FOTO: O femeie din Alba Iulia, voluntar într-o tabără educativă pentru copii din Maroc. O scurtă poveste a aventurii din nordul Africii

Turismul și voluntariatul sunt două concepte care câștigă tot mai mult teren pe plan mondial. Agenții și asociații oferă posibilitatea de a vizita o țară concomitent cu participarea la programe de voluntariat în beneficiul unor comunități locale defavorizate. Astfel de acțiuni se desfășoară de mai mulți ani în Maroc, unde sunt organizate periodic tabere de voluntariat, în special pentru copii. La o astfel de activitate a participat recent și un voluntar din Alba Iulia, Camelia Țimonea.

Turism și voluntariat în nordul-vestul Africii

Tabăra a avut loc în orașul Errachidia situat în vestul țării, între Munții Atlas și deșertul Sahara, și a fost organizată de o asociație locală denumită ”Morocco Travels”. Organizația a fost înființată de un grup de tineri din Maroc, Spania și Germania pasionați de munca pentru comunitate, călătorii, aventuri și muzica internațională.

Tabăra desfășurată la sfârșitul lunii martie a avut drept scop participarea voluntarilor la acțiuni educative împreună cu copiii unei școli din oraș, activități de reparații la clădirea școlii, decorarea pereților cu desene distractive și educative, amenajarea curții interioare, schimburi de experiență între voluntari și călătorii spre destinații turistice apropiate: deșertul Sahara și Munții Atlas.

”A fost o experiență cu totul deosebită. Maroc este o țară fascinantă și răspunde perfect conceptului de voluntariat prin turism. În tabăra la care am participat au mai venit voluntari din Spania, Peru, Brazilia și Anglia. Pe lângă activitățile educative organizate zilnic împreună cu copiii de la școală, am avut șansa de a învăța câteva din secretele bucătăriei marocane și puțin din limba arabă”, a spus Camelia Țimonea.

Voluntarii nu sunt obligați să respecte anumite reguli în ceea ce privește activitățile cu copiii. Fiecare participă cu propriile idei, cum ar fi diverse concursuri, jocuri cu baloane, plastilină, cântece, dansuri, sport, desene și multe altele. De asemenea, fiecare voluntar a dus din țara lui cadouri pentru copii.

Socializare și activități practice cu copiii

”Scopul principal al unei astfel de tabere este acela ca voluntarii să socializeze cu copiii, care, în general, sunt avizi după afecțiune. Școlile din regiunile mai defavorizate sunt mai sărace din punct de vedere al aspectului și al dotărilor. De aceea, voluntarii participă la acțiuni de redecorare a pereților și de amenajare a curților. În plus, voluntarii susțin cursuri dedicate copiilor, de învățare a unor limbi străine, în special engleza, spaniola și franceza. În general, în prima parte a zilei aveau loc activitățile cu copiii, iar în cea de-a doua se desfășurau lucrările de amenajare a holului și a curții interioare a școlii. Copiii aveau în fiecare dimineață program afară în curtea școlii, cu mișcare, cântece, jocuri, după care urma activitatea în clasă pe grupe și pe diferite teme”, a afirmat Camelia Țimonea. Pe lângă programul cu copiii, voluntarii au vizitat orașul cu atracțiile principale ale acestuia, în special muzeul de pictură, instrumente tradiționale și alte obiecte specifice comunității locale, foarte vechi. Aici s-a desfășurat un moment cultural ce a constat într-un concert de muzică tradițională. Muzeul este administrat de o asociație denumită ”Meski for development and solidarity”.

Participarea la un astfel de proiect reprezintă o mare șansă pentru a cunoaște cultura și civilizația Marocului. ”În Maroc se pune foarte mult accent pe partea practică, nimeni nu se lamentează și nu se cramponează de neajunsuri și ghinion. Folosesc ceea ce au cât mai bine, se bucură de ce au și tot timpul dezvoltă din puținul pe care îl au. Copii sunt încurajați, chiar nevoiți, să se descurce singuri în absolut orice, sunt supravegheați și ajutați doar dacă este nevoie, dar nu merg pe principiul să facă adulții totul în locul lor. Copiii sunt respectuoși și disciplinați, dar antrenați cu jocuri și afecțiune nu în sensul rigid și dur. Sunt în centrul atenției, în zonele cât de cât dezvoltate cel puțin, unde sunt încurajați să studieze și să termine o școală. În orașele mari e mai ușor, acolo se resimte și modernul, iar oportunitățile sunt altele și e ușor să identifici Marocul cu o țara europeană. În zonele mai sărace e greu, e o luptă pentru supraviețuire, dar decentă, cum zic ei, pentru toate problemele există o soluție. Nu există acolo oameni stresați sau panicați. Tinerii, în general, sunt foarte talentați la muzică, în special instrumente, la pictură și deseneaza sau redau imagini foarte frumoase, cu mare ușurință”, a completat Camelia Țimonea.

