Connect with us
Publicitate

ACTUALITATE

FOTO ADR Centru: Peste 100 milioane euro, fonduri nerambursabile, disponibile pentru creşterea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe şi mobilitate urbană. Condiţii pentru primării


Publicat

Foto2Peste 100 de milioane euro fonduri nerambursabile sunt disponibile la nivelul Regiunii Centru pentru finanțarea proiectelor ce urmăresc creșterea eficienței energetice în clădirile rezidențiale – blocuri de locuințe, îndeosebi a celor care înregistrează consumuri energetice mari, precum și pentru îmbunătățirea mobilității urbane, prin reducerea consumurilor și a emisiilor poluante.

Este vorba despre două apeluri de proiecte finanțabile cu fonduri europene prin POR 2014-2020, care urmăresc eficientizarea consumurilor și transformarea municipiilor și orașelor în zone mai puțin poluante.

Prioritatea de Investiții 3.1A a fost lansată în martie 2016 și, pentru că nu a fost contractat decât un singur proiect, în județul Harghita, a fost lansat un nou apel de proiecte la nivelul Regiunii Centru, cu o alocare financiară de 60,66 milioane euro, din FEDR și bugetul de stat.

Cererile de finanțare pe acest apel al priorității pentru reabilitarea termică a blocurilor se vor depune de către Unitățile Administrativ Teritoriale (UAT) din mediul urban, respectiv primăriile de orașe și municipii, fiind elaborate în parteneriat cu Asociațiile de proprietari. O cerere de finanțare depusă poate solicita minim 100.000 euro, iar valoarea maximă eligibilă a unui proiect nu poate depăși valoarea de 5 milioane euro. Din valoarea totală a proiectului, prin POR 2014-2020 se vor finanța 60% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului, diferența de 40% fiind asigurată de către primării și Asociațiile de proprietari beneficiare. O cerere de finanțare poate include un număr maxim de 10 blocuri, fiecare dintre acestea constituind o „componentă” în cadrul proiectului, dar o primărie care se încadrează în condiţiile de eligibilitate prevăzute în prezentul ghid, poate depune mai multe cereri de finanţare. Sunt eligibile blocurile de locuințe construite între 1950 si 1990, iar proiectele trebuie să urmărească reducerea consumului de agent termic și, în final, a poluării urbane.

Prin Prioritatea de Investiții 3.2 din cadrul POR 2014-2020 se urmărește reducerea emisiilor de carbon în zonele urbane, prin pregătirea și implementarea unor Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă. Obiectivul specific al acestei priorități este de a sprijini acele proiecte integrate care dovedesc că au un impact pozitiv direct asupra reducerii poluării urbane, a emisiilor de echivalent CO2, generate de transportul rutier motorizat de la nivelul municipiilor/orașelor şi al zonelor funcţionale ale acestora. La nivel regional este alocată suma de peste 43,9 milioane euro pentru pregătirea acestor proiecte, în condițiile în care o cerere de finanțare depusă va avea o valoare de minim 500.000 euro. Pe această prioritate valoarea maximă eligibilă a unui proiect nu poate depăși valoarea de 5 milioane euro pentru orașele/ municipiile cu o populație sub 20.000 de locuitori și respectiv 10 milioane euro pentru orașele/ municipiile cu o populație de peste 20.000 de locuitori. Rata de cofinanțare asigurată de beneficiarii acestor proiecte este de 2%.

Punctul de plecare în identificarea acestor proiecte se va regăsi în analizele pe care UAT trebuie să le pregătească și să le includă în Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă ale municipiilor și orașelor sau elaborate la nivel de zone periurbane/metropolitane. PMUD reprezintă o strategie de transport în cadrul căreia pot fi pregătite pachete integrate de proiecte finanțabile din diverse surse.

Solicitanții care se încadrează în condiţiile de conformitate şi eligibilitate prevăzute în ghidul de finanțare lansat miercuri la Hotel Parc din Alba Iulia pot depune mai multe cereri de finanţare integrate în cadrul acestei priorități. Investițiile propuse prin proiecte de mobilitate urbană ar trebui să vizeze arealele din oraşe/ municipii cu niveluri de emisii de echivalent CO2 ridicate, generate de transportul rutier de la nivel urban, inclusiv zonele cu trafic aglomerat și să determine, în principal, îmbunătățirea transportului public de călători, inclusiv cu moduri nemotorizate de transport, reducerea traficului rutier şi a emisiilor de gaze cu efect de seră din aceste areale, prin descurajarea utilizării autoturismelor personale. Astfel, se va avea în vedere ca participanților la traficul rutier inițial cu automobilul privat să li se creeze condițiile adecvate pentru a se orienta către transportul public urban de călători și/ sau către modurile nemotorizate de transport (mersul cu bicicleta și pe jos), devenite mai atractive/ eficiente prin măsurile/activitățile implementate prin proiect/ proiecte complementare.

