Alba Iulia, țintă nucleară în timpul Războiului Rece. Documente desecretizate despre criza dintre SUA și URSS

Războiul Rece ar fi făcut prăpăd în Europa de Est, arată un studiu privind securitatea atomică elaborat în 1956 și desecretizat de CIA. Alba Iulia era unul dintre orașele românești care ar fi fost lovit cu bomba atomică, potrivit planului americanilor, în cazul unui conflict deschis cu Rusia.

În perioada respectivă nu existau standarde umanitare, iar în strategia SUA exista posibilitatea de a lovi surse civile, fără nici o problemă. Alba Iulia a fost ales pentru că este un oraș situat în centrul țării, relativ mic ca număr al populației (deci cu victime mai puține decât în cazul unui oraș mare) dar suficient de mare pentru ca România să înțeleagă mesajul. 

”Studiul privind securitatea atomică – 1959”, elaborat în iunie 1956 cu valabilitate din 1959 și publicat de către Arhiva Națională de Securitate a SUA, furnizează cea mai detaliată listă a obiectivelor nucleare și a sistemelor țintă care a fost declasificatăe vreodată. Nici un asemenea document, comparabil ca importanță, nu a fost declasificat până acum pentru nici o perioadă a istoriei războiului rece.

Potrivit autorilor, prioritățile și tactica bombardamentului nuclear ar expune civilii din apropierea țintelor, dar și „forțele prietenoase și oamenii simpli”, la niveluri de radioactivitate mortale.

Mai mult, autorii au elaborat un plan pentru „distrugerea sistematică” a obiectivelor industriale urbane și industriale ale blocului sovietic, care vizează în mod explicit „populația” în toate orașele, inclusiv Beijing, Moscova, Leningrad, Berlinul de Est și Varșovia. Direcționarea atacurilor spre populațiile civile reprezintă acum o contradicție directă cu normele internaționale actuale, care interzic atacurile asupra oamenilor (spre deosebire de instalațiile militare cu civili în apropiere).

Arhiva de Securitate Națională, cu sediul la Universitatea George Washington, a obținut studiul, în valoare de peste 800 de pagini, prin procesul de revizuire obligatorie a declasificării (MDR).

Documentul SAC include liste cu mai mult de 1100 de aerodromuri din blocul sovietic, cu un număr de prioritate atribuit fiecărei baze. Cu forța bombardieră sovietică ca prioritate pentru direcționarea atacurilor în scopuri nucleare, SAC a ridicat la prioritate de rangul întâi șilovireea a două aeroporturi din Belarus. La ambele baze, forțele aeriene sovietice au desfășurat bombardiere cu rază medie de acțiune Badger (TU-16), care ar fi reprezentat o amenințare pentru aliații NATO și forțele americane din Europa de Vest.

O a doua listă cuprindea zone industriale urbane identificate pentru „distrugere sistematică”. SAC a enumerat peste 1200 de orașe din blocul sovietic, din Germania de Est în China, cu priorități stabilite.

Din România, pe liste apar oraşele Alba Iulia, Arad, Moineşti, Paşcani, Sfîntul Gheorghe, Ciceu, Vulcan dar și Craiova și Adjud.

În documente se menţionează faptul că ţintele din estul Europei ar trebui atacate cu bombe de putere mai mică, pentru a face o diferenţiere clară faţă de URSS. Toate aceste ţinte ar fi urmat să fie atacate atât cu bombe cu uraniu, plutoniu sau hidrogen lansate din avion, cât şi cu rachete balistice intercontinentale în cazul unui război nuclear.

Potrivit studiului, SAC ar fi vizat obiectivele Air Power cu bombe variind de la 1,7 la 9 megatone. Explozia lor la nivelul solului, așa cum a fost planificată, ar fi produs pericole semnificative pentru civilii din apropiere. De asemenea, SAC a dorit o armă de 60 megatone pe care o consideră necesară pentru descurajare, dar și pentru că ar produce „rezultate semnificative” în cazul unui atac surprinzător sovietic. Un megatone ar fi de 70 de ori randamentul exploziv al bombei care a distrus Hiroshima.