Arheologii de la Muzeul Unirii reacţionează dur la memoriul profesorului Ioan Piso despre lucrările din Cetatea Alba Carolina

Zilele trecute, vă prezentam un material în care un reputat istoric din Cluj, profesorul Ioan Piso, critica modul în care s-au desfăşurat lucrările de reabilitare a Cetăţii Alba Carolina. Acesta aducea acuzaţii reprezentanţilor administraţiei din Alba Iulia, precum şi echipei de arheologi de la Muzeul Unirii care, în opinia acestuia, au fost martori tăcuţi la o crimă împotriva patrimoniului naţional. Declaraţiile lui Piso au stârnit reacţii din partea colectivului de cercetători din castrul Apulum 2011 care au decis să răstoarne cu argumente pledoariile istoricului clujean.

Vă prezentăm în continuare integral punctul de vedere al arheologilor care au realizat cercetările în castrul Apulum:

„Într-un fel de text, greu de categorisit, dl I. Piso, profesor la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii <Babeş-Bolyai> din Cluj-Napoca (cunoscut pe plan naţional ca reclamagiu, procesoman vehement şi critic a tot şi toate unde nu a primit acces la informaţii ştiinţifice), a expus pe mai multe pagini o ditirambă încâlcită (ca să nu zicem confuză), privitoare la cercetările arheologice dintr-un punct de lucru de la Apulum, eşuând apoi în remarci critice la ministrul Culturii şi staff-ul lui, la primarul municipiului Alba Iulia, la prefectul judeţului Alba, atingând în treacăt pe profesorul N. Gudea à propos de Roşia Montană (obsesia sa principală).”

„Textul este plin de dezinformări, lipsă de cunoştinţe arheologice şi chiar prostii”

„El exprimă izolarea lui I.Piso, frustrarea creată de ea şi multă, multă ignoranţă privind metodele de lucru arheologice. Accentele de patriotardism ale traseistului politic I. Piso – care se vrea mare apărător al patrimoniului apulens se combină nefericit cu denigrarea colegilor arheologi care au lucrat în parcul Custozza din Alba Iulia. Opinia (sau opiniile) despre săpături sunt tributare unui teribilism nefondat, căci dl. I. Piso nu poate arăta nimic despre săpături proprii finalizate, nu poate demonstra că este arheolog.

1. Textul lui I. Piso debutează cu o autoprezentare menită să justifice intervenţia aceasta. El se prezintă ca arheolog, ceea ce este o dezinformare crasă. Participarea sa la săpăturile de la Partoş nu este un argument pentru că acestea au fost efectuate de Al. Diaconescu şi C. Opreanu (cf. Apulum 35, 1998, p.124; unde I. Piso nici nu este pomenit). Dealtfel publicarea rezultatelor nu prea este arheologică, căci un plan constând într-un patrulater şi un profil nesprijinit de material arheologic nu sunt arheologie. De altfel, calitatea de arheolog se vede şi din faptul că în pomenitul de el studiu (din La politique edilitaire … 1993 pl.4) planul oraşului „redescoperit” este publicat întors în oglindă, poate vedea toată lumea care citeşte! Tot acolo se pot vedea și alte erori, pe care un arheolog nu le face.

Aceleaşi date apar şi într-o lucrare a lui Al. Diaconescu (JRA SN 56, p.107, fig.4/13) unde iarăşi nu apare I. Piso. De altminteri, cum spuneam și mai sus în volumele de bibliografie a Daciei romane, lucrări de arheologie nu prea apar decât sub forma unor rapoarte de cercetare redactate de acesta.

I. Piso mai adaugă, tot ca sprijin pentru calitatea de critic, şi publicarea inscripţiilor de la Apulum. Foarte adevărat şi cu rezultate valoroase. Dar în cele două volume de inscripţii nu se află nici una sigură provenind din castru şi nici care face referinţe la el, aşa că acestea nu-l ajută la cunoaşterea castrului. Inscripţiile menţionează instituţii militare, grade, funcţii, nume, unităţi şi subunităţi militare dar nimic sau aproape nimic despre castru.