Contractarea proiectelor pe aceste priorități de investiții se va face pe principiul ”primul venit, primul servit”.

Cei interesați de depunerea de proiecte au la dispoziție suficient timp, deoarece al doilea apel de proiecte PI 3.1A pentru reabilitarea blocurilor este deschis depunerii de proiecte între 28 august 2017, ora 10.00 și 28 februarie 2018, ora 10.00, iar apelul de proiecte privind mobilitatea urbană în municipii și orașe care nu sunt reședințe de județ, respectiv PI 3.2, va fi deschis din 20 septembrie 2017 până în 20 martie 2018, ora 12.00. Conform ghidurilor specifice, publicate pe site-ul www.regio-adrcentru.ro, Secțiunea Ghiduri 2014-2020 / Ghiduri deschise depunerii de proiecte, cererile de finanțare se vor depune prin aplicația electronică MySMIS.

Ce tipuri de activități vor fi finanțate prin Prioritatea de Investiții 3.1A:

– îmbunătățirea izolației termice și hidroizolare a anvelopei clădirii (pereți exteriori, ferestre, tâmplărie, planșeu superior, planșeu peste subsol), șarpantelor, inclusiv măsuri de consolidare;

– reabilitarea și modernizarea instalaţiei de distribuţie a agentului termic – încălzire şi apă caldă de consum, parte comună a clădirii tip bloc de locuinţe, inclusiv montarea de robinete cu cap termostatic etc.

– modernizarea sistemului de încălzire: repararea/înlocuirea centralei termice de bloc/scară; achiziționarea și instalarea unor sisteme alternative de producere a energiei din surse regenerabile – panouri solare termice, panouri solare electrice, pompe de căldura si/sau centrale termice pe biomasa etc.;

– înlocuirea corpurilor de iluminat fluorescent și incandescent din spațiile comune cu corpuri de iluminat cu eficiență energetică ridicată și durată mare de viață;

– implementarea sistemelor de management al funcționării consumurilor energetice: achiziționarea și instalarea sistemelor inteligente pentru promovarea și gestionarea energiei electrice;

– orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului (înlocuirea lifturilor și a circuitelor electrice în părțile comune – scări, subsol, lucrări de demontare a instalațiilor și echipamentelor montate, lucrări de reparații la fațade etc.);

– realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte implementate prin POR 2014 – 2020.

Ce tipuri de activități vor fi finanțate prin Prioritatea de Investiții 3.2:

P.M.U.D. urmărește atingerea a 5 obiective principale (transformate în cuprinsul P.M.U.D. în criterii de analiză a impactului actual și viitor al mobilității), inclusiv reducerea impactului asupra mediului, respectiv:

– îmbunătățirea eficienței și rentabilității transportului de persoane și mărfuri („eficienţă economică”);

Reducerea necesităţilor de transport motorizat, a poluării aerului și a poluării fonice, a emisiilor de gaze cu efect de seră și a consumului de energie („impactul asupra mediului”);

– asigurarea unui nivel optim de accesibilitate în cadrul localităţii („accesibilitate”);

– îmbunătățirea siguranței și securității in circulație („siguranţă”);

– îmbunătățirea atractivității și calității mediului urban („calitatea vieţii”).

Investițiile propuse prin proiecte de mobilitate urbană ar trebui să vizeze arealele din oraşe/municipii cu niveluri de emisii de echivalent CO2 ridicate, generate de transportul rutier de la nivel urban, inclusiv zonele cu trafic aglomerat și să determine, în principal, îmbunătățirea transportului public de călători, dar şi a modurilor nemotorizate de transport, reducerea traficului rutier şi a emisiilor de gaze cu efect de seră din aceste areale, prin descurajarea utilizării autoturismelor personale. Astfel, se va avea în vedere ca participanților la traficul rutier inițial cu automobilul privat să li se creeze condițiile adecvate pentru a se orienta către transportul public urban de călători și/sau către modurile nemotorizate de transport (mersul cu bicicleta și pe jos), devenite mai atractive sau mai eficiente prin măsurile/activitățile implementate prin proiect/proiecte complementare.

