ANUL POLITIC 2016 în ALBA: O retrospectivă… altfel. Superstiţii de an bisect, trezire electorală şi alegeri cu final neaşteptat

Știți cum e când își tunde românul mâța? Larmă multă și lână puțină. Cu două rânduri de alegeri, ”anul politic” al județului Alba poate fi citit (și) în această cheie. Cine ajunge primar, consilier, șef de partid sau de instituție publică, cine ajunge la București ca deputat sau senator, cine îl sapă pe cine, cine pierde (aparent) și cine câștigă sunt stridențele cele mai importante ale acestui an.

Pe de altă parte, din punct de vedere al efectelor, 2016 nu se deosebește cu nimic de 2015, 2014… Locurile de muncă „bine plătite” sunt în cel mai bun caz tot alea prost plătite de anul trecut, volumul investițiilor este modest, proiectele de infrastructură au stagnat și în general s-au cultivat haotic activități care nu duc nicăieri, energia consumată rezumându-se la ocuparea de posturi și funcții. Poate părea pripită o asemenea observație, nedocumentată, dar am fi curioși dacă vreunul dintre aleșii și numiții locali ne poate prezenta rezultate semnificative de la momentul la care și-au preluat funcțiile.

Superstiții de an bisect

Cea mai caldă lună ianuarie de când se fac măsurători la noi (vezi presa tabloidă) i-a lăsat muți pe politicienii din Alba. Nici o declarație ”memorabilă”, nici o acțiune politică, nici un subiect de dezbatere, nici un proiect început, nici o problemă! Știrile primei luni a anului 2016 s-au axat pe subiecte ”light”: câteva ședințe de consiliu local și gata. Probabil, o să vă spuneți, politicienii pornesc mai greu după cura cu cârnați și au început în forță din luna februarie. Dacă nu s-ar numi altfel, luna februarie ar fi, din acest punct de vedere, identică cu ianuarie. Pentru a face puțină economie la facturile de energie, liberalii și social-democrații nici n-au prea dat pe la sediul de partid în cea mai friguroasă lună de după cea mai călduroasă…  Bine, a fost și an bisect și superstițiile politice spun să nu te duci în februarie la partid, să nu faci declarații, să nu contrazici liderul și să nu îți schimbi culoarea părului.

Aceleași superstiții s-au menținut în martie, din cauza echinocțiului de primăvară, minus schimbarea părului. Legat de asta, câteva frustrări au dus la rearanjarea ierarhiilor în partidele mici prin împrumuturi de viitori candidați lăsați pe dinafară de partidele mari. În subsol, nu în public, au început aranjamentele pentru listele electorale ale viitoarelor alegeri. Informațiile politice din luna martie au fost eclipsate de știrea cu roboțelul construit de elevii de la HCC, care s-a mișcat pentru prima dată. Neatenți, cei de la PNL și PSD au ratat momentul de a-l primi în partid, mai ales că, spre deosebire de majoritatea membrilor lor, mișcă. Conferințele de presă au lipsit, la fel și politicienii. Ce folos să apară public într-o lună fără alegeri? Ce să comunice? Să zicem că dumneavoastră nu faceți nimic la serviciu o săptămână întreagă. Păi vă apucați atunci din proprie inițiativă să faceți un raport de activitate? Normal că nu… Luăm în calcul și varianta că sunteți obligați să faceți un asemenea raport. Păi nu vă luați medical? Așa și ei, dar nu mai insistăm pentru că deja am ieșit din aprilie și alegerile deja bat la ușă!

Trezire electorală

Luna mai s-a populat dintr-o dată cu politicieni. Campanie electorală, poze pe garduri, posturi și idei mărețe. PNL și PSD au luat fața celorlalți la număr de candidați, simpatizanți, materiale, ciocănit în ușa oamenilor, în timp ce M10, partidul – încercare al Monicăi Macovei avea doar 9 membri. Nici Măcar 10!

Cu ajutorul soțiilor, s-au găsit sloganuri, s-au compus afișe din ”fotografii care au ieșit bine” și cu permisiunea lor s-a întârziat noaptea până târziu pe motiv că: ”ne-a dus (Dumitrel sau Dîrzu – în funcție de partid) pe toate coclaurile… abia aștept să se termine, să stau și eu cu familia”. S-a intrat în noroi cu pantofiorii de duminică, s-au pupat tot felul de orătănii, s-a mers la biserică (mereu la alta), s-a mimat indignarea față de anumite situații, ce mai, cam tot ce se face într-un asemenea caz.

