Din 5 aprilie 2013 a intrat în vigoare legea prin care facturile trebuie achitate în 30 zile. Vezi cum poate fi prelungit termenul de plată

Începând din data de 5 aprilie, firmele sunt obligate să achite facturile de la furnizori într-un termen de maxim 30 de zile, dacă nu stabilesc altfel cu partenerii lor de afaceri. Legea, care a fost publicată marți în Monitorul Oficial,  instituie un termen de plată maximal și pentru autorităţile publice care contractează bunuri sau servicii din mediul privat. Noua reglementare introduce si o despăgubire minimă de 40 de euro, la care creditorul are dreptul automat, din prima zi de întârziere la plată.

Prin Legea nr. 72/2013  se transpun în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea întârzierii la plată în tranzacțiile comerciale, pe care România era obligată să o introducă în legislația națională până în 16 martie 2013.

Astfel, pentru contractele din mediul privat,  termenul legal de plată (aplicabil pentru cazurile în care termenul de plată nu este menţionat într-un contract) este de 30 de zile calendaristice.

Acesta este calculat astfel:

• de la data primirii facturii;
• de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă;
• de la data finalizării procedurii de recepție (perioada de recepție poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor. Prin excepție, părţile pot stipula în contract un termen de recepție mai mare de 30 de zile, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă)

Termenul de plată, în cazul în care acesta este stipulat în contract, în tranzacţiile economice din mediul privat, poate fi de maxim 60 de zile calendaristice. Totuși, în lege se mai precizează că părțile pot menționa în contract un termen de plată mai mare, dar care să nu fie abuziv faţă de creditor.

Legea mai prevede și plata în tranșe dacă părțile convin prin contract să o facă eșalonat.

În cazul contractelor dintre autorități publice sau companii de stat si mediul privat, legea aplică aproape aceleași reguli ca în mediul privat. Totuși, există o excepție și anume faptul că părtile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii, iar orice clauză prin care se stipulează un asemenea lucru este lovită de nulitate absolută.

Institutiile publice din domeniul sănătătii și entităţile publice care furnizează servicii medicale de sănătate beneficiază de un termen legal de plata derogatoriu, de maxim 60 de zile calendaristice.

Legea prevede și penalități aplicabile din prima zi calendaristică a depășirii termenului de plată.

Sursa: Realitatea.net