Povestea lui Gustav Adolf Schoppelt, un fiu uitat al Sebeșului. Marea sa călătorie în emisfera sudică

Gustav Adolf Schoppelt s-a născut la Sebeş în data de 9.02.1867, fiind fiul meșterului cizmar Josef Schoppelt şi al soției sale Ludovika, născută Nösner, originară din Sibiu.

Familia Schoppelt a fost, timp de multe generații, una de meseriași, primul reprezentant care apare în registrele bisericești evanghelice fiind Georg Schoppelt, un sticlar care s-a căsătorit la Sebeş în 30.03.1731.

Acesta, deși nu era originar din Sebeș, s-a căsătorit cu fiica unui consilier, Georg Bernhard, numit Schnell, şi a fost ales, la rândul lui, în consiliul extins al orașului.

Bunicul lui Gustav Adolf Schoppelt din partea mamei a fost meșterul blănar, din Sibiu, Johann Georg Nösner.

Acesta a trăit în anii 1850 la București, unde s-a mutat din nou, împreună cu cea de-a doua soție (mama lui Ludovika murise în 1850), în anul 1860, imediat după ce fiica sa Ludovika s-a măritat cu Josef Schoppelt.

La botezul primului fiu, născut la București, Johann Georg era grădinar la ambasada Elveției, iar la nașterea fiului următor e menționat ca fiind profesor de zoologie.

În familie există informații diferite despre profesia sa de la București: fost biolog şi zoolog la curtea princiară sau profesor universitar de zoologie la Universitatea din București, înființată în anul 1864. Nu există dovezi care să susțină niciuna dintre aceste două variante.

Sigur este că, după întoarcerea la Sebeş, Johann Georg a avut o colecție substanțială de mineralogie şi de animale împăiate.

După terminarea școlii (liceul inferior) la Sebeş, Gustav Adolf Schoppelt a făcut ucenicia ca tâmplar şi după ce a devenit calfă a lucrat la Sebeş şi la Târgu Mureș.

În anul 1884 fratele lui mai mare, Carl Josef, a fost recrutat în armată. Fiind cizmar şi indispensabil în atelierul tatălui, care a fost parțial invalid după un accident, Gustav Adolf s-a oferit să fie recrutat în locul fratelui său.

Stagiul militar l-a făcut la Sibiu la artilerie (probabil la Regimentul de artilerie nr. 36). În anul 1888 a fost eliberat din armată, cu gradul de subofițer financiar.

Din 1888 și până în 1890, și-a continuat, după obiceiul timpului, peregrinajul de calfă (la Cluj, Oradea, Budapesta, Graz, Ischl, Salzburg și München).

Întors la Sebeş, în 1.07.1890 s-a căsătorit cu Marie Mathilde, fiica meșterului rotar Josef Paulini din Sebeş.

În aceeași perioadă, Gustav Adolf Schoppelt s-a angajat ca magazioner (ajutat probabil de cunoștințele financiare deprinse în timpul armatei) la minele de aur şi argint de la Căinelu de Sus, în Munții Apuseni, şi s-a mutat, împreună cu soția, la Boița.

Cu timpul s-a reorientat profesional, devenind un fel de laborant/controlor de calitate la mină („Probierer” – o persoană care, pe baza unor analize simple, poate determina rapid conținutul de metale prețioase din rocă, astfel încât să se poate decide direcția în care exploatarea să fie continuată).

Minele din Căinelu de Sus au fost proprietatea unei societăți miniere din Germania şi au fost supravegheate, din punct de vedere tehnic, de dr. Albano Brand (profesor la Universitatea Tehnică de la Berlin).

Când acesta a fost trimis de societatea minieră engleză „Anglo-German Exploration Comp.” pentru exploatări în Australia, i-a oferit lui Gustav Adolf Schoppelt ocazia să-l însoțească, ca laborant şi asistent, în această călătorie.

Gustav Adolf Schoppelt, marea sa călătorie

Astfel, în luna august 1895 Gustav Adolf Schoppelt a plecat în prima sa mare călătorie.

A traversat cu trenul Ungaria şi Croaţia (ambele, ca şi Transilvania, părți ale imperiului Austro-Ungar la acea dată), a trecut granița spre Italia, în apropiere de Triest, a făcut o scurtă oprire pentru a vizita Roma şi a ajuns la Napoli.

Acolo s-a întâlnit cu profesorul Albano Brand, care venise şi el cu trenul de la Berlin.

Împreună, în 18.08.1895 s-au îmbarcat pe vasul englez, acționat cu aburi, „Orotava”.

Vaporul s-a deplasat pe traseul: Marea Mediterană, canalul Suez, Marea Roșie şi Oceanul Indian, iar prima oprire mai îndelungată a fost la Colombo (azi Sri Lanka).

La 13.09.1895, Gustav Adolf Schoppelt şi Albano Brand au debarcat la Albany, un port în sud-vestul Australiei de Vest, de unde s-au deplasat cu trenul până la Perth, capitala Australiei de Vest, iar câteva zile mai târziu până la Curarawalye, stația finală (la acel timp) a liniei de cale ferată spre regiunea auriferă (Goldfields).