Alegeri urmate de late deals

Iunie a fost luna alegerilor și deci a știrilor cu prezența la vot, cu politicienii locali copiind penibil stilul mediatico-tabloid de a ”vota pentru…” cu presa după ei, cu rezultate parțiale și, în final, ca să zicem așa, cu rezultate finale. PNL: – 58 de primării, PSD – 13, ALDE – 2, UDMR – 2, PMP – 1, Partidul Verde – 1. Un independent s-a lipit și el în fruntea unei primării, respectiv la Fărău.

La Alba Iulia a câștigat din nou Mircea Hava, la Consiliul Județean a câștigat Ion Dumitrel, la Zlatna  – Ponoran, la Blaj – Rotar, la Cugir – Teban, la Teiuș – Hălălai, la Aiud – Badea, la Cîmpeni – Andreș, la Sebeș – Nistor, la Ocna Mureș – Vințeler, la Abrud – Simina și la Baia de Arieș – Pandor. Unii noi, alții vechi. Dacă facem totalul pe județ, la fiecare 4,4 primării câștigate de PNL, PSD a luat una. Exact ca la alegerile generale pentru Camera Deputaților.

În iulie, apele s-au liniștit și politicienii au dispărut din nou. Cei care n-au prins early booking de frica rezultelor la alegeri, s-au ales cu late deals adică au primit niște funcții de viceprimari, vicepreședinți etc, ca urmare a unor înțelegeri ulterioare.  Între timp, știrile lunii au fost dominate de lipsa locurilor la creșele din Alba Iulia, de Târgul de la Găina, Fashion Days, Festivalul Dilema Veche și de concedii. La mare și la soare… așa a trecut și luna august. Și e de înțeles, doar amatorii fac politică pe căldură, la o bere…

În septembrie a început școala și potrivit ziarelor, românii au lăsat cu 10% mai mult la supermarket decât anul trecut. Cu 144 de ani în urmă, în noaptea de 9 spre 10 septembrie, Avram Iancu murea pe prispa casei unui brutar din Baia de Criș. Știrea face încă rating, dovadă că președintele PSD, Ioan Dîrzu s-a gândit să o repovestească pe larg publicului său, bineînțeles în perspectiva alegerilor generale anunțate pentru sfârșitul anului, într-o încercare meșteșugită de a atinge orgoliul Apusenilor. E mai ușor așa, decât să le explici ce ai făcut în patru ani cât ai fost reprezentantul lor în Camera Deputaților. Octombrie a trecut pe nesimțite, cu niște aranjamente și lovituri la gioale pe sub masă, pentru aranjarea listelor electorale, astfel că în noiembrie, treaba era ca și aranjată. Daniel Breaz a reușit să călărească lista PSD pentru Senat, în ciuda cărților aranjate ba pentru cineva, ba pentru altcineva.

Iar afișe, iar articole sofrăitoare, iar limbaj de lemn, iar ”interesul cetățeanului”, iar ”slujbe bine plătite” și autostrăzi… Liberalii s-au înghesuit cu toții pe afișe, atât cei care candidau, cât și cei care nu candidau, atât cei de la Camera Deputaților, cât și cei de la Senat. Să tot stai să dezlegi acest puzzle complicat ca să afli cine candidează de fapt și pentru ce funcție.

Alegeri cu final neașteptat

Știrile cu prezența la vot au reapărut în 11 decembrie, momentul adevărului. Cine a votat, cum, câte secții, câte localități…  au fost numai câteva dintre obsesiile nopții care au ținut aprinse becurile la sediile PSD, PNL și PMP până spre dimineață. Mai relaxați, cei de la ALDE au încuiat sediul și au plecat la o petrecere unde au realizat o numărătoare paralelă a berilor.  La USR și PRU, două partide satelit ale PNL și respectiv PSD, care au canibalizat potențialul electoral al planetelor mamă, liniștea a fost deplină. De fapt, nu știm exact pentru că doar inițiații știu unde sunt sediile lor. Rezultatele aproape egale obținute de cele două partide mari, cu PNL în față la fotografie, au produs tristețe profundă la liberali și bucurie mare la sociali democrați. Adică un eșec mic e de fapt un succesc mare, și invers. Vorba lui Mircea Hava, la finalul campaniei: ”singurele rezultate sunt cele date de muncă și de fapte”.

Cu toate acestea, casele de pariuri au fost date peste cap după redistribuirea națională. ”Șansele matematice” și redistribuirea națională au dat PNL un senator, Alexandru Pereș și patru deputați: Florin Roman, Corneliu Olar, Corneliu Olar și Sorin Bumb. PSD și-a pus la gât doar două medalii: Daniel Breaz la Senat și Ioan Dîrzu la Camera Deputaților.

Anul 2016 se încheie cum a început, fără politicieni și fără nici un proiect asumat de politicieni. De unde și povestea cu ”larmă multă și lână puțină”.