FOTO Cercetători de la IICCMER, în căutarea CAPULUI unui partizan ucis de Securitate la Bistra. Povestea unui secret din Apuseni

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat și desfășurat în zilele de 9 și 10 august 2019 o campanie de investigații arheologice în satul Poiu, comuna Bistra, județul Alba.

Cercetarea de teren a urmărit verificarea unor informații după care, în zona unei gospodării din sat, ar fi fost îngropat capul partizanului anticomunist Traian Ihuț, ucis de Securitate la 5 august 1952, au scris reprezentanții institutului, pe siteul lor.

Capul a fost îngropat de soția partizanului și de un prieten bun de-al acestuia, care i l-a adus femeii pentru a-i demonstra că e mort.

Soţia sa nu a vrut să creadă la început că soțul ei a fost omorât, susținând pentru o vreme că acesta s-ar afla în continuare ascuns undeva în munte. Pentru a o convinge, un apropiat al casei, Gheorghe Donea, prieten bun cu Ihuț, s-a dus în toamna anului 1953 la locul unde aflase că era înmormântat Traian Ihuț, i-a dislocat craniul şi l-a adus soţiei, aceasta recunoscându-l după resturile de păr încă păstrate și o lucrare dentară din aur.

După ce a fost convinsă în acest mod că soţul ei este într-adevăr mort, au îngropat împreună capul în preajma casei părintești a lui Maria din satul Poiu, păstrând această taină pentru mulți ani.

Cercetările au fost efectuate de echipa arheologilor de la IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov (coordonator), Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Marius Oprea. Acțiunea a fost sprijinită de Primăria comunei Bistra (primar Traian Gligor) și de preotul Ilie George Grecu de la Parohia Ortodoxă din localitate.

Comunicatul IICCMER – 20 august 2019:

Traian Ihuț s-a născut la 18 noiembrie 1917 în satul Aronești din comuna Bistra, jud. Alba. A fost căsătorit cu Maria Goia din satul Poiu, având împreună trei copii, doi băieți și o fată, dintre care astăzi mai trăiește un băiat, Ioan Ihuț, născut în anul 1948.

Traian Ihuț avea o stare materială bună, fiind catalogat de autoritățile comuniste drept chiabur. A fost membru al Partidului Național-Ţărănesc (Maniu). Intrat în conflict cu autoritățile statului, pentru a evita arestarea, în vara anului 1948 și-a părăsit gospodăria, devenind fugar  alături de alte persoane aflate în aceeași situație. A stat ascuns prin munții din zona Bistrei, fiind ajutat și alimentat de familie, rude și prieteni.

La începutul anului 1949 s-a înregimentat în organizaţiei anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul deblocat Nicolae Dabija, care și-a stabilit o bază permanentă în zona Groși, un loc situat la circa 10 km spre nord-est față de Bistra. În timpul atacului Securității din 4 martie 1949 asupra bazei partizanilor era plecat după alimente, reușind astfel să evite atunci posibila sa capturare sau chiar moarte.

După destructurarea grupului Dabija, a continuat să supraviețuiască stând ascuns prin munți împreună cu un alt partizan, Nicolae Selagea din Dealu Capsei, un sat arondat orașului Câmpeni, fiind permanent urmăriți și hăituiți de echipe mixte formate din cadre de securitate și miliție. Nicolae Selagea a fost surprins și împușcat mortal în 2 septembrie 1950, chiar în satul natal.

Rămas singur, Ihuț a continuat să reziste cu greu până în ziua de 5 august 1952, când, prin trădarea unui cioban, a fost atras de Securitate într-o ambuscadă organizată la o stână din zona Muntele Mare unde a fost ucis prin împușcare.

Desfășurarea acestei acțiuni este consemnată în mod detaliat într-un raport întocmit de Securitatea Raionului Turda, adresat Direcției Regionale a Securității Statului Cluj. Cadavrul a fost îngropat superficial de către ciobanii de la stână într-o margine de părău.

Soţia sa nu a vrut să creadă la început că soțul ei a fost omorât, susținând pentru o vreme că acesta s-ar afla în continuare ascuns undeva în munte. Pentru a o convinge, un apropiat al casei, Gheorghe Donea, prieten bun cu Ihuț, s-a dus în toamna anului 1953 la locul unde aflase că era înmormântat Traian Ihuț, i-a dislocat craniul şi l-a adus soţiei, aceasta recunoscându-l după resturile de păr încă păstrate și o lucrare dentară din aur.

După ce a fost convinsă în acest mod că soţul ei este într-adevăr mort, au îngropat împreună capul în preajma casei părintești a lui Maria din satul Poiu, păstrând această taină pentru mulți ani.

Cei doi au rămas să conviețuiască împreună, însă nu au putut să se căsătorească legal deoarece moartea lui Traian Ihuț a fost declarată oficial abia în anul 1969, printr-o sentință civilă pronunțată de Judecătoria orașului Câmpeni.

Nici după acest moment relația acestora nu a fost legalizată, însă au avut împreună trei copii. Din motive obiective, destinele celor doi s-au despărțit la un moment dat, fiecare viețuind separat până la sfârșitul vieții. Gheorghe Donea a decedat în anul 2001, iar Maria Ihuț a trăit până în 2007.

În urma unei cereri adresate institutului în august 2009 de către Maricica Dobra din Bistra, una din fiicele lui Maria Ihuț și Gheorghe Donea, acest caz ne-a fost adus la cunoștință în mod oficial.

Solicitarea se baza pe mărturiile directe ale părinților săi de care aveau cunoștință doar câțiva membri ai familiei.

Ca urmare, în august 2010, s-a organizat o primă campanie de căutare a rămășițelor capului partizanului Traian Ihuț, verificându-se prin săpătură arheologică o suprafață de teren ce acoperea parțial un loc mai larg în care ar fi fost îngropat capul, acțiune care s-a încheiat atunci fără un rezultat pozitiv.

După trecerea a nouă ani, cu acordul familiei, institutul a organizat o a doua intervenție arheologică, verificându-se acum în mod exhaustiv întreaga suprafață de teren ce ne-a fost indicată ca loc de reînhumare a capului.

Din păcate, cu toate eforturile depuse, nici de această dată nu s-a găsit nimic. După aprecierile făcute de unii urmași, există posibilitatea reală ca rămășițele capului să fi fost dezgropate în secret la un moment dat de către Gheorghe Donea, care le-a putut ascunde în altă parte, fără ca acest lucru să fie cunoscut de Maria Ihuț.

Acest fapt s-a putut întâmpla în perioada în care între cei doi au intervenit neînțelegeri și certuri frecvente care, în cele din urmă, au condus la despărțirea lor.

Pe acest fond, Maria Ihuț l-a amenințat în mai multe rânduri pe concubin că o să-l reclame la Miliție pentru faptul că i-a adus capul fostului soț acasă, acesta fiind un motiv serios care a putut să-l determine pe Donea să facă în așa fel încât să dispară principala probă care l-ar fi putut incrimina în cazul unei eventuale verificari din partea autorităților.

În cursul investigațiilor desfășurate de-a lungul timpului în acest caz, au fost obținute o serie de informații care ar putea conduce la descoperirea locului unde a rămas îngropat restul trupului lui Traian Ihuț, acesta fiind ultimul partizan din organizația anticomunistă a maiorului Dabija care a fost anihilat de Securitate.

Cercetările au fost efectuate de echipa arheologilor de la IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov (coordonator), Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Marius Oprea. Acțiunea a fost sprijinită de Primăria comunei Bistra (primar Traian Gligor) și de preotul Ilie George Grecu de la Parohia Ortodoxă din localitate.