Modificări masive la Codul Penal: Revin înregistrările SRI ca probe la dosar. Noi definiții pentru abuz și neglijență în serviciu

În ultima ședință de Guvern din 2022, două proiecte care modifică Codul Penal și Codul de Procedură Penală intră la discuție, pe masa guvernanților. Este vorba despre modificări propuse după zeci de decizii ale CCR.

Printre cele mai interesante propuneri se află interceptările SRI, când se pot realiza, în ce condiții, și pentru ce infracțiuni, dar și modul în care legea va defini abuzul în serviciu, cum este definit acesta și mai ales ce va fi neglijența în serviciu în fața anchetatorilor. 

De asemenea vor fi făcute reglementări și la unul dintre cele mai invizibile servicii ale justiției, Serviciul de Probațiune și modul în care acesta relaționează de la nivel local la nivel județean.

Este de notorietate faptul că în ultimii ani, mare parte dintre persoanele care aveau o condamnare în instanță neprivativă de libertate și care se aflau sub

supravegherea serviciului de probațiune au recidivat și au comis fapte grave. Cele mai frecvente au fost cele de abuzuri sexuale, viol, sau crime în familie.

Modificările asupra Codului Penal și a Codului de Procedură Penală vin după 10 decizii ale CCR, în cazul CP și după 36 de decizii ale Curții Constituționale în cazul CPP.

Vezi AICI expunerea de motive pentru modificarea Codului Penal

VEZI AICI cum vrea Guvernul să schimbe Codul Penal și ce modificări aduce. Textul de lege complet

Codul Penal după care se judecă cazurile în materia penală a suferit modificări și a intat în vigoare cel mai recent în 2014, însă, ulterior acestei date, Curtea

Constituțională a României a pronunțat mai multe decizii de admitere a unor excepții de neconstituționalitate cu privire la texte cuprinse în lege.

Revin interceptările SRI ca dovezi în instanță, chiar și la nivel european de anchetă: Cum ar putea fi folosite, cine va verifica legalitatea

Printre cele mai mari decizii de neconstituționalitate sunt cele legate de interceptările SRI care au dus la îngroparea a sute de dosare ale DIICOT sau DNA.

Din 2020, CCR a în zeci, chiar sute de dosare a dat decizii prin care înregistrările SRI nu au mai fost probe la dosar. Mai exact au precizat că modul în care se face interceptarea și relaționarea dintre instituțiile care folosesc înregistrările nu este însoțită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora.

În linii mari, în decizie se făcea referire la ce instanță poate verifica interceptările și dacă judecătorul care emite mandatul de urmărire și apoi urmărește dacă interceptările sunt legale sau nu, are competențe.

Extras din decizia CCR privind interceptările SRI

”Curtea observă că, dacă în cazul supravegherii tehnice, dispusă potrivit Codului de procedură penală, legalitatea administrării probelor este realizată, în principiu, de o instanță egală în grad cu cea care a emis mandatul de supraveghere tehnică, în cazul mandatelor emise în temeiul Legii nr.51/1991, analiza legalității acestora este realizată, de cele mai multe ori, de instanțe ierarhic inferioare celei care a emis mandatul (emiterea mandatului fiind realizată întotdeauna de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Or, consacrarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Legea nr.51/1991, ca instanță specializată în domeniul autorizării activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului presupune și o anumită competență specializată a acesteia, strict determinată de lege.

Așa fiind, Curtea constată că reglementarea posibilității conferirii calității de mijloc de probă înregistrărilor ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului nu este însoțită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora în condiții de efectivitate.

Prin simpla reglementare a posibilității conferirii calității de mijloc de probă acestor înregistrări, fără crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerințele de claritate și previzibilitate.

Or, lipsa de claritate și previzibilitate a cadrului normativ incident în materia contestării legalității înregistrărilor – mijloc de probă – ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, folosite în procesul penal, determină, în fapt, realizarea unui control formal și lipsit de efectivitate, cu consecința încălcării drepturilor și a libertăților fundamentale prevăzute de Constituție.

Or, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal anumitor elemente este intrinsec legată de crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora. 57.

Astfel, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal înregistrărilor rezultate în urma desfășurării activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, în temeiul Legii nr.51/1991, se poate realiza numai în măsura în care această reglementare este însoțită de o procedură clară și explicită referitoare la verificarea legalității acestui element.

Cum s-ar modifica legea în așa fel încât interceptările făcute de serviciul secret să fie probe, mai ales la nivel european

În proiectul de lege de modificare a Codului de procedură penală, ministerul Justiției propune ca legalitatea să fie verificată de de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Se propune după articolul 139 introducerea unui nou articol, art. 139-1, cu următorul cuprins:

„(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.

(2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de camera preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Infracțiunile prevăzute de articolul 139, alin 2 sunt:

infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, infracțiunilor la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Potrivit proiectului de lege, se elimină prevederea prin care SRI putea pune în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor privind securitatea statului și terorismul.

Cum va fi văzut abuzul în serviciu sau neglijența în serviciu

În proiectul de lege pentru modificarea este prevăzută și modificarea definiției abuzului în serviciu, care acum este definită ca „fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Ce modificări vor fi aduse la cele două articole din Codul Penal pentru abuz în serviciu și neglijență în serviciu

Art. 297 CP – abuzul în serviciu

„(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

Art. 298 CP – neglijența în serviciu

„Fapta funcționarului public care, din culpă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”

Vezi AICI motivele pentru care guvernanții vor modifice Codul de Procedură Penală

Vezi AICI cum se va modifica CPP-ul