Prin deșertul australian, până la Coolgardie, un orășel populat de căutători de aur, Albano Brand s-a deplasat cu diligența, în timp ce Gustav Adolf Schoppelt a preferat să meargă pe jos, din dorința de a cunoaște împrejurimile, aventură ce era să-l coste viața, din cauza lipsei de apă.

În lunile următoare au vizitat şi au evaluat diferite mine aurifere, ca posibile achiziții pentru societatea pe care o reprezentau.

Șederea celor doi în Australia s-a încheiat cu câteva luni mai devreme decât se plănuise, cauza fiind îmbolnăvirea profesorului Brand.

În familia lui Gustav Adolf Schoppelt exista zvonul că boala acestuia ar fi fost de natură psihică și că s-a declanșat în urma presiunilor și chiar a amenințărilor cu moartea făcute de proprietarii unei mine care au încercat astfel să supraestimeze valoarea acesteia.

La 3.07.1896, cei doi exploratori s-au îmbarcat la Albany pe vasul englezesc „Austral”, cu care au călătorit la Adelaide, unde s-au oprit pentru vizitarea orașului.

De acolo au mers cu trenul la Melbourne şi mai departe la Sidney.

După câteva zile s-au îmbarcat pe vasul german „Darmstadt”, cu care s-au întors în Europa, urmând aceeași rută ca la dus.

Gustav Adolf Schoppelt a debarcat în 24.09.1896 la Genova, de unde a călătorit cu trenul, prin Budapesta, la Sebeş.

După un an petrecut la Căinelu de Sus, în primăvara 1897 Gustav Adolf Schoppelt a primit ocazia unei noi călătorii ca asistent al inginerului miner norvegian Chr. T. Nissen, care lucra în acel timp pentru o societate minieră germană. A plecat cu trenul până la Berlin şi de acolo, mai departe, la Moscova şi la Nijni-Novgorod, unde l-a întâlnit pe inginerul Nissen. Acolo s-au îmbarcat pe un vas care naviga pe fluviul Volga. În apropiere de Cazan, vasul a trecut pe râul Kama, continuându-și astfel drumul spre Munții Ural. De la Perm au luat trenul, cu care au mers spre nord-est, trecând prin munți granița dintre Europa şi Asia, până la staţia Cuşva, de unde, în lipsa altor mijloace de transport, au călătorit cu un car tras de cai. Pe flancul de est al Munților Ural, în apropierea latitudinii 62 (aceeași ca a St. Petersburgului) Nissen şi asistentul său au evaluat valoarea minieră a regiunii timp de opt săptămâni. În luna august a aceluiași an, Gustav Adolf Schoppelt s-a întors acasă, urmând aceeași rută ca la dus.

În anul următor, la începutul lunii mai, Gustav Adolf Schoppelt a primit un nou angajament din partea inginerului Nissen pentru o exploatare din Siberia, în numele unei societăți miniere franco-belgiene. De data aceasta, Gustav Adolf a plecat însoțit de soția şi de fiica lor Adolfine, care împlinise 6 ani. După ce au ajuns la Nijni-Novgorod, au călătorit din nou pe fluviul Volga până la Samara, de unde au mers cu trenul prin Ufa, până la Bişchil, trecând din nou granița spre Asia. O troică cu cai i-a adus aproximativ 80 de km spre est, în zona de explorare. Acolo au trăit într-o colonie populată de angajați ruși, francezi, germani și austrieci. Datorită faptului că soția sa s-a îmbolnăvit, Gustav Adolf s-a văzut nevoit însă să se întoarcă acasă mai devreme, mergând cu trenul, prin Kiev, până la Odessa. De acolo, pe Marea Neagră, şi apoi pe Dunăre, familia a călătorit până la Orşova, unde au intrat în Austro-Ungaria.

În data de 16.12.1899, biroul de imigrație de la Ellis Island (New York) a înregistrat sosirea în Statele Unite a unui anume Gustav Schopelt, în vârstă de 32 de ani, originar din Sebeş. Prenumele este identic, în timp ce numele acestuia diferă în foarte mică măsură (doar un „p” lipsește) de cel al personajului nostru. De asemenea, vârsta şi originea acestora coincid şi, mai mult, intrarea în SUA a avut loc în perioada goanei după aur din Alaska, fiind foarte probabil ca acesta să fi fost Gustav Adolf Schoppelt. Cum această călătorie nu a fost menționată în nicio altă sursă, rămâne întrebarea dacă persoanele respective sunt într-adevăr identice.

În data de 1.10.1900, Gustav Adolf Schoppelt începea următoarea sa mare călătorie, de data aceasta spre America de Sud, la Surinam (Guyana Olandeză). S-a îmbarcat la Amsterdam, pe vasul „Prins Wilhelm IV”, iar în 20.10.1900 a ajuns la Paramaribo, capitala de atunci a coloniei (şi capitala statului Surinam din prezent).

