VIDEO: Benzile desenate ale copilăriei în comunism. Povestea lui Pif și Rahan, prin ochii unui colecționar din Alba Iulia

”Pifurile” și ”Rahanele”, reviste occidentale de benzi desenate ale anilor 60-70-80 din secolul trecut, erau, în România, marfă de contrabandă pentru copii. Valoarea lor nu se cuantifica în bani, ci în mașinuțe de fier, cowboy sau indieni, artexuri sau ”mingi de 35”. Un fenomen social extrem de interesant, probabil irepetabil în lumea de azi a telefoanelor smart, a aplicațiilor și  a gadgeturilor. Tudor Roșu are o colecție impresionantă de reviste de benzi desenate din secolul trecut, și totodată și o colecție de povești legate de ele.

Tudor este istoric la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, dar și un pasionat al benzilor desenate occidentale, care circulau prin România comunistă. Are o colecție de peste 70 de reviste franțuzești și germane, o comoară pentru orice copil al anilor 80.

”Asta era bogăția copilăriei noastre pentru că erau foarte greu de obținut, erau rare. Se comercializau, să zicem așa, pe piața neagră, o piață neagră a copiilor. Copiii făceau trocuri sau le cumpărau de la alți copii. La noi banda desenată circula destul de puțin. Exista o singură pagină în revista Cutezătorii, mai exista Universul Copiilor care apărea trimestrial, cam astea erau variantele într-o epocă în care benzile desenate erau foarte răspândite…” spune Tudor Roșu, răsfoind un Pif.

”Mai cunoscute, mai populare la noi erau revistele franceze, în special revista Pif (…) și ulterior revista Rahan. Rahan a apărut de fapt inițial ca foiletoane în revista Pif dar apoi s-au adunat toate aceste povești într-o colecție, în revista Rahan (…) Depinde și în ce stare erau, un Pif complet era mult mai valoros decât unul care era degradat sau la care îi lipseau pagini (…) Revista Pif a atins un milion de exemplare tiraj, un record pe care nici o altă revistă (de benzi desenate – n.r.) nu l-a atins și care este și astăzi în picioare. Vă dați seama dacă se comercializau și pe piața estică… Interesant cu Rahanele e că nu se găseau pe piața noastră deși erau printate în România, la București și se întorceau ca marfă de contrabandă”, adaugă Tudor Roșu.

Pif Gadget, revistă comunistă

Recordul de vânzări a fost atins de două numere din anul 1970 și 1971: câte un milion de exemplare. Nu întâmplător, pentru că cele două gadgeturi care au venit la pachet reprezentau ceva nemaivăzut: ouăle unui crustaceu care putea fi reprodus acasa într-un vas cu apă sărată, Artemias Salinas și larvele vii ale unui fluture care trăiește în Mexic, a cărui inimă bătea în palma micului cititor al revistei.

Inițial, în țară intrau puțin peste 9.000 de exemplare din Pif pe baza unei înțelegeri cu comuniștii francezi. Acestea erau distribuite/vândute cel mai adesea pe culoarele de partid, pe bază de relații și abonamente, în mod similar cu Pepsi sau ciocolata chinezească. De multe ori, gadgeturile nu ajungeau la cititori ci erau luate și revândute pe piața neagră de băieții deștepți ai vremii. Banii rezultați în urma vânzării revistelor și gadgeturilor nu erau returnați francezilor, astfel încât, într-o zi, aceștia s-au supărat și au cerut compensații. Așa s-a ajuns ca o tipografie de stat din România să tipărească gratuit revistele Rahan. Calitatea celor tipărite la noi, nu aveau însă calitatea pe care o doreau francezii: coperta se îndoia la cele patru colțuri.

 

 

Rahan era povestea unui om preistoric blond, care era mult mai inteligent decât cei cu care intra în contact. Era capabil să folosească legile fizicii și descoperiri proprii bazate pe experiență, opuse practicilor vrăjitorilor. Un icon de stânga, neinteresat de valori materiale, motiv pentru care nu deranja ideologic.

Dincolo de grila de interpretare pe care cineva ar putea-o aplica astăzi, personajele acestor reviste au bucurat copilăria unor generații întregi de copii români ale acelor ani. Orice adult de astăzi care ține în mână o revistă originală, Pif sau Rahan, redevine, pentru câteva momente, copil. Și asta nu e puțin.

UPDATE: Creatorul lui Rahan, André Chéret, a murit joi, 5 martie 2020.