EDITORIAL: Neuronul electoral s-a blocat după ce pomenile au intrat la ”penal”

Nu vă e dor de campaniile electorale de altădată? De pixuri, brelocuri, agende, cizme de gumă, tricouri, chibrituri, calendare, căni, umbrele și sticle de ulei? Personal sunt posesorul unui desfăcător de vin/bere de la PNL, al unei rulete cu sigla PDL și al unei farfurii cu trandafirii PSD tatuați în mijloc. Mai dețin și o broșură veche cu programul electoral al unei doamne care a candidat sub o siglă dispărută demult.

Mai știți cum era? În loc de programe sociale, brelocuri de la PSD, în loc de oameni deștepți, cizme de la PNL, în loc de proiecte, o umbrelă de la PDL. Acum e altfel, cel puțin din acest punct de vedere. În locul micilor sau marilor chinezării cu sigle de partid, care țineau loc de dezbatere și de programe electorale, nu s-a pus nimic. S-a dus vremea ”promoționalelor”, dar n-a sosit încă vremea argumentelor.

Din ”locurile special amenajate” ne privesc candidați și susținători de toate felurile și culorile: mustăcioși, cu pletele în vânt, cu cravată, fără cămașă, cu degetele/sprâncenele ridicate sau îmbrățișați, înalți sau slabi… Fotografiile sunt editate în funcție complexele fiecărui candidat sau după cum crede soția că ar trebui să arate respectivul. Mesajele sunt banale, compoziția elementelor e accidentală, proporțiile între personaje (acolo unde apar mai mulți într-un afiș) – opționale. Efectul este, desigur, hilar. Și ar fi amuzant dacă anul n-ar fi 2016.

Panourile de afișaj sunt, din acest punct de vedere, o operă de artă colectivă pe tema lumilor paralele posibile. Vă implor, mergeți să vedeți! Și când faceți asta, gândiți-vă că pe 11 decembrie vor ca noi să le deschidem poarta ca să poată intra în lumea noastră. Cam la asta se reduce comunicarea lor cu noi.

Oriunde se organiează alegeri, campaniile electorale fac parte din ritualul politic, din regulile jocului. Ele sunt un fel de spectacol al democrației, cu reguli scrise și cutume, o ocazie de reînnoire a interesului publicului pentru clasa politică și în general pentru ”viața cetății”. Cu discursuri memorabile, cu proiecte pe termen lung, cu poziționări publice pe anumite teme importante pentru societate.

La noi, sub amenințarea penală a găleților și a uleiului electoral, s-a trecut în extrema cealaltă: avem un soi de exercițiu demonstrativ de austeritate pe bani publici. Pe vremea decorului electoral care includea brelocuri, chibrituri și tricouri, lipsa de idei era mai puțin vizibilă. Unii dintre noi regretam că aveam un singur vot și nu puteam răsplăti cu el desfăcătorul de vin/bere de la PNL, ruleta de la PDL și farfuria cu trandafirii PSD tatuați în mijloc. Acum parcă avem un vot în plus! Un vot care oricum nu poate schimba nimic, nici calculele nesofisticate ale eligibilității fiecărui candidat sau partid și nici sistemul mai mult sau mai puțin corupt în care se învârt politicienii. Până la urmă avea dreptate și Mark Twain când spunea că ”dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.