Colindatul copiilor de 4-12 ani, denumit „Haida-duru”, în județul Alba. Obiceiuri și tradiții de Crăciun, din vremea bunicilor

În lumea satului tradiţional, odată cu intrarea în postul Crăciunului şi, mai ales, după sărbătorile Sfinţilor Andrei şi Nicolae, ţăranii trăiau cu intensitate şi nerăbdare fiecare zi, aşteptând şi pregătindu-se, din toate punctele de vedere, pentru perioada sărbătorilor de sfârşit şi de început de an.

Dintre obiceiurile ciclului calendaristic, colindatul devine cea mai strălucită manifestare folclorică. Sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Anului Nou extinde puterea cuvântului, ideea de renaştere a naturii şi a omului, de fecunditate şi fertilitate.

Citește și Mesaje, urări, felicitări de Crăciun. Sute de mesaje frumoase de Sărbătoarea Nașterii Domnului

Folcloriştii de seamă ai judeţului Alba au cuprins în lucrările lor o serie de obiceiuri specifice acestei perioade. Astfel, Avram Cristea, în „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, aminteşte pentru început de colindatul copiilor, din Ajunul Crăciunului, care se făcea peste tot.

Repertoriul acestora era variat în funcţie de vârsta copiilor. În munţii Apuseni, la Lupşa, copiii colindători erau denumiţi „bizarăi”. Copiii erau răsplătiţi cu nuci, mere, alune şi colăcei, denumiţi colindreţe sau colindreţi, în satele Răchita, Valea Pianului.

Vezi și MESAJE DE ANUL NOU 2022: SUTE de URĂRI de ANUL NOU, SMS cu FELICITĂRI. MESAJE frumoase de REVELION 2022

Sabin Cioica, în „Turism cultural în Ţara Moţilor”, aminteşte despre colindatul copiilor de 4-12 ani, denumit „Haida-duru”.

Aceştia porneau din partea de jos a satului, câte doi-trei, alăturându-se acestora pe parcursul drumului şi alţi micuţi.

Copiilor le era răsplătită colinda cu fructe şi colăcei, iar când ieşeau din curtea gazdei, rosteau cu putere formula specifică „Haida-duru”.

Valer Butură, în “Cultură spirituală românească” vorbeşte despre copiii şi „junişenii” din Sălciua, care îşi decorau pălăriile cu aşa numitele „colinzi”.

Confecționarea acestora constituia o preocupare deosebită atât pentru copii, dar şi pentru părinţi. „Sculaţi, sculaţi, boieri mari Florile dalbe, flori de măr Sculaţi voi, români plugari, Că vă vin colindători… Şi v-aduc pe Dumnezeu Să vă mântuie de rău.”

Rolul principal în colindatul tradiţional aparţinea cetei de feciori. Folcloristul Ovidiu Bârlea consemna că obiceiul acesta s-a păstrat mai bine în Transilvania de sud şi în cea de Câmpie şi în Ţara Loviştei.

”Ceata junișenilor” din munții Apuseni

Ceata de colindători a purtat denumiri felurite, astfel, în Munţii Apuseni, aceasta se numea „ceata junişenilor”, în ţinutul dintre Olt şi Târnave, se numea „bute” sau „butea feciorilor”, iar pe Valea Mureşului, „feciorii ospăţului”.

Colindatul cetei de feciori începea în seara de ajun „după ce se întuneca bine” şi continua până în ziua de Crăciun.

Unde mai este păstrat obiceiul ”nicio casă nu rămâne necolindată”

Dacă în vechime nu era lăsată nicio casă necolindată, începând cu deceniul opt al secolului trecut, consemnează Avram Cristea, în Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, doar în cătunele comunelor Ceru Băcăinţi şi Blandiana se mai colindau încă toate gospodăriile.

De la o casă la alta, feciorii cetei cântau din fluier şi strigau ca la joc, iar intraţi în curtea gospodarului, feciorii încetau strigăturile şi începea în curtea acestuia o adevărată pledoarie a colindatului, pentru câştigarea bunăvoinţei cetei.

După ce gospodarul a confirmat primirea cetei pentru colindat, feciorii intrau în casă şi se aşezau roată în jurul mesei, iar gazda comanda câte colinde dorea la invitaţia vornicului.

Vezi și MESAJE de SFÂNTUL ȘTEFAN: URĂRI și FELICITĂRI pe care le poți trimite prin SMS persoanelor dragi

Gazdele mai avute, care cereau mai multe colinde se pregăteau şi cu mâncare pentru feciorii cetei. Astfel, în mod obligatoriu, ceata începea să zică colinda mesei, în care se lăuda bucatele şi se înalţă masa gospodarului la dimensiuni fabuloase.

După ce colindătorii erau omeniţi cu băutură şi mâncare, vornicul mulţumeşte gazdelor printr-o oraţie destul de lungă ce conţinea lauda darurilor, iar după primirea acestora, ceata de feciori părăseşte casa adresând scurte urări de sănătate.

Ritualul colindatului de Crăciun păstrat cu sfințenie în Țara Secașelor

Cea mai spectaculoasă păstrare a ceremonialului colindatului se mai întâlneşte şi astăzi în Ţara Secaşelor, sub denumirea de Bute, obicei descris în amănunt de către folcloristul Ioan Popa, în volumul Ţara Secaşelor – monografie folclorică”, ritual pregătit minuţios înainte cu 4-6 săptămâni înainte de Crăciun de tinerii comunităţii.

Momentele principale ale obiceiului se pot ordona în felul următor: găsirea gazdei, alegerea căpeteniilor, strânsul vinului, colindatul şi butea propriu-zisă.

După ceata copiilor, junişeilor şi a junilor, oamenii mai în vârstă , femei şi bărbaţi, plecau în vecini la colindat şi până la urmă se adunau cu toţii într-o casă unde se bucurau împreună colindând.

De mai multă vreme se practică în satele judeţului Alba colindul pentru Biserică de către cantori, grupuri de bărbaţi sau mixt, fiind aşteptaţi cu bucurie de săteni.

Sursă: Parohia Ortodoxă Sălciua de Jos I

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News.