FOTO: O zi din viaţa unui culegător de fructe de pădure din Apuseni. Cât primesc localnicii pentru munca nu tocmai uşoară din toiul verii

Dacă vara este de obicei sezonul concediilor şi momentelor de relaxare, pentru alții este prilej de a întregi bugetul familiei prin muncă. În Munţii Apuseni, într-un peisaj de poveste, în fiecare dimineaţă, la prima rază de soare, culegători din zonă sau veniţi din alte zone se îndreaptă spre locurile de unde vor aduce fructe de pădure proaspete. Vor primi pentru fiecare kilogram de fructe câte 7 lei de la centrul de colectare de la Bistra şi pot face şi 1.000 de lei pe săptămână.

În fiecare an, când se deschide sezonul pentru cules fructe de pădure, oamenii din Apuseni, de la cel mai mic și până la cel mai mare, sunt în vârf de munte. Nu este o muncă deloc ușoară. În aceste zile poţi vedea localnici de toate vârstele, o bătrânică de 80 de ani sau un copil de 13 ani care-şi ajută familia, merg pe munte şi culeg până la 20 de kilograme de fructe pe zi.

Foarte mulți se plâng că nu au unde să se angajeze în zona Munților Apuseni, iar alţii nu doresc să muncească pe un salariu minim pe economie.

Într-o zonă cât se poate de frumoasă, înconjurată de munți și păduri, auzind în surdină susurul apei, oamenii își câștigă traiul de pe o zi pe alta.

Fructele de pădure care se recoltează, în principal, sunt afine negre, afine roșii, zmeură, porumbe și măceșe, iar acum este sezonul afinelor negre.

Acestea sunt la mare căutare la export, mai ales că primesc şi certificare bio. O parte dintre aceste produse se întorc însă şi pe piaţa internă, la preţuri mult mai mari, în supermarketurile din ţară, având în vedere că produsele bio sunt scumpe.

La Bistra, la Centrul de colectare aflat sub coordonarea Ocolului Silvic Valea Arieșului, după ce culegătorii aduc fructe şi le sortează, “marfa” se recepționează, se depozitează și apoi se livrează la export. Doar separarea fructelor bune de cele necoapte şi de frunze poate dura şi două ore. ”Este o muncă migăloasă, care îți cere răbdare și care totuși se rentează”, spun culegătorii.

Munca celor care se trezesc de dimineață să meargă la cules nu este zadarnică, dar poate fi considerată însă grea, iar pentru unii 7 lei pe kilogram e puţin. Cea mai grea parte e ”cea de dus în spate”.

“Așa culegi, n-ai treabă, culegi cât de multe, dar le aducem în spate, în mâini, de la cel puțin 2 kilometri”, spune un culegător de fructe de pădure din Munţii Apuseni.

Valentin Mocea are 13 ani și este unul dintre copiii pe care l-am regăsit la centrul de sortare şi care dezvăluie din “secretele” ocupaţiei.

”Fac treaba asta demult, de 2-3 ani și îmi place pentru că bunica îmi dă mie banii și mai mănânc afine, că sunt foarte bune”.

Nu colindă munții la cules numai persoanele care nu au un loc de muncă, deoarece ”bani pe bani nu strică”, după cum spune o tânără care are două servicii în Germania, dar vara și-o petrece la munte culegând fructe. Dacă sezonul este unul favorabil, la sfârșit, suma adunată este considerabilă, fiindcă ”unde mai aduni 1500 euro în două luni în România?”.

Cristina NICOLA