Comisia Europeană a adoptat un raport legat de drepturile de pensie suplimentară, drepturile latente și rambursarea contribuțiilor

Comisia Europeană a adoptat un raport de evaluare a aplicării Directivei privind drepturile de pensie suplimentară. Această directivă a fost adoptată în 2014, iar statele membre au trebuit să o transpună în legislația lor națională până în mai 2018.

Directiva urmărește să promoveze mobilitatea lucrătorilor prin reducerea obstacolelor create de anumite norme privind sistemele de pensii suplimentare legate de un raport de muncă.

Acesta vizează o serie de drepturi cu privire la pensiile suplimentare ale lucrătorilor mobili.

Raportul arată că până acum, toate statele membre au transpus Directiva privind drepturile de pensie suplimentară, ceea ce duce la îmbunătățirea dobândirii și păstrării drepturilor la pensie suplimentară ale lucrătorilor mobili.

Raportul concluzionează că transpunerea este în general satisfăcătoare. În ceea ce privește aplicarea directivei, analiza arată că dispozițiile de transpunere a directivei în statele membre individuale sunt operaționale și nu au fost identificate dificultăți deosebit de importante.

Directiva a avut un impact general pozitiv asupra drepturilor lucrătorilor mobili și contribuie la facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul UE.

Cerințele directivei se referă la:

• Condițiile de dobândire a drepturilor în cadrul regimurilor de pensie suplimentară:

Directiva stabilește o perioadă maximă de așteptare, și anume perioada după care un lucrător poate deveni membru al unui sistem de pensii, și o perioadă maximă de dobândire a drepturilor la pensie, și anume perioada de afiliere activă după care ia naștere pretenția la drepturile de pensie suplimentară acumulate, precum și o limită de vârstă pentru dobândirea drepturilor la pensie.

• Păstrarea drepturilor la pensie latente

Directiva prevede dreptul la păstrarea efectivă a drepturilor la pensie suplimentară.

• Standardele de informare:

Directiva asigură dreptul de a obține informații adecvate, în special cu privire la impactul mobilității asupra drepturilor la pensie.

Regimurile de pensie suplimentară:

Sistemele de pensii ocupaționale sunt sisteme legate de un raport de muncă sau de o activitate profesională. Acestea pot fi instituite în comun de către unul sau mai mulți angajatori, asociații profesionale sau parteneri sociali.

Sistemele de pensii personale se bazează pe un contract de economii individuale pentru pensii între deponent și un prestator de servicii financiare. În unele cazuri, angajatorul poate contribui la sistemul de pensii personale al angajatului său.

Vârsta pentru dobândirea drepturilor la pensie

Există un grup mare de state membre (16) care permit furnizorilor de regimuri de pensie suplimentară să stabilească o vârstă pentru dobândirea drepturilor la pensie: 21 de ani (CY, CZ, DE, DK, EE, EL, ES, FI, FR, LT, LU, MT NL, PT, RO și SE).

Un stat membru (BG) permite o vârstă mult mai mică pentru dobândirea drepturilor la pensie (16 ani). Există mai multe țări (9) care nu permit o vârstă minimă pentru dobândirea drepturilor la pensie (IE, IT, PL, SI, SK, UK, HR, HU și BE).

Alte 2 state nu stipulează nimic în ceea ce privește vârsta pentru dobândirea drepturilor la pensie în legislația națională (AT, LV), ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la faptul dacă stabilirea unei vârste pentru dobândirea drepturilor la pensie este încă permisă și, în caz afirmativ, care este această vârstă.

În concluzie, se poate afirma că marea majoritate a statelor membre au transpus în mod corect cerințele minime pentru dobândirea drepturilor la pensie suplimentară stabilite de directivă.

Se pare că într-un stat membru (LV) măsurile naționale de transpunere nu prevăd în mod explicit perioadele maxime de așteptare și de dobândire a drepturilor la pensie și nicio normă referitoare la vârsta pentru dobândirea drepturilor la pensie, ceea ce ar presupune că acestea ar putea fi definite de fiecare plan de pensii sau contract de muncă.

