Începe Săptămâna Mare pentru credincioșii ortodocși. Tradiții, obiceiuri și superstiții în Săptămâna Patimilor

Săptămâna Mare, ultima săptămâna a Postului Paștelui, numită și Săptamâna Patimilor,  are menirea de a pregăti credincioșii pentru Înviere.

Numită și Săptămâna Neagră în Bihor și Maramureș, Săptămâna Mare găsește pe toată lumea ocupată, toți se pregătesc să întâmpine marea zi a Învierii Domnului.

Pentru a simți bucuria pascală trebuie să ne pregătim în această săptămână, înăsprind postul măcar în aceste ultime zile, care sunt și cele mai importante din Post.

Postul Negru este ținut în credința ca Dumnezeu îl va feri pe cel care postește de toate bolile, îl va face să fie sănatos și să-i meargă bine tot restul anului și-l va ajuta la necazuri și nevoi.

Pentru Săptămâna Patimilor sunt caracteristice următoarele tradiții

• păstrarea liniștii, a tristeții generale
• focuri rituale
• respectarea strictă a postului
• interdicția unor importante lucrări casnice
• îngrijirea locuințelor
• curățenia prin curți
• întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp
• confecționarea hainelor noi
• tăierea vitelor și  a păsărilor pentru sărbători
• tocmirea lăutarilor pentru hora satului
• împărtășirea la biserică
• iertarea reciprocă între oameni

În această săptămână se face curățenie generală în casă și în curte. Bărbații muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodărie și își ajută nevestele la treburile casnice, potrivit creștinortodox.ro.

Vezi și Sfântul Gheorghe NU va fi sărbătorit pe 23 aprilie. Patriarhia Română a mutat sărbătoarea într-o altă zi cu cruce roșie. Motivul

Luni  și marți, la utrenii, se citesc Evangheliile. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paști, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu și cel al lui Iuda.

Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri sa fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creștinii de-a lungul anului.

În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru.

Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.

Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos,  Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia),  rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Superstiții în Joia Mare

• nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneș un an întreg
• dacă doarme o femeie, va veni Joimărița care o va face incapabilă de lucru tot anul
• morții vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuințe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii
• în credința populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa.

Obiceiuri în Joia Mare

• se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi
• se împart la biserică coliva și colaci
• ”nunta” urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea și încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat

În Vinerea Mare, nu se mai slujește Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag.

Dacă trebuie vreun mort îngropat, se îngroapă numai cu bătaie de toacă. De când se slujește Punerea în Mormânt și până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.

Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârșitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf,  Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase,  de catifea sau de mușama pe care se afla imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos.

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, definitivează curățenia și fac ultimele retușuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere și in zilele de Paști.

Tradiții în Sâmbăta Mare și Noaptea de Înviere

• se sacrifică mielul și se prepară drobul, friptura și borșul de miel
•  pe vremuri era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere și în zilele de Paști, o cămașă nouă, iar bărbații să aibă cel puțin o pălărie nouă.

La miezul nopții, lumea pornește în liniște spre biserică. După ce iau lumina, oamenii merg în cimitir și aprind lumânări, ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului.

Lor li se dă de pomană și în ziua de Înviere, dar și peste o săptămână, când e Pastele Morților.

Vezi: Patriarhul Daniel, în Pastorala de Paşti: ”Să-i ajutăm pe refugiaţi. Să devenim pentru ei mâinile iubirii milostive a lui Hristos”

De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouăle de Paști nu se aruncă, ci se păstrează o săptămână, când se roșesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc și apoi se duc afară, la morminte, și se dau de sufletele celor duși.

Copiii abia așteaptă să vină de la slujba de Paști, că dorm o oră, două, și se scoală să meargă prin vecini, să vestească Învierea și să  primească ouă roșii și bănuți.

Băieții merg întâi, în zori, și apoi fetițele, după ceasurile zece, unsprezece.

Credința este ca în ziua de Paști trebuie să intre primul în casă un băiat, ca să ai spor și bogăție, dacă intră o fată aduce sărăcie și ghinion.

La masa de Paști, la amiază, se adună cei ai casei, se mănâncă miel și cozonac și se petrece în liniște, fără muzică și gălăgie. Bătrânii ies apoi la porțile caselor si vorbesc, povestesc.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News