Destinul Floricăi Maria Sas din Aiud. Sclavă într-un harem otoman a ajuns Lady în societatea britanică

Florica Maria Sas, fost o exploratoare de origine transilvăneană, este cunoscută azi ca şi Lady Florence Baker. Naţionalitatea lui Sas este disputată şi de maghiari şi de austriaci. Florica s-a născut în 1841 la Aiud, pe atunci aflat sub ocupaţia Imperiului Austriac.  

 

Viaţa tinerei care s-a născut pe 6 august 1841, la Aiud, părea să fie pusă sub semnul unei stele nefericite. Întâlnirea cu un bărbat i-a schimbat, însă, destinul pentru totdeauna. Florica a avut o copilărie de coşmar. A rămas orfană de mamă şi de tată la numai 7 ani. Istoria consemnează faptul că fetiţa, care avea să ajungă o celebritate, a fost crescută într-un harem din Imperiul Otoman. Stăpânul haremului a scos-o pe piaţa de robi din Vidin, în 1859, când Florica avea 18 ani.
Destinul a făcut ca, la târgul de la Vidin, să fie prezent şi britanicul Samuel White Baker, un inginer de căi ferate şi un explorator renumit. Samuel White Baker avea 38 de ani şi legenda spune că, impresionat de frumuseţea Floricăi, s-a înscris la licitaţia prin care stăpânul acesteia dorea să o vândă ca sclavă. Tânăra româncă a fost câştigată la licitaţie de Paşa din Vidin. Britanicul nu s-a lăsat şi l-a mituit pe eunucul Paşei, câştigând-o, în final, pe tânără. Aşa a fost salvată Florica din harem, începând o viaţă nouă alături de Baker, bărbatul de care nu s-a mai despărţit până la finalul vieţii.

 

Samuel Baker s-a angajat la compania engleză care construia calea ferată Cernavodă-Constanţa. Ajuns la Constanţa cu românca Florica, Samuel a cerut consulului britanic să emită fetei, care nu avea niciun act, un paşaport. Britanicul i-a ales însoţitoarei sale un nume englezesc şi, astfel, Florica Sas a devenit Florence Barbara Maria Finnian. Cei doi au plecat, apoi, în Mare Britanie.

În ciuda copilăriei tragice, Florence era o tânără instruită care vorbea, la 18 ani, patru limbi: româna, maghiara, germana şi turca. Alături de Baker, va învăţa încă trei limbi: engleza, araba şi kiswahili (o limbă africană).

Pasionată de aventură şi de cunoaştere, Florica s-a avântat, alături de soţul ei, pe tărâmuri necunoascute. În 1861, ea participă la  expediţia făcută de Baker pentru descoperirea izvoarelor Nilului. Exploratorul britanic descoperă lacul Albert şi regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale. Rezultatul expediţiei îi sporeşte lui Baker celebritatea şi, alături de el, Florence ajunge un nume cunoscut. În 1865, cel care îi schimbase destinul o ia de nevastă şi, astfel, Florence devine Lady Baker.

Când în 1869, la cererea Heidvului turco-egiptean, Sam Baker pleacă într-o nouă expediţie în regiunea Nilului, Florence îl însoţeşte. Ea a fost cea care s-a ocupat de logistica expediţiei şi l-a sprijinit pe Baker cu toate cunoştinţele sale despre tratarea bolilor tropicale, dar şi cu înţelegerea ei asupra mentalităţilor din zona otomană.

La Cairo, Sir Samuel Baker a primit de la turco-egipteni gradul de Paşă şi de maior-general în armata otomană. Sub ordinele soţului lui Florence, trece o trupă de 1.700 de ostaşi egipteni. Hedivul îl numeşte pe explorator guvernator general al teritoriului ecuatorial. Expediţia a durat până în 1874. Apoi, cei doi soţi revin în Anglia şi se stabilesc la un conac în Devon.

Florence şi-a făcut intrarea la braţul soţului său, renumitul explorator, în aristocraţia britanică. În ciuda trecutului său controversat, care stârnea suspiciunea doamnelor din înalta societate, românca a reuşit să câştige respectul britanicilor. Alături de Baker, a fost o prezenţă constantă în cercurile înalte britanice ale vremii. Singura care a refuzat să o primească oficial şi să o recunoască ca membră a lumii bune din Anglia a fost Regina Victoria.

De-alungul vieţii, Florence a mai participat, alături de soţul ei, la expediţii de renume în Cipru, Japonia, Africa. Lady Baker a murit în 1916. Imediat după moartea sa, prestigiosul cotidian ”The Times” scria despre destinul excepţional al sclavei românce: “Lumea n-a băgat de seamă. Ştirea morţii doamnei Baker a trecut pe locul 2. Pentru că, în ziua în care Lady Baker a trecut în nefiinţă, 8 oameni au fost ucişi la Verdun. Din păcate, povestea unei foste sclave, care a scăpat din harem şi a explorat Africa, a călătorit în lumea largă alături de iubirea ei, a părut un lucru mai puţin important.”

 

sursa: adevărul.ro