Criza creditelor în franci elveţieni: Guvernul pregăteşte REGULI NOI pentru creditele ipotecare privind informaţiile precontractuale

În contextul în care aprecierea puternică a francului elveţian în luna ianuarie a generat proteste la adresa băncilor din partea clienţilor care au contractat împrumuturi în această monedă şi ale căror rate lunare au crescut acum substanţial, Guvernul va redacta, până la finele lunii iunie, un proiect de lege privind creditele ipotecare. Acesta va reglementa regulile de furnizare de informaţii precontractuale, evaluare a bonităţii clientului, calculul dobânzii anuale efective, servicii de consiliere.

Proiectul, care va fi denumit „lege privind contractele de credit oferite consumatorilor în legătură cu bunuri imobile„, ar urma să asigure o mai bună protecţie a consumatorilor-beneficiari ai creditelor ipotecare şi să crească gradul de încredere în instituţiile financiare, ca urmare a impunerii unor anumite cerinţe prudenţiale şi de supraveghere, inclusiv pentru înfiinţarea şi supravegherea intermediarilor de credite, a reprezentanţilor desemnaţi şi a instituţiilor non-bancare, conform unui document oficial consultat de Mediafax.

Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci, dintr-un total de 14 instituţii de credit care au acordat finanţări în franci elveţieni. În realitate, numărul debitorilor cu credite în franci elveţieni ajunge la circa 200.000, având în vedere că mai multe instituţii de credit au externalizat o parte din aceste împrumuturi către băncile-mamă.

O directivă a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, adoptată în urmă cu un an, în contextul crizei financiare, la propunerea Comisiei Europene şi având avizul Băncii Centrale Europene, care trebuie preluată de către statele membre UE, arată că numeroşi consumatori şi-au pierdut încrederea în sectorul financiar, iar unii împrumutaţi s-au aflat în situaţia de a nu-şi mai putea rambursa împrumuturile, fiind identificate probleme legate şi de credite acordate într-o monedă străină, pe care consumatorii le-au contractat în acea monedă pentru a profita de rata dobânzii avantajoasă oferită, însă fără să deţină informaţii adecvate despre riscul ratei de schimb valutar pe care îl implică aceste împrumuturi sau o înţelegere a acestuia.

Respectivele probleme, se arată în directivă, sunt determinate de deficienţele pieţei şi ale reglementărilor, dar şi de alţi factori, precum climatul economic general şi nivelul scăzut de cultură financiară.

Pentru a evita şi rezolva aceste probleme, directiva stabileşte pentru creditele ipotecare că materialele publicitare şi informaţiile precontractuale personalizate trebuie să includă avertismente privind impactul potenţial al fluctuaţiilor cursului de schimb valutar asupra sumei care trebuie rambursată de către client, pe lângă informaţiile precontractuale personalizate trebuind puse la dispoziţie, în orice moment, şi informaţii precontractuale generale.

În acelaşi timp, cu argumentul importanţei tranzacţiei, se arată că este necesar ca o persoană care vrea să contracteze un credit ipotecar să aibă la dispoziţie o perioadă de timp suficientă, de cel puţin şapte zile, pentru a analiza implicaţiile împrumutului, ca perioadă de reflecţie înainte de încheierea contractului de credit, ca termen de retragere după încheierea contractului de credit sau ca o combinaţie între cele două.

O variantă prevăzută în document este ca statele membre să impună ca o persoană să nu poată accepta oferta băncii înainte de încheierea unei perioade de reflecţie de maximum 10 zile.

„Ca urmare a riscurilor semnificative aferente împrumuturilor în valută străină, este necesar să se prevadă măsuri pentru a asigura faptul că consumatorii sunt conştienţi de riscul pe care şi-l asumă şi că au posibilitatea de a-şi limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului. Riscul ar putea fi limitat fie acordând consumatorului dreptul de a converti moneda creditului, fie prin alte măsuri, cum ar fi plafoane sau, dacă acestea sunt suficiente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar, avertismente. În cazul în care un consumator are dreptul să convertească un contract de credit într-o monedă alternativă, statul membru se asigură că cursul de schimb la care se efectuează conversia este rata de schimb a pieţei aplicabilă în ziua aplicării conversiei, dacă contractul de credit nu specifică altfel”, se mai arată în directivă.

Statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiţia ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv.

Acelaşi document oficial al UE mai stabileşte că un creditor nu ar trebui să facă „marketing” creditului într-un mod care să afecteze semnificativ sau care este posibil să afecteze capacitatea consumatorului de a evalua cu atenţie acceptarea creditului şi nici nu ar trebui să îşi elaboreze politicile de remunerare într-un mod care ar stimula personalul lor să încheie un anumit număr sau tip de contracte de credit fără a lua în considerare în mod explicit interesele şi nevoile consumatorului.

Legat de dobânda anuală efectivă (DAE), directiva prevede că, dat fiind că aceasta nu poate fi indicată în etapa de publicitate decât printr-un exemplu, acest exemplu ar trebui să fie reprezentativ. Prin urmare, aceasta ar trebui să corespundă, de exemplu, duratei medii şi valorii totale a creditului acordat pentru tipul de contract de credit în cauză. La stabilirea exemplului reprezentativ ar trebui să fie luată în considerare preponderenţa anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piaţă.

„Poate fi de preferat ca fiecare creditor să aibă un exemplu reprezentativ bazat pe o sumă a creditului care este reprezentativă pentru întreaga gamă de produse a creditorului respectiv şi pentru baza de clienţi preconizată, întrucât acestea pot varia în mod semnificativ de la un creditor la altul”, se arată în document.

De asemenea, statele membre pot stabili că, în cazul modificării ratei dobânzii, consumatorul are dreptul să primească un tablou de amortizare actualizat.

Oficialii UE arată că obiectivul directivei este de a asigura un nivel ridicat de protecţie pentru consumatorii care încheie contracte de credit pentru bunuri imobile şi vizează creditelor garantate cu un bun imobil, indiferent de scopul creditului, contractele de refinanţare sau alte contracte de credit care ar ajuta un proprietar sau un proprietar parţial să îşi păstreze dreptul de proprietate asupra unui bun imobil sau teren.

sursa: mediafax