Aceasta ar putea însemna că, în realitate, furnizorii de regimuri de pensie suplimentară ar putea stabili condiții care nu sunt conforme cu directiva.

Un alt stat membru (AT) pare să permită o perioadă de așteptare de patru ani pentru o categorie specifică de lucrători.

Dreptul la rambursarea contribuțiilor

Pentru a proteja drepturile financiare ale unui lucrător care își încetează activitatea, în cazul în care acesta nu a dobândit încă drepturi de pensie în conformitate cu perioada de dobândire a drepturilor la pensie, articolul 4 alineatul (1) litera (c) din directivă prevede dreptul la rambursarea contribuțiilor plătite de lucrătorul respectiv sau plătite în numele acestuia.

Prin urmare, contribuțiile proprii ale angajaților, precum și contribuțiile plătite în numele lor de către angajator nu pot fi pierdute niciodată în cazul în care lucrătorii care își încetează activitatea părăsesc un sistem de pensii înainte să își dobândească drepturile.

Majoritatea statelor membre au transpus în mod corect regula rambursării.

Unele state membre nu au considerat că transpunerea acestei norme în legislația națională este necesară deoarece, din cauza inexistenței unei perioade de dobândire a drepturilor la pensie, contribuțiile lucrătorilor care își încetează activitatea sunt dobândite imediat.

Păstrarea drepturilor la pensie latente

Păstrarea drepturilor la pensie latente în temeiul directivei este diferită de păstrarea drepturilor prevăzute la articolul 4 din Directiva 98/49/CE.

Pe de o parte, Directiva 98/49/CE stabilește principiul conform căruia membrii care pleacă dintr-un sistem și se mută într-un alt stat membru trebuie să fie tratați în mod egal cu membrii care pleacă dintr-un sistem și rămân în același stat membru.

Pe de altă parte, Directiva 2014/50/UE stabilește dreptul lucrătorilor care își încetează activitatea și se mută într-un alt stat membru de a-și păstra drepturile latente dobândite, pe o bază echivalentă cu membrii activi ai sistemului.

Principiul de bază este acela că lucrătorii care își încetează activitatea și părăsesc sistemul în contextul liberei circulații a lucrătorilor nu trebuie să fie penalizați și, în ceea ce privește drepturile dobândite, aceștia trebuie să fie tratați în mod echitabil cu membrii activi ai regimului.

Lucrătorii care își încetează activitatea au dreptul să își păstreze drepturile la pensie latente în regimul de pensii al fostului angajator.

Păstrarea poate varia în funcție de natura regimului de pensii – de exemplu, prin indexare sau prin rentabilitatea capitalului.

Unele norme sunt mai adecvate pentru regimurile cu indemnizații definite, în timp ce altele sunt mai adecvate pentru regimurile bazate pe contribuții definite1.

În plus, directiva prevede că valoarea inițială a acestor drepturi se calculează în momentul încetării raportului de muncă actual al unui lucrător care își încetează activitatea.

Toate statele membre au urmat regula generală de păstrare a drepturilor la pensie latente, întrucât toate dispun de măsuri care să asigure că drepturile la pensie dobândite ale lucrătorului care își încetează activitatea pot rămâne în regimul de pensie suplimentară în cadrul căruia sunt dobândite.

În ceea ce privește tratamentul echitabil al drepturilor la pensie latente ale lucrătorilor care își încetează activitatea, precum și ale urmașilor acestora, toate țările au norme privind tratarea acestora în conformitate cu valoarea drepturilor membrilor activi ai regimului sau cu alte modalități echitabile, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directivă.

„Regimurile cu indemnizații definite” înseamnă acele sisteme în care indemnizația depinde în principal de perioada de încadrare în muncă și de salariu, iar angajatorul suportă riscul de investiție; „regimurile bazate pe contribuții definite” sunt acele regimuri în care indemnizația viitoare depinde, în principal, de valoarea acumulată a capitalului economisit și în cazul cărora riscul de investiție este suportat de membrul regimului.