Focul lui Sâmedru. Obiceiuri, semnificații și superstiții în ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru. Tradiție veche românească

O sărbătoare importantă a lunii octombrie este Sfântul Mucenic Dimitrie Sâmedru. În ajunul acestei sărbători este ”Focul lui Sâmedru”, un obicei pitoresc ce se regăsește în unele zone rurale din țară.

În noaptea de 25 spre 26 octombrie, oamenii fac focuri la răspântii. Peste acestea sar copiii, ca să fie sănătoşi sau tinerii, ca să se căsătorească.

Se spune că, dacă recolta de gutui şi nuci este bogată, iarna va fi grea.

Focul lui Sâmedru, tradiție veche românească

Focul lui Sumedru sau Focul de Sâmedru este o tradiție românească. Se spune că aceasta ar fi veche de două mii de ani.

Obiceiul se mai păstrează în județele Argeș, Dâmbovița, Brașov și Bacău.

Pe vremuri, focurile se aprindeau pe dealuri pentru a fi observate de la distanță. În foc se punea și tulpina unui copac tăiat din pădure ca simbol al zeului care moare și renaște în fiecare an.

În unele zone, copiii satului îl fac din brad și cauciucuri.

În jurul focului se strâng oamenii satului și împart dulciuri copiiilor.

Potrivit unei legende, focul este aprins pentru a alunga spiritele rele. Se spune că este o sărbătoare românească asociată celei de Halloween.

Focul lui Sâmedru. Ritualul și semnificații

În preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În formele vechi ale sărbătorii, în mijlocul grămezii de lemne şi al cetinii de brad se punea, pentru a fi incinerată, tulpina unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului care moare şi renaşte anual.

În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focu lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoşi tot anul.

La final, femeile împart mere şi covrigi.

Momentul cel mai aşteptat este prăbuşirea bradului incinerat, care indică renaşterea simbolică a zeului mort. Direcţia în care cade ‘trupul divin’ (jarul sau tăciunii aprinşi) prevesteşte care dintre tineri urmează să se căsătorească în noul an.

Sumedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului. Sumedru a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic din calendarul ortodox. În legende, credinţe sau basme, Sumedru era un om obişnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoţit adesea de Sângiorz.

Sâmedru sau Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

La 26 octombrie se sărbătoreşte Sâmedru, patronul păstorilor şi soroacelor (Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir).

Este considerat patronul caselor, al păsărilor, animalelor şi garantul soroacelor.

Cad frunzele arborilor şi cum este ziua aşa va fi iarna: dacă este lună plină şi senin, iarna va fi mănoasă, iar dacă bate vântul şi plouă, vor fi zăpezi mari.

Sărbătoarea are semnificații importante şi pentru păstori. În această zi, ciobanii puteau afla cum va fi vremea. Ei îşi aşează dulama în mijlocul oilor şi se uită ce oaie se aşează pe ea. Dacă se va aşeza o oaie neagră, e semn că iarna va fi bună, iar dacă se aşează o oaie albă, iarna va fi aspră.

Sfântul Dimitrie este considerat stăpânul iernii. Căldura „intră în pământ” şi gerul începe să-şi facă simţită prezenţa.

Se mai spune că Sfântul Dimitrie ar fi cel care a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.

La 27 octombrie se sărbătoresc Poitra lui Sumedru, Câinii lui Sumedru, Filip Şchiopul (Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi), potrivit Agerpres.

În octombrie, ţăranii se preocupă în special de treburile gospodăriei. Se culeg poamele, se strânge porumbul, cartofii, napii, se răsădesc zmeura şi căpşunii. Este, de asemenea, luna în care se fac arăturile şi însămânţările de toamnă, se curăţă pomii şi grădina.