Bianca Iuga și Alba24, în căutarea modelelor. Corina Șerban și proiectul ei despre biblioteci și bibliotecari

Împreună cu Bianca Iuga, Alba24 a plecat în căutare de modele, de români care îi inspiră și pe cei din jurul lor, de oameni care au ceva de spus, deși nu au căutat niciodată expunerea publică. Cu optimism, îi căutăm pe oamenii valoroși în toată țara, ba chiar și în Diaspora.

Astăzi, prin implicarea Biancăi, Alba24 o găzduiește pe Corina Șerban, un voluntar cu o activitate mai aparte: se ocupă de biblioteci publice, ca o prelungire a pasiunii ei pentru carte. 

”Hai să ieșim din carapace și să facem lucrurile să se întâmple, noi înșine!”

Corina Șerban a copilărit la Vâlcea într-o familie obișnuită, cu doi părinți cu profesii obișnuite și o soră mai mare, printre oameni muncitori, serioși, corecți.

Când era elevă de liceu Corina a început să se implice în activități de voluntariat, pentru că atunci, ca și acum, credea în ideea că fiecare dintre noi poate contribui la schimbarea din jur, că fiecare poate face ceva pentru alții.

Anii de liceu au trecut, Corina a plecat la București, dar adultul de azi, care iubește să urce pe munte, să citească și să meargă la concerte, crede în continuare că schimbarea o facem fiecare dintre noi.

Așa că de câțiva ani este implicată într-un proiect care se numește EduCaB, un proiect de voluntariat în biblioteci publice și cunoaște oameni care, pe lângă ce fac la locurile lor de muncă, aleg să se implice în ceva ce schimbă măcar un pic lucrurile într-un domeniu care îi pasionează.

Când o întrebi despre ce o inspiră, Corina vorbește despre lucruri simple, despre gesture mici, despre mamele și bunicile noastre, despre prietenii din liceu care se implică în proiecte care schimbă o viață.

De fapt, Corina ele unul dintre oamenii aceia care nu așteaptă să vină cineva, nu se știe cine, să facă lucrurile mai bune, ci le schimbă în fiecare zi, prin ceea ce fac, prin exemplul personal.

Ce răspunzi dacă discuția despre modele în viață s-ar reduce la o singură întrebare: care este modelul tău în viață?

Văd modele în jurul meu în fiecare zi. Dacă numesc pe cineva anume, neglijez pe altcineva. Mă gândesc la bunica mea, mama mamei, îmi plăcea energia ei și ochii mari, albaștri, iubitori, cu care ne privea când ne strângea pe toți la masă. Gătea minunat!

Admir femeile din familia mea, pentru ca sunt puternice, harnice și iubitoare. Mai sunt și oamenii pe care i-am întâlnit în parcursul meu profesional și de la care am învățat foarte multe, m-au ghidat frumos. Eu nu pot să reduc răspunsul meu la un singur model!

Modelul meu se schimbă și se reconfigurează cu aceeași dinamică cu care navigăm prin viață.

Cum ai fi răspuns în liceu?

de Bianca Iuga

În liceu am avut o admirație deosebită pentru doi profesori. Îmi plăcea profesoara de română, fiindcă ne punea să gândim. Într-un sistem de educație bazat prea mult pe memorare și prea puțin pe gândire, găsea metode să ne facă să ne punem mintea la contribuție.

Nu învățam comentarii pe de rost, mi se părea fantastic! Da, știu, asta este normalitatea, dar, din păcate, ne-am îndepărtat de ea.

Poate s-au mai schimbat lucrurile între timp, a trecut ceva vreme de când am terminat liceul! Apoi mi-l amintesc pe profesorul de franceză. Am învățat carte de la el, era exigent.

Dar știi ce am mai învățat? Că simțul umorului te scoate din multe încurcături sau măcar te ajută să treci prin ele mai ușor. Îl avea din plin, deși fusese încercat dur de viață.

Dacă ai face o listă cu figuri istorice sau personalități care ar putea fi modele pentru copiii de azi, ce nume ar cuprinde lista asta?

Am descoperit recent niște figuri istorice mai puțin cunoscute, dar care prin experiența lor sunt modele demne de urmat pentru că nu au încetat să lupte pentru libertate.

Elisabeta Rizea, o femeie simplă de la țară, care s-a alăturat rezistenței anti-comuniste în anii 50 și care a suferit fizic pentru valorile sale morale și crezul de viață. Sau Anița Nandriș-Cudla, autoarea cărții „20 de ani în Siberia”, care a supraviețuit terorii deportării în Siberia, în iunie 1941. Sunt două femei învingătoare!

N.r. – Dacă sunteți curioși, puteți citi două cărți publicate la editura Humanitas despre cele două femei amintite de Corina: Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara și 20 de ani în Siberia.

Link-urile sunt:

https://www.humanitas.ro/humanitas/povestea-elisabetei-rizea-din-nuc%C5%9Foara-1

https://www.humanitas.ro/humanitas/20-de-ani-%C3%AEn-siberia-2

Ce persoane de azi, mai mult sau mai puțin publice, ar putea fi modele de urmat, persoane la care să ne uităm cu admirație?

Prietenul meu drag, Alexandru Tache. Îl știu pe Alex din copilărie. Eram doi puști energici și visam noi cum mutăm munții din loc, la 13 ani. Eram amândoi voluntari într-un proiect civic, Rețeaua Pal-tin, adică Participarea Tinerilor la Administrarea Locală, în orașul meu natal, Rm. Vâlcea.

Mă uit cu și mai mare admirație la Alex acum, pentru că el luptă din răsputeri să contruiască, împreună cu familia sa minunată, o casă de tip familial pentru 16 copii abandonați. Este vorba despre proiectul NEST. Eu cred că Alex este exponentul curajului, luptei, perseverenței și al iubirii pentru aproapele nostru!

N.r. Despre ce face Alex Tache puteți citi aici: https://fundatiaalextache.ro/casa-nest/

O carte. Un sfat. O poveste.

Este un sfat și o poveste inspirată din fapte reale, scrisă într-o carte a vieții!

Sfatul este: Hai să ieșim din carapace și să facem lucrurile să se întâmple, noi înșine!

Trăiesc într-o poveste de doi ani de zile, de când sunt implicată într-un proiect cu și despre cărți, dar mai mult cu și despre eroii locali.

Se numește EduCaB proiectul acesta și este despre biblioteci și bibliotecari. O mână de oameni, voluntari toți, din diverse domenii de activitate, care suntem uniți de un scop comun, să ajutăm bibliotecile publice să devină adevărate hub-uri culturale și educative pentru comunități.

Biblioteca poate să fie acel loc unde mergi nu doar să citești, ci să vizionezi un film, să participi la o piesă de teatru, să înveți împreună cu copiii tăi cum să navighezi pe internet, cum să utilizezi rețelele sociale.

În spatele ușilor bibliotecilor se desfășoară o întreagă lume, copiii citesc împreună cu autorii cărților despre femeile care au influențat societatea românească (vezi Caravana Nesupusele la biblioteca din Pietrari, Vâlcea), sau învață de la bibliotecari cum functioneaza spațiul (vezi Ora Să știm la biblioteca din Albești, Mureș) sau urmăresc cu entuziasm piese de teatru (vezi piesa Doctor fără voie, jucată de Cultura-n Șură, la Titești, Vâlcea).

Toate astea se întâmplă pentru că bibliotecarii sunt eroii locali care vor sa crească capacitatea educativă a bibliotecilor lor, dincolo de orgolii personale, piedici instituționale sau răutăți locale.