Povestea aerodromului nazist din satul Balomiru de Câmp. Cum l-au recuperat trupele române, după o luptă grea

Orașele, localitățile sau satele din România, au avut rolul lor în cele două conflagrații mondiale. Este cazul și satului Balomirul de Câmp, care a găzduit un aerodrom nazist important în dinamica luptelor din cel de-al doilea război mondial.

Puțină lume, știe că acolo, în timpul celui de-al doilea război mondial, a existat și funcționat un aerodrom folosit de aviația germană de ocupație.

Vă vom prezenta în cele ce urmează, povestea pe scurt a aerodromului.

În anul 1940, România se aliază cu Puterile Axei și intră în război de partea acestora. Până în luna octombrie în România, sosește întregul comandament al Misiunii militare germane. Alături de această misiune sosesc și reprezentanții Forțelor aeriene militare ale Germaniei (Luftwaffe).

Misiunea aviației germane în România, era aceea de a proteja mai ales zona petrolieră a Prahovei și rafinăriile ce înconjurau Ploieștiul. Petrolul brut și produsele petroliere din această zonă, asigurau 35% din necesarul armatelor Axei, pentru invazia asupra Iugoslaviei și Greciei.

Tot din România, au decolat avioane germane, care au ajutat infanteria germană în timpul Operațiunii „Barbarossa” de invadare a Uniunii Sovietice.

Pentru a duce la îndeplinire obiectivul, au fost construite un total de 171 de astfel de baze, incluzând aici câmpuri aeriene, terenuri de aterizare, stații pentru hidroavioane, care au venit în ajutorul aviației germane.

Construcțiile erau realizate de către forța de muncă locală, coordonată de supraveghetori și ingineri germani.

Este și cazul aerodromului de la Balomir, care a fost construit ca zonă de tranzit sau ca zonă logistică (alimentare cu carburant, reînarmare și reparații a bombardierelor).

Aerodromul a fost folosit de către aviația germană în primăvara anului 1941 și din nou din aprilie până în 23 august 1944.

Dimensiunile aerodromului erau, în anul 1941: 900 x 1200 metri, iar în anul 1944, dimensiunile aerodromului crescuseră la 1830 x 455 metri ( 2000 x 500 metri).

Acesta nu dispunea de pistă asfaltată, avioanele aterizând pe terenul de pământ din jurul aerodromului.

În anul 1941, este ridicat un șopron în care erau ținute echipamentele, alături de el un garaj pentru vehicule și cazarmă militară.

Infrastructura aerodromului a suferit modificări (în anul 1944) prin ridicarea unui hangar pentru avioane și a trei rânduri de locuințe mai mici, pentru unitatea militară care apăra la acel moment aerodromul, formată din 21 de soldați.

Primele aeronave germane care au sosit pe terenul de la Balomir, pe 3 octombrie, au fost patru avioane Messerschmitt BF 109, împreună cu o escadrilă de 23 de avioane de recunoaștere.

În zilele următoare au continuat aterizările și decolările avioanelor germane de pe aerodromul din Balomir.

În 14 octombrie, o escadrilă de opt avioane Messerschmit BF 109, s-a îndreptat spre Balomir, având misiunea să aterizeze acolo. Însă doar cinci avioane au reușit acest lucru, trei dintre ele ratând aterizarea și lovindu-se de sol.

O zi mai târziu, aterizează pe aerodromul din Balomir, alte 12 avioane germane, care mai apoi și-au continuat drumul spre București.

Al doilea lot de avioane germane, fiind format din 29 de avioane, a sosit la Balomir în data de 3 noiembrie 1940. Dintre acestea, patru au fost avioane de vânătoare de tip Messerschmit BF 109, 23 de recunoaștere și observare și două de comandament.

Cucerirea aerodromului de la Balomir de către trupele românești

La 23 august 1944, armatele române întorc armele împotriva aliatului tradițional de până atunci, Germania lui Hitler.

De frica unei viitoare cuceriri a aerodromului de către armatele române, Wehrmachtul ia măsura să disloce acolo un batalion de aproximativ 1.000 de militari, cu misiunea să apere cu orice preț aerodromul.

Misiunea de a lichida și elibera aerodromul de la Balomir, de sub ocupația armatei naziste, îi revine Corpului 6 teritorial român.

Astfel, în noaptea de 25 august 1944, ora 04.30, un detașament format din elevii anului II ai Școlii Militare de subofițeri din Orăștie (comandant căpitan Ioan Cojocaru) alături de colegii lor din cadrul Școlii de aviație din Vințul de Jos, atacă aerodromul.

Deși erau în inferioritate numerică, trupele române reușesc să cucerească obiectivul.

La finalul operațiunii, un număr de 250 de militari germani sunt luați prizonieri, fiind capturată și o cantitate însemnată de materiale de război.

Până la finalul războiului, aerodromul intră în subordinea Corpului 1 Aerian Român.

Din data de 8 septembrie 1945, acolo și-a avut baza operațională, Grupul 3/6 „Stuka” Picaj, numărând 17 avioane. Piloții cantonați aici, efectuau atacuri asupra trupelor inamice în zona Păuliș și Turda.

(Articol de Sorin Giurcă)