În acest caz, este de menționat faptul că solicitanții de finanțare vor trebui să demonstreze şi să cuantifice contribuţia investiţiilor propuse la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, respectiv reducerea emisiilor de echivalent CO2, provenite din reducerea transportul rutier din arealul de influenţă al proiectului, fără a determina, transferarea acestuia în alte areale ale oraşului/municipiului.

Pe lângă măsurile privind infrastructura, emisiile de echivalent CO2 pot fi ameliorate şi printr-o serie de măsuri operaţionale și organizaţionale, identificate începând din Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă. Pentru anumite investiții asupra componentelor sistemelor de transport public urban de călători puse la dispoziția operatorului de transport public, va fi necesar ca, între autoritatea locală competentă şi operatorul de transport să se încheie un contract de servicii publice referitor la darea în administrarea a prestării serviciului. De asemenea, în cazul proiectelor depuse de parteneriate dintre unități administrativ-teritoriale pentru realizarea investițiilor comune în sisteme de transport public de călători, va trebui probată existența unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciul de transport public zonal de călători, în care UAT partenere sunt membre și căreia acestea să-i mandateze încheierea contractului de servicii publice cu operatorul de transport. Aceste aspecte au fost dezbătute într-o întâlnire de lucru organizată de ADR Centru la începutul lunii iulie., tot la Alba Iulia, alături de specialiștii JASPERS în România.

sursa: ADR Centru


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

ACTUALITATE

CNAIR: Serviciul de emitere rovinietă şi peaj, întrerupt de joi seara până duminică noapte

Publicat

rovinieta

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) anunţă că emiterea rovinietelor şi peajelor ar putea fi întreruptă, de joi seara de la ora 19.00 până duminică, 12 aprilie, ora 23.59.

CNAIR anunță utilizatorii rețelei de drumuri naționale și autostrăzi că din cauza unor intervenții la sistemele informatice ce au implicații în funcționarea corespunzătoare a SIEGMCR, ce urmează a avea loc în perioada 09.04.2020, ora 19:00 – 12.04.2020, ora 23:59, emiterea peajelor și a rovinietelor prin intermediul SMS, a portalului www.erovinieta.ro și a aplicației destinate telefoanelor mobile, etarife, nu va fi posibilă sau va funcționa cu intermitențe.

În aceste condiții, pentru a evita aplicarea unor sancțiuni contravenţionale, utilizatorii au obligaţia de a achita tarifele la punctele de lucru ale distribuitorilor.

 

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

OFICIAL: 9 cazuri noi de coronavirus confirmate în ultima zi, în Alba. Bilanțul pe județ: 90 de persoane infectate

Publicat

Numărul cazurilor de îmbolnăviri cu COVID-19 a ajuns, joi, la 90 în județul Alba, cu 9 cazuri în plus față de cele raportate miercuri, potrivit situației actualizate transmise de DSP. Până joi, la ora 11:00, erau înregistrate și patru decese ale unor persoane infectate cu noul coronavirus, în Alba.

Comparativ, miercuri, până la ora 13:00, erau raportate 81 de cazuri (10 noi). Până marți erau erau raportate 71 cazuri (21 noi) și erau 31 de pacienți internați.

Luni după-amiaza erau 50 de cazuri confirmate (cele 49 transmise până luni la ora 13.00 și cel al bărbatului cu domiciliul în Alba, preluat de pe aeroportul din Cluj-Napoca (întors din Londra) și internat la spital în Cluj). Din cele 50 de cazuri, 19 pacienți erau internați la spital (18 în Alba și 1 la Cluj), 28 sunt înregistrați la domiciliu și 4 declarați vindecați.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

OFICIAL, 9 aprilie: 5.202 de îmbolnăviri cu coronavirus în România. 441 cazuri noi, 229 decese

Publicat

Au fost înregistrate 5.202 cazuri de îmbolnăviri cu noul coronavirus în România, potrivit informării transmise de Grupul de Comunicare Strategică, joi, 9 aprilie, ora 13.00. În ultimele 24 de ore, au fost 441 cazuri noi. În total, până acum, au fost 229 decese.

Cele mai multe cazuri de îmbolnăviri sunt în Suceava (1.487), București (659), Timiș (252) și Hunedoara (212). În Alba au fost confirmate 90 de cazuri de îmbolnăviri cu COVID-19, până joi.