Cine citeşte cu atenţie prolegomena la volumul I de inscripţii poate vedea cunoştinţele lui I. Piso despre castru sunt la nivelul de zero barat!!! Nici nu mai vorbesc de ce erori face acesta (vezi pl.XV şi pl.I)! Un profesionist serios s-ar fi ferit de a se declara arheolog pe astfel de baze (şi nu l-am prezentat decât pe scurt!). Alte forme de lipsuri „arheologice” se mai văd şi pe figura 3, unde cifrele de pe hartă nu acoperă informaţiile din text etc.

Arheologia este o ştiinţă istorică – scriu manualele de ştiinţe auxiliare – de sine stătătoare, cu metode de investigare proprii, metode de cercetare specifice, cu metode de datare a nivelului de cultură şi a materialului arheologic (prin comparaţie, tipologie, analize paleozoologice, etc. până la ştiinţele naturii şi cele tehnice). Cel care practică săpătura arheologică, o explică stratigrafic, o explică apoi istoric/cronologic cu artefacte ș.a.m.d., se poate numi arheolog. Arheologia oferă material de lucru și pentru științele auxiliare ale istoriei, cum ar fi epigrafia, numismatica, sigilografia, etc.

2. Domnul I. Piso nu ştie că săpăturile arheologice din anul 2011 au fost efectuate în şapte puncte de lucru diferite în interiorul castrului de la Apulum, iar dumnealui a văzut numai un sfert de punct. De fapt nu ştie ce a văzut deoarece privea de dincolo de gardul de sârmă! Şi nu prea pare să fi înţeles nimic!”

„Ca şi alţi mulţi pseudoarheologi de teapa lui şi imitatorii din Alba Iulia, I. Piso nu ştie cum se procedează în cazul săpăturilor de salvare”

„În piaţa Custozza utilajele mecanizate ale executantului nu au pătruns mai adânc de 0,50 cm (poate nici atât!). Pe de altă parte înregistrarea datelor arheologice s-a făcut pentru toate perioadele istorice ce s-au succedat în evoluția complexului arheologic de la Apulum – Bălgrad – Alba Iulia, dovadă stând documentația de șantier realizată, raportul de cercetare arheologică și măsurile de conservare propuse. Într-o situaţie când lucrarea de construcție / execuție, nu are structuri subterane se înlătură doar stratul superior. Utilizarea utilajelor mecanizate la săpăturile arheologice de salvare, preventive sau de evaluare, chiar și la cele sistematice este un lucru obișnuit oriunde în lumea arheologică civilizată europeană, și doar ignoranții sau <opozanții de meserie> sunt vehemenți în a critica această metodă, care se realizează sub stricta supraveghere a arheologilor.

Aşa s-a întâmplat şi la parcul Custozza. Maşinile au înlăturat straturile superioare, fostele trotuare, alei, rădăcini etc. pentru a asigura substrucţia noului pavaj. Nu i-a interesat ce există mai jos. Aşa scrie şi legea pe care cam oricare arheolog o ştie. Cei care au pătruns mai adânc în urma maşinilor au fost arheologii care aveau în faţă maşinile cu lame, iar în spate camioanele cu nisip, maşinile de presat nisipul şi pachetele cu dale. Arheologii – cu ajutorul unor metodelor și uneltelor moderne – au identificat existenţa zidurilor şi au adâncit secţiuni acolo unde s-a putut și a fost necesar! În condiţiile dificile de execuție a proiectului de infrastructură, pe urmele conductelor pentru apă, a cablurilor optice care s-au instalat sub pavaje, arheologii au găsit urmele unor părţi din castru: drumuri, barăci, magazii, temple şi clădirea comandamentului în bună parte.”

„Nici o maşină nu a distrus vre-un zid roman, domnule I. Piso”

„Pentru a demonstra că mințiți, avem documentația de șantier (fotografii, desene, înregistrare date arheologice, ridicări topografice și recoltarea de material arheologic), dar avem și zeci de martori vii şi nemincinoşi! Executantul proiectului (SC <Grup Corint>), ne-a facilitat cât s-a putut exploatarea arheologică, ba ne-a chiar ajutat deschizând când era nevoie drum înainte, transportând pământul, ridicând la solicitarea noastră blocurile uriașe de piatră care cântăresc fiecare peste 300 kg. Minciunile Dvs. le vom distruge cu datele arheologice înregistrate, inclusiv fotografii, respectiv fotografii aeriene, atunci când vom publica materialul, profilele şi situaţia ruinelor găsite.

