EDITORIAL Dan Lungu: Cele două fețe ale „României Educate”

Astăzi, a sunat din nou clopoțelul.

La oraș, mașinile luxoase au umplut străzile din jurul școlilor și liceelor. Ghiozdanele strălucitoare, hainele de mii de euro cu sigle tot mai mari și telefoanele scumpe au fost etalate de unii dintre elevi în prima zi de școală.

Politicienii și-au pus costumul de duminică, și-au tras fața serioasă și preocupată, rostind discursuri sforăitoare. Festivism, promisiuni și multe flori.

La Capitală, președintele și ministra Educației au împărțit deschiderea de la o școală din Giulești, acolo unde ar fi foarte multe familii dezorganizate. Au vorbit despre droguri ca principala problemă a educației românești, ca și când pe toate celelalte le-ar fi rezolvat. Din nou promisiuni, planuri strategice și multe fotografii.

Publicitate

Într-un sat uitat de lume din Apuseni, Ionuț e pregătit de bunica pentru prima zi de școală. I-a modificat cu grijă pantalonașii pe care i-a purtat deja câțiva ani fratele său mai mare. Pentru el sunt aproape noi în comparație cu vechea pereche de pantaloni zdrențuită, marcată în multe locuri cu urmele acului iscusit al bunicii. În ghiozdănel, și el primit „pomană” de la o rudă din oraș, a adunat o cutie de creioane colorate, ascuțite cu grijă de bunicul, două caiete, un sfert de gumă de șters și un stilou. Bunica i-a pus cu dragoste două felii de pâine unse cu gem din fructe de pădure și o sticlă cu apă proaspătă de izvor.

Ionuț și fratele său mai mare sunt crescuți de bunici, de când tatăl lor s-a prăpădit muncind cu ziua. De câțiva ani buni, nu au mai auzit nimic, nici despre mămica, plecată la muncă în străinătate. La Crăciun, bunica le spune că mămica lor va veni la Paști, apoi la Paști îi încredințează că sigur va fi cu ei la Crăciunul următor.

Ionuț merge în clasa pregătitoare, iar fratele său în clasa a IX-a la liceu. Au început ziua devreme și, după ce l-au ajutat pe bunicul să hrănească animalele, au făcut pregătirile pentru școală. Ionuț va merge aproape 2 kilometri pe jos până la locul de unde va putea fi preluat de autobuzul școlii, care nu poate urca până în cătunul lor uitat de lume. Fratele său va pleca, zilnic, cu noaptea în cap, pentru că trebuie să ajungă la stația de autobuz pentru a prinde „cursa”  care îl va duce la liceul din oraș.

Acestea sunt cele două fețe ale României Educate.

La oraș, politicienii s-au înghesuit în speranța că vor fi văzuți, fotografiați și aplaudați. În școala lui Ionuț, și-au dat binețe, astăzi, bunici și părinți, însă niciun politician nu s-a încumetat să își murdărească pantofii de lac pe drumurile de țară. Doamna învățătoare, o femeie apropiată de vârsta pensionării, i-a așteptat cu plăcinte și bombonele. I-a îmbrățișat pe rând, le-a șters lacrimile celor emotivi și i-a asigurat pe părinți și pe bunici că puiuții vor fi pe mâini bune. Se mândrește că din mâna ei au ieșit medici, dascăli sau ingineri. Dar școala aceasta, în viitorul României educate, va fi în curând doar o amintire, pentru că nu va mai avea numărul minim de copiii, așa cum prevăd calculele financiare ale celor de la București.

Ionuț este un nume fictiv, însă povestea lui este cât se poate de reală. Am întâlnit sute de Ionuți pe care statul acesta este prea orb să-i vadă și prea surd să-i audă. Doi din cinci copii din România trăiesc în sărăcie, iar unul dintre aceștia ajunge până la urmă să abandoneze școala. Suntem campioni europeni la abandon școlar și la analfabetism funcțional, dar ne încăpățânăm să rămânem pe ultimul loc la resursele pe care le alocăm pentru educație. Vrem o Românie Educată, însă de la vorbe la fapte e o cale atât de lungă și viitorul copiilor noștri se stinge în promisiunile electorale ale politicienilor.

În Educația din România, copiii sunt niște cifre, iar eficiența economică primează de foarte multe ori în fața accesului la educație. Astfel, Ionuț, copilul pe care un stat european ar avea obligația să îl sprijine și să îi garanteze dreptul fundamental la educație, va ajunge să abandoneze școala atunci când bunicii vor fi prea istoviți ca să mai poată să îl susțină sau când se va stinge lumina în vechea școală considerată „nerentabilă” de niște politicieni din București.

România educată ar trebui să înceapă cu Ionuț și cu zecile de mii de copii ca el, careadorm, seară de seară, nemâncați sau pleacă la școală cu burta goală...

Dan Lungu