Grupul de Comunicare Strategică: ”Până astăzi, 9 aprilie, pe teritoriul României, au fost confirmate 5.202 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 647 au fost declarate vindecate și externate.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 441 de noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 178 de pacienți.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 25.586 de persoane. Alte 87.400 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 51.802 de teste.

În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 648 de apeluri la numărul unic de urgență 112 și 2.398 la linia TELVERDE (0800 800 358), deschisă special pentru informarea cetățenilor.

Prin structurile abilitate ale M.A.I. au fost întocmite, până în prezent, 341 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 alin. 1 Cod Penal.

Polițiștii au depistat, în ultimele de 24 de ore, 7.741 de persoane care nu au respectat măsura privind restricţionarea circulaţiei. Acestor persoane le-au fost aplicate sancţiuni contravenţionale, în valoare de 16.647.253 de lei.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, potrivit informațiilor obținute de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate, 679 de cetățeni români sunt în continuare confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 418 în Italia, 196 în Spania, 16 în Franța, 9 în Germania, 32 în Marea Britanie, 2 în Namibia, 2 în SUA și câte unul în Irlanda, Luxemburg, Belgia și Suedia. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 38 de cetățeni români aflați în străinătate, 11 în Italia, 7 în Franța, 11 în Marea Britanie, 6 în Spania, 2 în Germania și unul în Suedia, au decedat.

Cetățenii români confirmați cu noul coronavirus în Tunisia și Indonezia au fost declarați vindecați. Le reamintim cetățenilor să ia în considerare doar informațiile verificate prin sursele oficiale și să apeleze pentru recomandări și alte informații la linia TELVERDE – 0800.800.358. Numărul TELVERDE nu este un număr de urgență, este o linie telefonică alocată strict pentru informarea cetățenilor. De asemenea, românii aflați în străinătate pot solicita informații despre prevenirea și combaterea virusului la linia special dedicată lor, +4021.320.20.20.

Până la data de 8 aprilie 2020, au fost raportate 634.735 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit”.

Situația pe județe (9 aprilie, sursa Grupul de Comunicare Strategică):

Suceava: 1.487

Mun. București: 659

Timiș: 252

Hunedoara: 212

Neamț: 202

Brașov: 175

Galați: 175

Arad: 162

Cluj: 148

Mureș: 146

Iași: 131

Constanța: 124

Ilfov: 107

Botoșani: 106

Vrancea: 95

Alba: 90

Sibiu: 90

Ialomița: 81

Bistrița-Năsăud: 76

Bihor: 66

Covasna: 62

Bacău: 56

Giurgiu: 46

Maramureș: 43

Teleorman: 41

Dolj: 39

Prahova: 36

Vaslui: 36

Caraș-Severin: 34

Călărași: 34

Argeș: 32

Dâmbovița: 28

Satu Mare: 28

Brăila: 16

Mehedinți: 15

Buzău: 13

Olt: 12

Sălaj: 12

Tulcea: 11

Vâlcea: 11

Gorj: 9

Harghita: 4

Până miercuri, erau raportate 4.761 cazuri (344 noi) și 528 persoane declarate vindecate și externate. În carantină instituționalizată erau 25.556 de persoane și 89.976 în izolare la domiciliu. Până la data menționată, la nivel național, erau prelucrate 47.207 de teste.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Mărturia cutremurătoare a unui medic militar care tratează pacienți cu COVID-19!: Aici e război! Dacă nu ne smerim, vom pierde!

Publicat

Un medic militar anestezist care a fost trimis la Spitalul din Suceava, focarul principal de infecție coronavirus în zonă, povestește pe pagina sa de Facebook ce se întâmplă acolo. Sunt detalii înfiorătoare, realități dureroase împletite fie cu speranțe, fie cu dezamăgiri într-un „război” care a cuprins toată lumea.

Medicul militar Mihai Mărginean a ajuns la Suceava, unde a fost lovit de realitatea cruntă de la Spitalul Judeţean. Condiţii precare, oameni puţini şi epuizaţi. Ce e mai rău nici măcar nu s-a întâmplat, spune el.

„Eu sunt anestezist, medic militar și acum vă scriu din Suceava. Pentru cine scriu? În primul rand pentru mine, că nu cumva să uit vreodată ceea ce simt acum. Și în al doilea rând, pentru colegii mei anesteziști – pe mulți îi cunosc personal, fac parte din rețeaua mea de suport și eu din rețeaua lor. Și în al treilea rând pentru voi toți! Toți cei ce așteptați apăsați de propria așteptare.