Dar ce nu ştie dl. I. Piso – şi nici nu-l interesează – sunt realizările cercetărilor arheologice din anul 2011: primul plan ştiinţific al castrului de la Apulum şi un plan provizoriu al comandamentului.

3. Cel de-al treilea grup de dezinformări şi minciuni se referă la sfertul de punct cercetat pe care l-a văzut I. Piso în data de 19 noiembrie. Aici încep din greu şi dovezile de ignoranţă arheologică (dealtfel foarte firești în cazul Piso!):
a. ruinele comandamentului nu se întind pe cca. 1 hectar. Este o mică invenţie nevinovată, dar plină de ignoranţă.
b. zidurile identificate ale clădirii comandamentului nu sunt mai bine păstrate ca oriunde în Europa. La 50 km spre nord la Turda/Potaissa au fost găsite ziduri de comandament (principia), mai bine păstrate. Dar I. Piso, ca nearheolog nu ştie. De fapt ne îndoim că a văzut vreo săpătură în vreun castru de legiune din Europa!
c. în momentul când I. Piso încearcă să prezinte structura clădirii se dovedeşte visător de vârsta III-a. Nimic din ceea ce a descris nu este adevărat. A repetat cunoştinţe de student silitor din anul I istorie.
d. în legătură cu distrugerile din clădire, I. Piso continuă cu dovezile de neştiinţă crasă. Excavatoarele şi buldozerele nu au distrus nimic din centrul castrului. Aşa că dl. I. Piso a fost martor de patru ori la vise apocaliptice proprii, căci s-a văzut numai pe sine: nu a văzut nici arheologii, nici studenţii (cam 6), nu a văzut nici desenatorii, nici topografii care au fost permanent pe şantier.

e. nu ştim cum a putut observa la distanţa de cca. 20 – 25 m în pământul aruncat cărămizi ştampilate, cioburi şi sticle. Toate acestea se adunau în secţiuni de către muncitori şi studenţi. Nici măcar nu credem aşa ceva căci I. Piso nefiind arheolog poate a confundat lucrurile! Am mai văzut noi un personaj care critica lucrările arheologice la sesiunea muzeului (23 nov.2011). S-a dus la geam în Sala Unirii şi a strigat: uitaţi-vă cum sapă buldozerele în castru. Şi ne-am uitat: un compresor presa nisipul pentru a se putea aşeza dalele!

Dificultatea mare a fost pentru arheologi faptul că viteza de amenajare a pavajului şi de instalare a conductelor şi cablurilor fost atât de mare (silită de normele financiare de execuţie) încât arheologii au trebuit să lucreze în mare viteză şi să accepte în mers acoperirea unor porţiuni cercetate. Atunci când dl. I. Piso va avea calitatea de arheolog (dacă va mai apuca!) va trebui să înveţe teoretic diferenţa între săpătura preventivă şi etapele ei şi săpătura de salvare şi metodele de lucru de la caz la caz. În primul caz arheologul precede maşina. În al doilea lucrează după maşină. Uneori poate avea succes, alteori.

f. în legătură cu vizita mai sus amintită dl I. Piso mai toarnă câteva minciuni: mai întâi că la săpătură nu erau de faţă arheologi; noi ştim că erau de faţă cel puţin un arheolog (O. O.) şi doi studenţi masteranzi. Prin zonă erau cam permanent şi reprezentanţii trustului Corint (designer, arhitect) şi topografii. Douăzeci de oameni au urmărit scena în care arheologul a atras atenţia domnului I. Piso că nu are voie să pătrundă în zona de săpături şi să fotografieze. Erau două motive importante pe care un arheolog le ştie, I. Piso nu le ştia. Era și o chestiune de bun simț profesional!

