Diferența între suprafața utilă și suprafața construită. Care este procentul utilizat în imobiliare

Diferența între suprafața utilă și suprafața construită constă în modul în care se măsoară și în ceea ce include fiecare dintre ele. 

Termeni precum suprafață construită sau suprafață utilă, care fac referire la ariile exprimate în metri pătrați, sunt reglementați de legislația în vigoare.

Principalele acte normative care reglementează aceste aspecte în România sunt Legea nr. 114/1996  cu completările și modificările ulterioare, cunoscută și sub denumirea de „Legea locuinței”, și Legea nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismul locuinței.

Prima definește termenii esențiali referitori la locuințe și utilizarea acestora, în timp ce a doua include prevederi detaliate despre cum trebuie evaluate suprafețele și incluse în planurile urbanistice, scrie ziarul Libertatea.

Concret, suprafața construită reprezintă suprafața totală ocupată de clădire, incluzând toți pereții și structurile exterioare. Aceasta poate fi împărțită în:

• Suprafața construită la sol: Suprafața clădirii pe nivelul de bază, măsurată la exteriorul pereților.
• Suprafața construită desfășurată: Suprafața tuturor nivelurilor clădirii (parter, etaje, mansardă etc.), adunate.

Suprafața construită include pereții exteriori și interiori, balcoanele, terasele acoperite și alte elemente exterioare atașate clădirii, dacă sunt prevăzute în regulamentul local.

Suprafața utilă reprezintă suprafața efectivă care poate fi utilizată de locatari, fără a include grosimea pereților, spațiile tehnice sau alte zone neutilizabile.

Aceasta include camerele de locuit (living, dormitoare), bucătăriile și băile, holurile și depozitele interioare.

Suprafața utilă nu include:

• Grosimea pereților.
• Spațiile comune (casa scării, liftul) în cazul clădirilor colective.
• Balcoanele neînchise, uneori chiar dacă sunt acoperite, în funcție de normele locale

Diferența între suprafața utilă și suprafața construită, în practică:

Suprafața construită este întotdeauna mai mare decât suprafața utilă, deoarece include și zonele care nu pot fi utilizate direct.

Suprafața utilă este cea care contează din perspectiva locatarilor, deoarece reflectă spațiul efectiv disponibil pentru utilizare.

Citește și: Cresc prețurile în construcții. La ce se așteaptă managerii români din mai multe sectoare de activitate, până la finalul anului

De exemplu, pentru un apartament:

Suprafața construită ar putea fi 90 mp (incluzând grosimea pereților, balcoane, spații tehnice).

Suprafața utilă ar fi 75 mp (excluzând pereții și alte elemente neutilizabile).

Aceste diferențe sunt importante pentru înțelegerea ofertelor imobiliare și evaluarea corectă a spațiului disponibil.

Diferența între suprafața utilă și suprafața construită, exprimată procentual

Diferența dintre suprafața utilă și suprafața construită poate fi exprimată procentual, iar aceasta este o practică destul de comună în domeniul imobiliar.

Procentaj tipic în imobiliare:

Apartamente: Suprafața utilă reprezintă de obicei 70-85% din suprafața construită. Diferența o constituie grosimea pereților, spațiile comune și alte elemente structurale.

Case individuale: Procentul poate fi mai mare (aproximativ 80-90%), deoarece grosimea pereților este adesea mai mică raportată la întreaga clădire.

Acest procentaj este util pentru cumpărători sau chiriași care doresc să evalueze cât de mult din spațiul construit este efectiv utilizabil.