În armată ordinele se execută, nu se discută! Știe țoață lumea. „Mâine plecați la Suceava” „Am înțeles! Să trăiți!” Oamenii din jurul meu s-au activat, am primit mesaje de susținere, și-au manifestat compasiunea și mi-au oferit ajutorul. Familia mea a acceptat cu greu și lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frică nicio secundă.

Voi deschide acum o poartă spre mintea mea de atunci – dincolo de poarta asta ați fi găsit același peisaj la mulți anesteziști. Mi-am pus în bagaj toate șosetele – nu aveam de gând să pierd timpul spălând și uscând rufe – și cel mai inportant, mi-am luat cărțile. Sentimentul era că plec la un examen din sesiune dar la care nu are ce să-mi pice și să nu stiu.

La fel că și ceilalți colegi ai mei, în ultimele săptămâni am studiat materialele publicate despre COVID-19.

Tacticos, am pus piesele cap la cap că un puzzle. Totul se potrivea. În mintea mea misiunea era clara, pașii stabiliți. Știam dinainte toate mișcările adversarului, îl studiasem avid, nu avea niciun aș în mânecă.

Frumusetea planului meu era atât de îmbătătoare încât chiar și eu m-am îndrăgostit de el. Pe drum, le-am explicat și colegilor ce au de făcut. Eram o echipă tactică iar eu îmi asumasem rolul de a conduce sesiune de briefing. Cu toate aceste referințe militare evidente, eu încă nu știam că nu mergem la examen – ci la război.

GREȘEALA

Cu siguranță că v-ați întrebat unde au greșit italienii, spaniolii sau americanii. Cred că pot să vă dau un răspuns – dar nu încă, mai așteptați puțin.

Mai mult, nu cred că este cineva cu atâta minte încât să fie capabil să-și deblocheze telefonul dar care să creadă că avem vreun sistem (orice sistem, inclusiv cel medical! sau mai ales acesta) care să funcționeze mai bine că acolo.

În plus, sunt popoare în a căror material genetic este impregnat războiul. Cu toate acestea, în condiții tactice mult mai favorabile, echipamente medicale, protocoale pre-existente (americanii au organizații naționale care se ocupa cu simularea unor pandemii), personal medical (pentru colegii mei medici care nu au lucrat în afara țării: nu încercați să vă imaginați – sunt mai mulți decât vă puteți voi imagina), capacitate logistică superioară, infrastructura adecvată … cu toate acestea, COVIDel i-a îngenunchiat.

Sunt convins că toți colegii mei medici, inclusiv cei din Italia, Franța, Spania, UK sau USA au avut un plan asemănător cu al meu. Împărțim pacienții în fenotipuri: LOW vs HIGH.

Că să îi împărțim le facem un test de încărcare cu oxigen. Dacă sunt Low, însemnă că au doar o nepotrivire între ventilație și perfuzie dar au încă complianță pulmonară buna, pot să-și crească tidal-volume (Tv) și atunci oxigenarea lor se vă îmbunătăți. Dacă ajung la SpO2 > 92-94 îi manageriem conservator, pe secții, îi învățăm să facă auto-proning (sună mai savant decât este în realitate treaba asta; cine nu știe ce este, nu vă voi strica surpriza, dați un search) și îi urmărim că să nu dezvolte complicații ulterior pentru că COVID-19 poate avea și un pattern de evoluție bifazic.

Dacă nu răspund la testul de încărcare cu O2, înseamnă că au alveolele inundate și complianța pulmonară scăzută și această categorie răspunde doar la PEEP deci trebuie să-i intubăm și să-i ventilăm mecanic.

Datele par să sugereze suport ventilator precoce. După ce-i intubăm e nevoie să monitorizăm P-plat și să o menținem sub 30 iar driving pressure dP < 15.

Ventilăm cu volume mici pentru asta, 6 sau chiar 4 ml/kg. Ajustăm PEEP și FiO2 ptr o saturație de 90-92%. Dacă e nevoie ne permitem hipercapnie relativă până la pH de 7.2 sau chiar 7.15 după care infuzam continuu bicarbonat de sodiu. Monitorizăm continuu WOB, spațiul mort și gradientul alveolo-capilar.

Dacă ne crește spațiul mort ventilat înseamnă că e posibil să existe tromboză micro-vasculară. Anticoagulam (eventual de la început în doze curative dacă nu identificăm factori de risc).