g. cât de puţin arheolog este I. Piso se mai vede şi din faptul că se plânge că gardienii nu i-au permis să intre în perimetru. Săracul domn I. Piso – pseudoarheologul, nu ştie ce înseamnă un perimetru închis păzit de gardieni.
h. spre uimirea noastră I. Piso a văzut un excavator distrugând „un zid roman din cărămizi şi un muncitor care reclădea cărămizile”. Este o altă dovadă de ignoranţă. Zidul acela „roman” era de fapt o bucată de perete de clădire modernă ridicată peste zidurile romane. De fapt domnul I. Piso ar fi trebuit să ştie că romanii nu construiau ziduri din cărămizi! (cel puţin în Dacia nu prea!!!)

i. câini maidanezi nu există în zonă. Este o mică invenţie a lui I. Piso ca să crească exotismul situaţiei. Există un singur câine care păzeşte permanent uşa mică de intrare în muzeu şi este tratat ca … paznic. El nu a participat la săpături şi nu se mişcă de la locul lui (la circa 250 m de săpătură).
j. imaginaţia nearheologică a d-lui I. Piso a văzut monumente pătrunse de ţevi de canalizare şi alte instalaţii. Bună imaginaţie, cam bolnăvicioasă și contagioasă din păcate la alți ignoranți. Din păcate aşa ceva nu a mai văzut nimeni. Îi putem arăta şi fotografii.

Aici încheiem dovezile de ignoranţă a d-lui Piso. Ne-a făcut de ruşine tagma, declarându-se arheolog.

Textul continuă cu atacarea Ministrului Culturii şi stafului său (cu vădită tentă politică patriotică românească), a primarului M. Hava (care a fost ore întregi pe şantier să vadă săpăturile şi le-a şi finanţat!), a prefectului de Alba. La vina de a fi acceptat derularea săpăturilor se adaugă şi faptul că sunt sprijinitori ai proiectului Roşia Montană. I. Piso nu ştie ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă acum la Roşia Montană, dar vorbește ca să se afle în treabă, pozând în ”mare patriot” (nu ne vindem aurul)!!! El săracul habar nu are că la Roşia se lucrează că sunt sute de mineri angajaţi care curăţă minele care vor fi conservate, că sunt zeci de clădiri istorice care sunt în stare de lucru pentru conservare şi restaurare pregătindu-se o infrastructură turistică. Şi totul pe banii companiei Gold Corporation. Nu ştie săracul că lumea aşteaptă începerea exploatării ca să se facă săpături extinse nu în cimitire (cum s-a făcut până acum), ci în aşezări pentru a afla infrastructurile de preparare a minereului şi producere a aurului antic.
De fapt credem că d-nul I. Piso nici nu vrea să ştie. Ca ignorant general poate afirma orice. Căci sunt mulţi proşti care pot crede pe semenul lor.

Nu ştie nici ce înseamnă grupul independent de monitorizare, căci pe el nimeni nu îl ia consultant (nepricepându-se la nimic). Aşa că poate spune, fără frică, că profesorul N. Gudea vrea să decupeze galerii romane şi să le aducă la suprafaţă!!! (Aşa o prostie demult nu am auzit!).
4. Pentru lumea care vrea să ştie situaţia adevărată, de la săpăturile din Cetatea Alba Carolina, pentru administratorii oraşului şi judeţului, pentru proiectantul general al lucrărilor de infrastructură și executatntul lucrărilor, precum și pentru Comisia Arheologică chiar susţinem următoarele:
a. noi ne-am făcut datoria în toate cazurile de asistență și cercetare arheologică din castru, conform legilor ştiinţei arheologice; colaborarea cu arhitecţii şi topografii executantului a făcut să dispunem de o documentaţie extraordinară: planuri, profile, fotografii, ridicări topo, fotografii din aer, care ne-au servit la dezvoltarea săpăturii arheologice, chiar şi în condiţiile grele în care s-a lucrat.

