Istoria cinematografului la Alba Iulia. De la prima proiecție din Transilvania, la nostalgia ”cinematecii” în comunism

Era 1898 și toată lumea bună a orașului Alba Iulia de la acea dată era invitată să vadă ultima și cea mai uimitoare ”minune” tehnică: proiecția unui film. Totul se întâmpla la trei ani de la prima proiecție cinematografică publică a unui film, cea realizată cu aparatul Fraților Lumière la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul Indian al restaurantului „Grand Cafe”, Boulevard des Capucines. 

Nu se știe exact ce film s-a proiectat, și nici unde. Este sigur însă că albaiulienilor le-a plăcut atât de tare, încât anii 20 ai secolului trecut găsesc orașul cu două cinematografe funcționale, la o populație de aproximativ 10.000 de locuitori.

Gabriela Mircea, de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a scris într-un studiu dedicat viețiii culturale din oraș că, pasiunea locuitorilor se extindea și asupra fotografiei. Astfel, la Alba Iulia apărea, cel puțin între anii 1922-1924, publicația Fotografia. Revistă specială unică în România pentru toate interesele fotografice. 

”Publicația lunară fusese editată în limbile română, germană și maghiară, ca de altfel și revista Cinema & Film. Firma albaiuliană căreia i se făcea în mod special publicitate era Hubertus sau F.Wilhelm Petri & / Fii, care avea reprezentanță și la București” scrie Gabriela Mircea în studiul ei. Din păcate sunt destul de puține informații despre trecutul atelierului Bach de la Alba Iulia, fiind cunoscută doar fragmentar activitatea lui Arthur Bach.

Perioada ”modernă”

În perioada postbelică și comunistă, locuitorii din Alba Iulia au continuat să meargă la film. Majoritatea locuitorilor orașului au amintiri nostalgice legate de cele două cinematografe, Dacia și Columna, astăzi în paragină.

Principala distracție în comunism, cinematografele din Alba Iulia erau neîncăpătoare. Printre filmele de propagandă, se strecurau într-un așa numit program de ”cinematecă”, filmele mari ale cinematografiei mondiale: La strada, Zorba Grecul, Casablanca, Lawrence of Arabia, și multe altele.

La Cinematecă era nevoie de abonament și puțină lume reușea să își facă rost de el, în condițiile în care cererea era foarte mare.

Foarte bine primite erau și filmele chinezești, cu arte marțiale (nu puțini își amintesc încă de ”Sora 13”, ”Mesagerul invincibil” sau ”Biciul fermecat”), cele koreene și indiene, ceva mai lacrimogene, dar și comediile care treceau de cenzura vremii: cele cu Louis de Funees sau cu Petere Sellers.

Uneori, oamenii stăteau la rând ore în șir pentru a prinde un bilet. De exemplu, la Dacia, coada ajungea în ”zilele bune” până la magazinul Sportul.

”Cine a fost să vadă marile filme ale cinematografiei anilor 70-80, chiar în acele săli, așa cum erau, înțelege extraordinar de bine ce înseamnă dragostea de cinematograf. Chiar dacă filmele erau tăiate, cum se spunea atunci, tăiau la imagine, de exemplu un nud sau o scenă care arăta o prea mare opulență, dar rareori cenzorii anilor 80 mai erau atât de tâmpiți încât să altereze sensul filmului” spune Paul Costin, fost proiecționist la România film, unul dintre cei care pregătea pachetele pentru cinematografele din țară, inclusiv pentru cele din Alba Iulia.

După Revoluție, cinematografele ”comuniste” n-au mai reușit să țină pasul cu vremurile și au ajuns niște ruine. În prezent, acesta au fost pur și simplu abandonate. Locul lor a fost luat de două săli moderne de vizionare, care funcționează la mallul din Alba Iulia.â