Evaluăm constant CRP și Feritină pentru a identifica un eventual t0 al furtunii citokinice când putem iniția un contra-atac imunosupresor. Instalăm santinele hemodinamice – tensiune arterială invazivă, monitorizarea debitului cardiac pentru a identifica un eventual atac asupra cordului. Simplu, nu?

Hai să facem împreună un inventar.

Pentru planul meu avem nevoie de ventilator mecanic pentru toți cei care se încadrează în fenotipul HIGH, cineva care să monitorizeze toate presiunile măcar o dată pe oră, analizator de gaze sanguine, senzor de etCO2 la fiecare, cateter arteial, transducer de presiune, monitoare de CO (măcar unul sau două că le poți mută dar oricum ai nevoie de kituri pentru majoritate pacienților), om care să monteze toate aceste catetere (centrale, radiale, femurale), personal mediu care să recolteze probe, personal auxiliar care să îngrijească bolnavii și foarte important un centru de comandă – cineva care să integreze activitatea.

Noi facem asta în fiecare zi, nu? Avem mereu pacienți cu ARDS (deși ideea asta e încă în discuție, e posibil să nu fie chiar ARDS; dar să nu complicăm problema).

Facem vizită mare, cineva supervizează tratamentul tuturor pacienților din ICU. Din nou, simplu, nu??

REALITATEA

E ora 20:00. Urmează 12 h de „reprezentație” medicală. Că un adevărat virtuoso pășesc încrezător pe circuitele epidemiologice încă incomplete și improvizate ad-hoc după măsură posibilitățiilor.

Mă echipez: combinezon, trei perechi de mănuși, ochelari, masca FFP3 și viziera. Vreau să fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie să-l iau cu mine pentru că nu există un alt sistem de comunicare cu exteriorul odată ce ai intrat.

Asta trebuia să mă pună pe gânduri!(?) Oricum a ieșit o poză proastă pentru că telefonul era infoliat.

Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo … sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Similar cu acel efect video în care cineva rămâne stingher într-o masă enormă de oameni care se mișcă cu o viteză disproporțional mai mare, pe repede-înainte, iar tu rămâi nemișcat, auzind doar propria respirație ritmică, din ce în ce mai sincronizată cu bătăile inimii. Simt un fior rece.

Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă – înțeleg doar atât: „ceva” nu e ok.

BUM!!! Realitatea – o altă realitate, nu cea proiectată de mine în camera mea de comandă, înconjurat de cărțile mele – mă lovește brutal. Nu mă doare, încă sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu.

Câțiva extratereștrii albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă „domnule doctoooor! domnule…” cuvintele le rămân în gât.

Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturatiile lor sunt 55-60 % apoi mă uit mai sus … spre Dumnezeu și dintr-o dată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!

Unul lângă altul, conectați la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodată. Unii pe spate alții pe burtă. Pe unele fețe – resemnare, pe altele – disperare. Cei care nu erau intubați și ventilați mecanic erau extrem de hipoxici. O

hipoxie atipică, unii nici măcar nu sunt dispneici și pot chiar articula câteva cuvinte. Au o culoare tegumentară aparte. Sunt conștienți dar nu … complet.

Nu știu să descriu altfel dar vă pot spune că am avut nevoie de multă putere de procesare să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreți voi să le spuneți, niște umbre în care viață atârna că o picătură de rouă pe un fir de iarbă.

Sau că o picătură de transpirație pe interiorul ochelarilor de protecție …

„Domnule doctor, veniți repede!” se aude înfundat de undeva de pe coridor. Mă întorc rapid stânga-împrejur, militărește, mă lovesc cu capul de ceva – nu știu ce era și de când era acolo.

Prin ochelarii aburiti, cu glugă în cap care îmi limita câmpul vizual și peste toate viziera care mă delecta cu cele mai șugubețe jocuri de lumini, era dificil să-mi mențin o traiectorie care să nu ridice semne de întrebare asupra ne-ebrietății mele. Găsesc salonul, mă uit pe monitor, 32% saturație. Mă uit la pacient, efort respirator marcat, iminentă de stop respirator, tahipneic dar conștient, se lupta cum putea el, nu renunțase. Mă vede că dau ordine – intuiește că sunt doctorul.

Într-un gest de abandon total se liniștește și îmi spune că nu poate respira, să fac ceva, orice, că el nu mai vrea să trăiască așa, mai bine să moară decât așa.