b. tot ce s-a identificat în teren a fost înregistrat, desenat, localizat, pentru conservarea descoperirilor (în lipsa deocamdată a fondurilor necesare punerii în valoare) fiind propusă acoperirea substrucțiilor romane cu nisip mărunt pentru a putea fi redeschisă săpătura şi terminată, apoi realizată proiectarea și punerea în valoare spre vizitare a acestui obiectiv. S-a lăsat chiar şi un mic spaţiu de cca 15 x 20 m care va fi conservat în chip special. La această dată, deja am inițiat, împreună cu departamentul Programe din cadrul Primăriei Municipiului Alba Iulia, discuții pentru identificarea unui proiect de finanțare pentru valorificarea descoperirilor arheologice din punctul Parcul Custozza.
c. am realizat un plan bun al castrului cu toate săpăturile și descoperirile până în anul 2011 (primul care există până la această dată); am realizat un plan bun al clădirii comandamentului (aşa cum nu mai există în România).
d. am şi susţinut la sesiunea omagială a Muzeului o comunicare în acest sens prezentând toate punctele din castru cercetate şi evaluând materialul arheologic, epigrafic şi monumental descoperit (va fi publicat preliminar în anul 2012).

e. Noi, arheologii din echipa de cercetare, ne-am cam plictisit să tot citim și să ascultăm elucubrațiile unor ignoranți, necunoscători ai problemelor și patriotarzi de duzină, critici a tot și a toate, care dezinformează și falsifică lucrurile, mint pe față, necontactând niciodată în mod profesional și corect pe cei care au realizat cercetările arheologice din aceste puncte, pe parcursul lui 2011. Rugăm forurile administrative, pe cele cu rol de coordonare a activității culturale, științifice și de protejare a patrimoniului să nu mai ia în seamă astfel de zvoniști, de ignoranți și rău intenționați, punem la dispoziția acestor foruri documentația de șantier realizată, precum și imaginile de săpătură și rezultatele descoperirilor, pentru a înțelege pe deplin importanța acestor descoperiri, dar și modul profesionist în care ele au fost realizate. Altfel, ne vedem obligați să credem că trăim în epoca atât de sugestiv intitulată ”radio șanț”!

5. Dar întrebăm aceeaşi lume la care ne adresăm mai sus: pentru cine vorbeşte domnul I. Piso? Al cui purtător de minciuni este? Cu ce competenţă îşi arogă dreptul de a minţi în gazete, de a falsifica datele, de a dezinforma? Oare acesta să fie patriotismul de care face atâta caz și așa arată acesta?
Noi credem că o atare poziţie îl exclude din tagma arheologilor (spre care tinde). Cum nu a fost până acum arheolog, poate să nu fie nici de acum înainte, căci a murdări imaginea unui muzeu activ, a unor muzeografi activi şi arheologi profesionişti ar trebui să-i aducă sancţiuni disciplinare (pe lângă cele morale pe care le va simţi în viitor). Pentru a evita banalităţile din afirmaţiile sale, criticul nostru pigmentează totul cu termeni și formule şocante care ar trebui, chipurile, să invite lumea la reflecţii adânci. Dar când acești termeni şocanți sunt dovediți ca minciuni, dezinformări, falsificări ale realităţilor este şi firesc ca nimeni să nu le ia în seamă. Căci nu reiese de nicăieri, în schimb, ce anume înţelege autorul prin patrimoniu! El a văzut două ziduri și două încăperi. El apare ca un teoretician înveselitor fără operă finală pe plan arheologic, care fabulează pe opera altora.”

„Pentru orice intelectual adevărat încercarea de a rezolva în gazete probleme profesionale şi în scrisori de tip reclamații repetate la foruri administrative, este sortită eşecului”

„Este penibilă. Gazetele nu sunt supuse legii calităţii şi această situaţie îl degradează pe cel care le utilizează. În gazete profesorii apar alături de cârpaci şi invers! Se ştie (şi se spune) că cea mai mare nefericire a muritorilor este să fie mari în pretenţii şi mici în reușite și realizări. Dl. I. Piso ar putea medita la această maximă.
Noi ne cerem scuze că am apelat cu această replică și în mass-media. Nu o să cădem în derizoriu să acceptăm polemicile și dezbaterile în presă, sau pe forum-uri de socializare, unde toți frustrații și criticii <a orice>, toți cei cu timp liber la discreție și ignoranți de meserie, dezvoltă teorii apocaliptice. Vom publica rezultatele cercetărilor în mai multe etape şi le vom rezolva aşa cum cere bunul simţ şi ştiinţa arheologică.

În numele colectivului de cercetare din castrul Apulum 2011:
Nicolae Gudea
Constantin Inel
Gabriel Rustoiu”.