Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului: ultima zi în care se mănâncă de dulce până la Crăciun. Tradiții și superstiții

Lăsata Secului marchează începutul Postului Crăciunului. Astfel, joi, 13 noiembrie 2025, creștinii se bucură de ultima zi în care mai pot consuma alimente „de dulce”.

Din rânduielile bisericești aflăm că se lasă sec în seara de 14 noiembrie, însă, dacă această dată cade miercurea sau vinerea, cum este în acest an, se lasă sec cu o zi mai înainte, scrie crestinortodox.ro.

„Lăsatul secului” sau “alimentele de sec” se referă în mod direct la nevoinţa omului în aşteptarea unei mari sărbători. Sec înseamnă uscat, fără grăsime, de post.

“Lăsatul secului” este prima zi de pregătire pentru post şi ziua intermediară între mâncatul de dulce şi zilele de post.

Pe vremuri, în seara de Lăsata Secului se reunea toată familia la masă și se pregăteau feluri de mâncare bogate, iar vinul și țuica fiartă erau nelipsite.

Astfel, această masă era un fel de „ospăț de rămas bun” de la alimentele de dulce și în același timp, o petrecere care marca începutul unei perioade mai austere.

Totuși, dincolo de aspectul festiv, Lăsata Secului are și o semnificație religioasă profundă, reprezentând începutul unei perioade de purificare a trupului și a sufletului.

Postul Crăciunului nu este la fel de strict ca Postul Paștelui, însă urmărește același scop: pregătirea credincioșilor pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.

Postul Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului

Postul Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului începe vineri, 14 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie. Astfel, acest post ne amintește de perioadele de post ale patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, precum și de postul lui Moise pe Muntele Sinai.

Drepții din Vechiul Testament au postit în așteptarea venirii lui Mesia, iar Moise a postit pentru a primi Legea, cele Zece Porunci, de la Dumnezeu.

În același mod, prin post, ne pregătim să întâmpinăm nașterea lui Hristos. Mantuitorul vine pe pământ, dar dorește să pătrundă și în sufletele noastre, să ne lumineze viața și să ne înalțe spre viața cerească.

Astfel, potrivit crestinortodox.ro, acest post are un caracter de pregătire spirituală, menit să transforme sufletele noastre în temple și locuințe ale prezenței lui Hristos.

Primele mențiuni despre ținerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei.

Decizia ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile a fost luată la Sinodul local de la Constantinopol din anul 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi.

Înainte de acest sinod, practicile postului erau diferite:

• unii creștini țineau post doar șapte zile
• alții până la șase săptămâni.

Tradiții și superstiții

În seara de Lăsata Secului, se pregătește o masă aleasă, cu bucate care nu vor putea fi consumate pe parcursul postului, precum carne, lactate și alcool, mai exact alimente „de dulce”.

De asemenea, în această zi nu se coase, nu se țese și nu se toarce, pentru a feri gospodăria de rele. Altă tradiție este legată de pomana pentru cei nevoiași. Femeile pregătesc turte din mălai, pe care le dau de pomană.

Totodată, se spune că dacă dai ceva cu împrumut în această zi, „se vor înmulți lupii”.

În anumite regiuni ale țării, de Lăsata Secului, finii obișnuiau să meargă la nași cu plocon, care constă de obicei într-o găină friptă, un colac mare sau o turtă în foi și o sticlă de vin. De-a lungul timpului, preparatele s-au diversificat, dar tradiția a rămas vie.

Astfel, finii își cer iertare nașilor pentru greșelile comise în decursul anilor, iar după împăcare se întinde masa. Se servesc plăcinte cu fructe și legume, struguri sau stafide, simboluri ale sporului și vigoriei spirituale.

De asemenea, pentru a întâmpina cum se cuvine zilele de post, gospodinele spală toate vasele folosite pentru masa de sărbătoare și le așază pe masă cu gura în jos în noaptea care deschide postul.

Se crede că astfel spiritele rele nu se vor ascunde în vase și nu îi vor ispiti pe credincioși să renunțe la post.

De multe ori se spune că postul spiritual ar fi mai important decât cel alimentar, însă ambele au aceeași valoare. Sfinții Părinți au rânduit abținerea de la anumite alimente cu intenție, pentru a ajuta credincioșii să se pregătească deplin.

Astfel, omul credincios nu trebuie să se limiteze la jumătăți de măsură, iar Hristos trebuie întâmpinat cu întreaga sa ființă, atât trupul, cât și sufletul.