IICCMER investighează crimele asupra cetățenilor care au încercat să fugă din România comunistă. Apel la martori și familii

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a lansat o campanie prin care solicită ajutorul martorilor, familiilor și tuturor persoanelor care dețin informații despre posibile cazuri de omor sau abuzuri aupra unor cetățeni care au încercat să treacă granița în perioada comunistă. 

În anul 2020, IICCMER a demarat o investigație amplă în vederea identificării victimelor care și-au pierdut viața sau au avut de suferit în urma tentativei de trecere ilegală a frontierei de stat în timpul regimului comunist și aducerea în fața justiției a celor ce se fac vinovați de comiterea acestor fapte.

Acest proiect intituțional este o reluare a unor investigații anterioare, care nu au fost continuate.

Conform mărturiilor și cercetărilor preliminare, un număr semnificativ de cetățeni români și-au pierdut în mod violent viața în cursul tentativei de trecere a frontierei (asfixie mecanică prin înec, împușcare, înjunghiere, bătaie etc.).

”Având în vedere aceste considerente, precum și atribuțiile legale ale IICCMER, am inițiat demersurile în vederea identificării victimelor, a tipurilor de abuzuri la care au fost supuse, precum și a celor care se fac vinovați de comiterea acestora.

IICCMER face apel către toate persoanele care dețin informații despre posibile cazuri de omor/abuzuri sau care au avut ele însele de suferit în urma tentativei de trecere a frontierei, să contacteze instituția: telefonic la numerele +40 21 316 7565 | +40 21 316 7557, la adresa office@iiccmer.ro sau completând formularul dedicat victimelor, disponibil pe site-ul https://www.iiccmer.ro/victime/” se arată în comunicat.

Tentativa de trecere a frontiere devenise un fenomen obișnuit  în România comunistă. Aproape orice cetățean care nu era angrenat în aparatul de partid și securitate, dorea să părăsească țara, însă acest lucru nu era posibil decât în mod fraudulos, potrivit legilor de atunci.

Mulți au fost pârâți chiar de apropiați sau de membri ai familiei.

Nu există date concrete despre cât de extins era acest fenomen, cercetat foarte puțin de autorități.