OK, îmi spun – atunci să începem! Cer video-laringoscopul ! „Avem undeva, să merg după el?” urmează răspunsul.

Nu mă înțelegeți greșit, ar fi mers bucuroasă dna asistentă dar era unul singur, era în altă parte, nici ea nu știa exact unde, ar fi trebuit să-l caute. Realizez că nu avem timp.

Îl iau pe cel normal, dau câteva indicații legate de medicație. Fac laringoscopia – nu văd nimic, totul e edematiat – IOT dificilă! La naiba, îmi spun! Încerc să mă concentrez, văd ceva, cer sondă.

O primesc în mâna dar e fără stilet (explicație: probabil că trebuia eu să cer cu stilet dar pentru că nu eram la mine acasă nu știam asta). Cer să-mi bage stilet. „Stați să caut” vine răspunsul. Intuiesc că urmează câteva secunde poate 1 minut.

Ce să fac? Să ventilez pe masca și balon?? Toată comunitatea medicală recomandă să nu facem asta de teamă aerosolizării.

La naiba din nou! Iau balonul și masca, nu o să te las să mori îmi spun. Masca e una prea mică, trebuie să aleg – o pun pe gură sau pe nas. Grea decizie, îmi dau seama că oricum e inutil gestul meu.

Le arunc răzbunător că și cum obiectele acestea ar fi de vină. „Încearcă din nou fără stilet, poate merge” îl aud pe colegul meu care ajunsese și el în salon între timp. Fac din nou laringoscopia, deja sunt familiarizat cu locul, văd epiglotă și poate ceva sub ea. Introduc sondă, cer din nou balonul – îmi dau seama că nu există filtru pe balon dar acum nu mai contează.

Ventilez de câteva ori. Lipsește ceva … ahh da, trebuie să confirm stetacustic. Dar de ce nu am făcut asta până acum? La naiba din nou!!! Nu am stetoscop pentru că oricum nu poate fi folosit de vreme ce am o glugă pe cap (doohh!).

Colegul meu pune mâna pe piept, ne uităm amândoi prin ochelarii aburiti dacă se ascensionează toracele că într-un film prost ce se vrea comedie – pare că da. Apoi ne apropiem amândoi cu urechile de pacient până când eventualele zgomote pot să treacă prin straturile noastre protectoare. Se aude din stomac !!! Scot sondă, fac din nou laringoscopia, de dată asta am și stilet și securizez în final calea aeriană, conectez pacientul la ventilator, tensiunea arterială e mică dar încă nu e bradicardic.

Mai avem puțin timp, îmi spun. După câteva mișcări acrobatice și cel mai probabil de un absurd poetic având în vedere vestimentația, reușesc să mă mut cumva de la capul bolnavului, în față ventilatorului. E un draeger mai vechi – nu contează, nu totul trebuie să fie cu touch-screen.

Ventilație controlată în volum, cu auto-flow (are așa ceva ventilatorul asta? sper! display-ul e puțin mai mare decât cel de la un ceas de mână deci nu prea văd nimic pe el; lasă asta, vedem după!), FiO2 100, volume mici, pun 450 pentru moment că tablă înmulțirii s-a ascuns undeva în spatele creierului acum – o să iasă ea.

Apăs de câteva ori pe butoane să văd presiunile și dintr-o dată aparatul începe să mă alarmeze. Spune pe limba lui că nu funcționează senzorul de flux. Cer alt senzor de flux. Știți ce urmează, nu? Da, exact – nu este altul.

Atunci am înțeles al doilea lucru. Nu doar că este RĂZBOI, dar nu avem cum să-l câștigăm! Ideea mea despre stategia optimă de ventilație a fost snopită în bătaie de o realitate necruțătoare. Am ales un mod de presiune, am pus niște valori puțin sub cele critice și am spus un „Doamne ajută!”.

După două ore primul SCR, după alte două și câțiva zeci de mililitrii de noradrenalina și adrenalină al doilea SCR. L-am lăsat viu când am plecat … a murit a doua zi.

Dacă veți avea dispoziția și veți medita puțin la tragedia asta pandemică veți ajunge cu siguranță la concluzia că totul este învăluit într-o peliculă aderentă de ironie.

De exemplu: după ce l-am stabilizat (credeam eu) pe acest pacient, mi-am dat seama că nu știu unde îmi lăsasem telefonul. Și eram de gardă, trebuia să îl am la mine.