Gustav Adolf Schoppelt a navigat pe fluviul Surinam, într-o primă fază cu un vapor poștal, apoi cu câteva canoe, şi a parcurs ultima parte a drumului pe jos, prin junglă, până a ajuns la câmpurile aurifere din jungla surinameză, evaluate şi exploatate de o societate minieră olandeză. Din cauza climei atât funcționarii europeni, cât şi muncitorii localnici n-au putut rezista mai mult de câteva luni neîntrerupt în junglă, fiind nevoiți să se întoarcă periodic pentru o scurtă refacere la Paramaribo, pe coasta oceanului Atlantic. În aceste condiții, Gustav Adolf Schoppelt a fost, pentru o perioadă de timp, singurul funcționar european în depozitul central şi, ca atare, chiar șeful explorării. În cele din urmă s-a îmbolnăvit, destul de grav, fiindu-i recomandat un concediu de 2-3 luni, timp în care s-a întors acasă (martie 1901). A revenit în Surinam însoțit de soție, care însă n-a putut sta decât scurt timp la Paramaribo, din cauza unei epidemii de febră galbenă. Ea s-a întors la Sebeş, în timp ce soțul ei s-a pornit din nou în junglă.

În timpul expedițiilor în căutarea unor depozite de aur, Gustav Adolf a găsit un pârâu necunoscut până atunci, pe care l-a numit „Mathilda-creek” (Pârâul Mathilda, după numele soţiei), iar pe un afluent al fluviului Surinam, o cascadă neștiută, căreia i-a dat numele Dodo (după porecla fiicei sale Adolfine). Nu este cunoscut dacă aceste nume sunt şi în prezent folosite sau se regăsesc doar pe hărțile desenate de Gustav Adolf.

În data de 2.06.1902, Gustav Adolf Schoppelt s-a îmbarcat pentru întoarcerea acasă. Din jurnalul său aflăm că au fost disensiuni între el şi societatea minieră, din cauza cărora a cerut desfacerea contractului. În lipsa unei infrastructuri pentru transportarea unor mașini grele, materiale şi forță de muncă spre zona auriferă, Gustav Adolf n-a văzut un real folos în munca lui, iar societatea n-a făcut niciun efort pentru îmbunătățirea condițiilor, ci a încercat să transporte prin junglă mașini mari de exploatare, care însă nu au putut să ajungă la destinație.

După acceptul primit din partea societății, a călătorit, cu un vas mic de coastă, la Demarara, capitala coloniei Guyana Engleză, de unde existau legături transatlantice spre Anglia. Cu vasul cu aburi englez „Atrato” a plecat spre Anglia, de unde, cu un feribot, a ajuns în Olanda, pentru a finaliza toate aspectele angajamentului său. De la Amsterdam, a plecat cu trenul la Sebeş.

Între toate aceste călătorii, Gustav Adolf Schoppelt a rămas angajat la Căinelu de Sus, locuind cu familia lui la Boița (în timpul călătoriilor familia sa locuia la Sebeş). Prin anii 1903-1904 familia s-a mutat la Sibiu, unde Gustav Adolf a fost angajat ca funcționar fiscal. Fiind deja prea în vârstă n-a fost recrutat pentru Primul Război Mondial. În 1915 sau 1916 a preluat funcția de contabil orășenesc la Sibiu, pe care a avut-o până la pensionarea lui în anul 1932 sau 1933.

După ce o boală dobândită la tropice (dizenterie amoebică), al cărei purtător a rămas, a reizbucnit, Gustav Adolf Schoppelt a decedat în data de 31.08.1936 la Sibiu, unde a și fost înmormântat.

Din călătoriile sale, Gustav Adolf Schoppelt a adus numeroase piese cu valoare etnografică şi zoologică. O mare parte a acestora au fost donate Muzeului de Științe Naturale din Sibiu (devenit, ulterior, muzeul de etnografie universală „Franz Binder” – azi muzeul ASTRA) şi Gimnaziului Evanghelic din Sebeş. Câteva piese au rămas în posesia familiei.

Fiica lui Gustav Adolf Schoppelt, Adolfine, s-a căsătorit la Sibiu cu inginerul sibian Franz Bossert. Nepotul lui, Werner Bossert, a fost bibliotecar la Sibiu, redactor la Ziarul german din România „Neuer Weg” şi poet, publicând în limba germană mai multe volume de poezii.

Toate informațiile prezentate în această biografie sunt extrase din cartea: Gustav Adolf Schoppelt, „Reisebeschreibungen 1895-1902. Von Siebenbürgen nach Australien, Russland und Surinam” [Descrieri de călătorie 1895-1902. Din Transilvania în Australia, Rusia şi Surinam], Cardamina Verlag 2024, editată de autorul acestei biografii. Sursele primare cercetate de autorul biografiei sunt citate în această carte.

Text de Dr. Klaus-Peter Stefan (Petersmarkt, Germania)