FOTO DOCUMENT: Cea mai veche hartă a oraşului Alba Iulia. Prima imagine a Cetăţii medievale, de la 1687 o datorăm unui italian

Prima imagine a Cetății medievale din Alba Iulia o datorăm unui italian și este datată în 1687. Planul stampă ne înfățișează orașul și incinta Cetății în linii generale, dar precise, susțin istoricii.

„Pianta d’ Alba Iulia“ ne aduce în față o Cetate în formă pătrată, cu două bastioane (lucrare de fortificație construită de obicei la colțurile unei fortărețe), ridicate, după 1613, în vremea principelui Gabriel Bethlen.

Cetatea cu porți gemene

O descriere a acestor lucrări avem de la cronicarul Wolfang Bethlen:

„Cetatea are un zid vechi de șase-șapte secole, zidit din ruinele fostului oraș Apulum. Împăratul Ferdinand începuse odinioară un șanț în fața zidului, pe care l-a continuat Gabriel Bethlen.

Acesta a mai zidit la cele două colțuri ale cetății bastionare mari și regulate umplute cu pământ. Cetatea are două porți gemene.

Una către răsărit, care privește spre Mureș și spre râul Ampoi, având față de acesta 1.000 de pași. Se numește poarta Sfântului Gheorghe, întărită cu o barbacană.

Cealaltă poartă privește spre apus și spre oraș și poartă numele Sfântului Mihail, având un interval față de dealul viilor tot de 1.000 de pași“.

Pe laturile de sud, vest și nord apare reprezentat un șanț de apărare. Era traversat de trei poduri prin care se asigura legătura cu exteriorul.

„Primul pod se afla în fața porții Sfântului Mihail, spre oraș; altul pe aceeași latură, mai la sud, în dreptul Bisericii-Catedrale, iar al treilea pe latura de sud, în dreptul Palatului Princiar. Ultimele două deserveau doar Palatul Princiar“, susține istoricul Gheorghe Anghel, unul dintre cei care au cercetat documentul.

Pe planul-stampă, în interiorul Cetății figurează Catedrala Romano-Catolică și Palatul care i-a găzduit pe principii Transilvaniei. Timp de 17 decenii, între 1541-1711, Alba Iulia a fost capitala Principatului autonom al Transilvaniei. Pe latura de sud a Cetății apar, cel mai probabil, Palatul Apor, casa Bethlen și casa oaspeților sași.

„Ceea ce trezește un interes deosebit este forma pătrată a Cetății, care, evident, era aceea a castrului roman, cât și sistemul de porți flancate de câte două turnuri interioare, ce erau tot din epoca romană. Erau plasate pe centrul laturilor, pe poarta praetoria la est și decumana la vest“, concluzionează istoricul.

Planul lui Visconti din 1711

La trei decenii după „Pianta d’ Alba Iulia“ a fost întocmit, potrivit istoricului citat, cel mai important plan topografic care ne permite cunoașterea orașului și Cetății Alba Iulia. Documentul topografic realizat în 1711, poartă semnătura  italianului Giovani Morando Visconti.

Fortificația este reprezentată tot sub forma unui patrulater, flancată în colțuri de două bastioane. Porțile sunt altfel marcate decât în planul din 1687: Sfântul Mihail, spre oraș, este marcată sub forma literei M, iar Sfântul Gheorghe în forma literei U.

„Acest lucru înseamnă că sistemul porților a fost modificat în cele trei decenii care s-au scurs de laun plan la altul“, subliniază Gheorghe Anghel.

În planul lui Visconti sunt bine conturate clădirile din interiorul Cetății: Palatul princiar cu cele trei curți interioare, Catedrala și o construcție care le înconjura pe cele două-Kenderwar. Pentru ultima, arhitectul dă următoarea explicație „linie de fortificație executată pentru apărarea magazinelor din Palat“.

Dintre clădirile care populau Cetatea medievală Alba Iulia se mai păstrează cele două bastioane ridicate între 1618-1628, în vremea Principelui Gabriel Bethlen, în colțurile de sud-est și sud-vest.

Tot din fortificația medievală au mai rămas zidurile de piatră pe latura de sud, dar și ancadramentele porților secundare. Pe latura de nord, în peretele palatului Apor se află o poartă marcată în exterior de un ancaframent, iar pe latura de sud mai pot fi văzute ancadramentele unuei porți ce deservea Palatul Princiar.

1686, Cetatea este predată habsburgilor

Din 1686, Cetatea este predată habsburgilor. Este momentul în care clădiri emblematice ale fostei capitale a Transilvaniei, precum Palatul Princiar, Colegiul Academic, vor fi transformate în cazărmi și depozite militare.

Tot austriecii vor ridica la Alba Iulia, între 1715-1738, cea mai importantă fortificație bastionară din Transilvania. După 298 de ani de la începutul lucrărilor de construcție, Cetatea pe care o vedem și astăzi la Alba Iulia rămâne un mare monument de arhitectură militară, unică în România.

Nicu NEAG