Evident, combinezoanele nu au buzunare (niște chinezării!). Și am văzut pe noptieră telefonul pacientului. Așadar l-am luat și am sunat propriul meu număr. Mi-am recuperat telefonul și pace bună. Dar a două zi la ora 05:51 în timp ce dormeam și visam la o lume fără ventilatoare mecanice, îmi sună telefonul.

Răspund! „Sunteți rudă cu dl XX?” Sunt buimac, aș fi răspuns că nu sunt rudă cu nimeni acum. Răspund totuși cu NU. „Cine sunteți? pentru că dl xx a murit și nu avem un nr de telefon unde să anunțăm decesul. Iar în telefonul lui era nr dvs, l-ați sunat ieri. Era singurul nr”.

Sigur că acest episod a rămas scrijelit pe scoarță mea cerebrală poate și pentru că a fost cartea de vizită a acestei drame infecțioase. Dar au urmat multe altele asemenea în orele ce au urmat.

Pot să vă spun că ceea ce s-a întâmplat aici, în Suceava, se putea întâmplă oriunde. Da, și în spitalul tău! Pe toți ne-ar fi prins cu pantalonii în vine, recunoaște-ți-vă vouă înșivă asta și hai să depășim momentul. Să nu cumva să credeți că cei care lucrează acum în spitalul asta bântuit nu muncesc.

Au mari probleme de toate felurile dar nu va prefaceți că la voi acasă e mereu șters praful și niciodată nu va rămâne peste weekend un maldăr de vase în chiuvetă.

Acum a venit momentul să vă răspund la prima întrebare. Acum poate veți putea înțelege răspunsul.

Așadar, de ce nici măcar cei mai buni din curtea școlii nu au făcut față (în afară de Germania, acolo nu am o explicație). Pentru că au pornit cu toții așa că mine, încrezători, vanitoși, acea vanitate a savantului care știe că înțelege și înțelege că știe pentru că EL a muncit și a învățat și a mângâiat ventilatoare toată viață și are mereu mai mulți ași în mânecă decât se pot consumă într-o partidă.

Și uite din nou o altă ironie. Nici măcar nu suntem în situația în care am subestimat acest virus, el s-a prezentat așa cum este, nu ne-a ascuns nimic niciodată, nu a recurs la război asimetric, nu ne-a hăituit pe străzi astfel încât noi să nu putem să ne ascundem. Ci dimpotrivă, noi am năvălit pe străzi să-i arătăm noi lui.

Nu pe el l-am subestimat ci mai degrabă ne-am supraevaluat pe noi înșine.

CONCLUZII

1. Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război!

2. Toată știință e bună, dar dacă ești doar unul (+2 asistente +1 infirmieră) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduită medicală oarecum adecvată sau pertinentă este doar o fantezie. Este imposibil să ai o atitudine pro-activă, va trebui să te mulțumești mereu cu o atitudine reactivă. Vei fi mereu cu câțiva pași în spate.

Pentru că activitatea se desfășoară în echipamente de protecție incomode, perioada în care pot să stai în ICU e limitată. Și nimeni nu poate stă mereu acolo. Așadar fiecare vede pacienții poate o dată la 36 de ore.

Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienți noi. Rezultă că nu există consecvență în tratament, hand-over-ul e mereu deficitar și ceea ce e cel mai grav lipsește un lider. Și nu văd cum se poate corectă asta. Dar fără un lider care să supervizeze toată activitatea, haosul tinde să crească exponențial pe zi ce trece.

Sfatul meu e să urmăm imboldul aliaților noștrii din US (niciodată nu am primit mai mult decât vorbe, dar acum chiar că nu ne pot ajută cu altceva): One is none and two are one!

Mergeți împreună, mulți, toți dacă puteți. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Discutați între voi, împărțiți informația. Iar liderul trebuie să stabilească o conduită unitară. Acum asta e mai important că niciodată. Acum Tanda trebuie să știe totul despre Manda.

3. Acum toți cei decedați sunt doar numere. Va veni clipă când vor fi NUME. Vom avea cu toții pierderi. Veți dori un umăr pe care să plangeti dar nu îl veți găși pentru că toți vor avea pe cineva de plâns. Ne va pune la încercare esență noastră, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu știu ce să vă sfătuiesc aici, nu cred că putem să ne pregătim pentru asta.

4. Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele. Într-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturație sub 60% și 10 ventilatoare … pe cine intubăm ??

5. Rugați-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoașteți că am fost înfrânți căci asta e primul pas spre victorie.”

sursa text: Alina Mihai

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate