Părintele Arsenie Boca va fi canonizat în 2025. Lucruri știute și neștiute din biografia Sfântului Ardealului

Părintele Arsenie Boca va fi canonizat în 2025. Decizia a fost anunțată de Patriarhul Daniel, dar, cel puțin formal, va trebui trecută prin Sinod. 

Precizările vin în contextul în care numele lui Arsenie Boca nu apărea printre cel al personalităților ortodoxe care urmau să fie canonizate în 2025.

„Avem proiecte de texte liturgice care trebuie aprobate pentru slujbele a trei părinți: Cuviosul Arsenie de la Prislop, preotul Constantin Sârbu și preotul Ilie Lăcătușu.

Aceste texte s‑au dat Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei pentru că cei trei părinți și‑au sfârșit viața pământească pe teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Bucureștilor, deci al acestei Mitropolii.

(…) Sunt propuneri de canonizare și există de mai mult timp dorința ca unii dintre acești părinți să fie trecuți în rândul sfinților, iar pentru acest lucru trebuie să se pronunțe Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.

Vom avea în față și textele propuse pentru slujbele lor. Sunt lucrări care au fost trecute prin mai multe mâini și au fost corectate de unele eparhii.

Propunerile de corectare au fost transmise și, după aceasta, vor ajunge la Sfântul Sinod, care oferă aprobarea finală propunerilor noastre” a spus Patriarhul Daniel.

Părintele Arsenie Boca va fi canonizat în 2025. Lucruri știute și neștiute din biografia Sfântului Ardealului

Ar fi vrut să devină aviator, dar pentru ca familia nu putea să il întrețină la Bucuresti, a ales Facultatea de Teologie din Sibiu unde și-a impus o disciplină austeră.

Arsenie Boca a fost un ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi al Mănăstirii Prislop, unde, personalitatea sa atrăgea mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate.

În anii ’40, a petrecut o perioadă la o mănăstire de pe Muntele Athos,

Arsenie Boca, prigonit de Securitate

A fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, de noul regim sovietic. A fost dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 în urma presiunilor bisericii. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948.

În 15-16 ianuarie 1950 a fost a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, fiind dovedit vinovat, până pe 23 martie 1951 la Canal.

Eliberarea s-a datorat patriarhului Justinian Marina, un prieten al noului regim, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor.

De Rusalii în 1953 a fost din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 octombrie 1955 până în aprilie 1956.

În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).

A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate.

A lucrat pe post de pictor bisericesc până la pensionarea sa din 1968, rămânând sub supravegherea Securității.

A fost unul din martorii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea.

A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.

Numele lui Arsenie Boca atrage mii de pelerini

Arsenie Boca este considerat de unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă și astăzi sute de pelerini, zilnic.

A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, Hunedoara, pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929.

În același an, Zian Boca (cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu.

A urmat apoi cursurile Institutului de Arte Frumoase din București și în paralel, a audiat cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București.

La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis ochii, la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani.

A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.

După moarte, i s-au atribuit o serie de prorociri și previziuni, unele adevărate, dar și unele inventate, lucru despre care chiar el a atenționat, în timpul vieții.

Imaginea sa este folosită în scopuri de marketing, fiind utilizată în cele mai diferite moduri și aducând vânzări mari bisericii, dar și vânzătorilor de suveniruri și cărți religioase.

Participarea la înmormântarea mamei

Un moment aparte îl constituie informația potrivit căreia ar fi în timp ce se afla în colonia de muncă de la Canal, ar fi călătorit cu duhul pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale, după care s-ar fi întors de bună-voie printre deținuți.

Tatiana Niculescu, autoarea uneia dintre cele mai interesante cărți dedicate părintelui, a acordat un interviu publicației PressOne, în care a vorbit despre acest episod.

”Ce informații certe există despre acest episod?” a întrebat-o reporterul.

”Ca să existe informații certe, ar trebui să existe cel puțin un martor ocular credibil care să-l fi văzut și să fi vorbit cu el la înmormântarea mamei lui, la data și la ora la care prezența să-i fie consemnată și în documentele gardienilor de la Canal.

Cea mai credibilă declarație îi aparține: anume că, aflându-se la Canal și simțind că mama lui a murit − și cu toții avem uneori astfel de presimțiri când e vorba despre persoane apropiate −, ar fi avut un moment de pierdere de sine, ca un leșin, timp în care a fost prezent, nu neapărat în formă fizică, la înmormântare.

Altfel spus, toate energiile sale suflești și mintale au participat la acel eveniment. Se poate să fi fost vorba de un fenomen de bilocație, dar te pune pe gânduri că el se și laudă cu acest episod, ceea ce îi conferă mai degrabă un profil de bun iluzionist decât de sfânt” a spus Tatiana Niculescu.