, în ţinutul Hunedoarei. În această mănăstire a stat Sfântul Nicodim câţiva ani, aici a scris cu mâna sa un Evangheliar slavon (1404-1405).

Sfântul Nicodim s-a mutat la ceruri la o vârstă înaintată, în ziua de 26 decembrie a anului 1406.

Soborul Maicii Domnului – program liturgic la catedrala din Alba Iulia

26 decembrie, marți – Soborul maicii Domnului; Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana

• 10.00 – Sfânta Liturghie. Predică Pr. Dorin Opriș

27 decembrie, miercuri – Sf. Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

• 10.00 – Sfânta Liturghie. Predică Protos. Damaschin