În Maroc, programul la școală al copiilor este diferit. Dimineața se merge la cursuri și activități practice până la ora 12.00, după care merg acasă unde iau masa și se reîntorc la școală la ora 14.00 și participă la cursuri timp de patru ore. Seara, școala se transformă în ateliere de lucru pentru femeile din zonă. Acestea învață să coasă la mașini, să gătească mâncare tradițională și să învețe limbi străine. Unele dintre produsele obținute la aceste activități sunt vândute în beneficiul familiilor din zonă. Funcționarea atelierelor este susținută prin sponsorizări din țară sau străinătate, în special din Franța.

Aventura din deșert

O experiență cu adevărat interesantă a fost vizita în deșert, în zona denumită Merzouga, unde s-a stat și peste noapte într-un complex de corturi amenajat de berberi special pentru turiști. Aventura este povestită într-un mod original de către Camelia: ”Oricât de curajos ai fi, când te afli pentru prima data față unei asemenea încercări nu se poate să nu ai emoții. Întâlnirea cu cămilele a fost un adevărat spectacol de emoții diverse, fiecare ascunzând frica asa cum știa mai bine, dar totul a dispărut odată ce cămilele s-au pus în mișcare. Era deja spre înserat, și în momentul în care soarele a început să apună, fiind deja printre dune, timpul parcă s-a oprit, imagini copleșitoare apăreau și dispăreau în față ochilor odată cu mișcările convoiului de cămile, jocuri de umbre și culori, dar și contrastul de a te afla când într-o vale, când pe colina unei dune uriașe.

La scurt timp după ce am ajuns, după explorarea dunelor și sesiuni foto, am coborât în spațiul dintre corturi, unde în jurul felinarelor s-a încropit o zonă de voie bună, muzică și povești, cu toții așteptând un alt moment deosebit și anume explozia de stele, care în deșert e imposibil să nu o resimți diferit, cerul pare atât de aproape, iar stelele uriașe mingi de foc. A două zi devreme am făcut drumul înapoi spre hotelul din oaza de la marginea deșertului, unde am zăbovit ore în șir, fiecare bucurându-se de ultimele ore petrcute în deșert după cum a simțit, prinzând acele amintiri prin instantanee, plimbându-se desculți pe nisip sau urmărind aglomerația de mașini, motociclete și ATV-uri care străbăteau dunele.

La întoarcere, am făcut o altă oprire într-un sat unde au aflat organizatorii că ar fi un spectacol organizat de localnici, în cadrul unui târg de țara. Din nou momente inedite, cu toții profitând de extraordinara ocazie de a cunoaște puțin câte puțin din Maroc direct, din mijlocul localnicilor și nu prin intermediul unei oarecare agenții de turism care bifează aceleași destinații care deja nu mai au farmec. Am descoperit în plină acțiune o delegație a Crucii Roșii din Franța care desfășura o activitate de donații, și servicii medicale gratuite și informare”.

Pentru a participa la un astfel de proiect, fiecare voluntar a trebuit să plătească o taxă de 220 de euro din care s-a suportat cazarea, masa și excursiile organizate de asociație. Costurile suplimentare sunt legate de drumul până în Maroc și alte cheltuieli neprevăzute. ”Nu ai cum să nu îndrăgești Marocul și să nu apreciezi tot ceea ce are de oferit, pentru că este o gamă atât de largă de unde fiecare poate alege în funcție de ceea ce își dorește. Există oceanul cu plajă și soare, muntele cu zăpada și drumețiile, deșertul. Există orașe moderne, dar și orașe unde încă se păstrează tradițiile locale”, a mai spus Camelia Țimonea.