Povestea unui eșec administrativ la Alba Iulia. Cazul ”Turturica” sau cum un oraș se poate comporta ca un ”stat captiv”

Era o dimineață friguroasă de octombrie a anului 2017, când Primăria Alba Iulia a pus în executare mai multe hotărâri de instanță privind evacuarea unor familii de chiriași din blocul G2, cunoscut albaiulienilor sub numele de ”Turturica”.

Jandarmi și polițiști locali, câini, mobilă, saci de haine, copii somnoroși, cu ghiozdanele în spate, care nu au mai plecat la școală, dar și părinți debusolați, care abia atunci înțelegeau gravitatea situației, reprezenta schița unui tablou, de altfel mult mai complex.

Era ”rezolvarea” administrativă pe care o găsise primăria la ”deranjul” de care erau acuzați locatarii: gălăgie, mizerie și scandaluri. Blocul ar fi urmat să fie demolat, iar în locul lui să fie construită, spre ”liniștea” vecinilor deranjați până acum de locuitorii ”Turturicii”, o parcare supraterană a cărei utilitate administrația nu a reușit să o explice.

Nu a reușit să explice nici de ce, din toată zona, a ales să amplaseze parcarea pe locul celei mai vulnerabile dintre comunități, ai cărei membri au cele mai mici șanse de a se apăra.

Deciziile ar putea fi asimilate acelora ale unui ”stat captiv”, unde un anumit tip de interese locale primează asupra intereselor generale, o situație poate mai greu de înțeles la prima vedere.

Interese care, vom vedea, vizează și o a doua categorie de locatari ai blocului, proprietarii. Consiliul local a hotărât pur și simplu că va cumpăra locuințele acestora la prețuri derizorii și i-a amenințat că dacă nu acceptă, vor fi expropriați pentru că administrația dorește să construiască în zonă o parcare.

În această logică, orice proprietate din Alba Iulia ar putea fi expropriată pentru a face loc unei parcări sau unui loc de joacă, doar pentru că așa hotărăște consiliul local. De exemplu, curtea fostului primar Mircea Hava, ar fi numai bună pentru o parcare (atât de necesară, nu-i așa?) în zona pieței din Cetate. Sau, de ce să nu fie și proprietățile consilerilor locali cumpărate la preț de nimic sau expropriate în intersul public, al orașului?

Bineînțeles că acest lucru nu se va întâmpla. Pentru că Hava nu e sărac și nici consilierii locali nu sunt fără ”relații”, cum sunt cetățenii din ”Turturica”. Administrația locală își permite acest lucruri doar cu oamenii care nu se pot apăra și care, dacă sunt în situația de a fi abuzați, situația lor nu stârnește indignarea majorității. Ba chiar ar putea aduce mai multe voturi.

Că administrația locală are două măsuri o dovedește și faptul că în ultimii ani, Primăria Alba Iulia s-a lovit de multe ori de situația în care cetățenii nu au vrut să cedeze o bucată din terenul lor, pentru a putea fi asfaltată strada din fața casei.

Există în oraș și cazuri hilare, în care trotuarele se termină în gardul unui cetățean care nu a dorit să își restrângă proprietatea. Consiliul local nu a aplicat însă aceeași măsură cu care îi amenință pe proprietarii de locuințe din blocul G2.

Cum s-a produs evacuarea

Evacuarea blocului G2 a început în dimineața zile de 10 octombrie a anului 2017. Cu doar o zi în urmă, de la o întâlnire care a avut loc la Instituția Prefectului Alba, oamenii plecaseră cu ideea că mai au la dispoziție câteva zile să își mute lucrurile.

Autoritățile au descins în forță cu jandarmi și polițiști locali și le-au acordat oamenilor 18 minute pentru a părăsi blocul. Speriați, aceștia au început să își adune la repezeală lucrurile și să le scoată în fața blocului, iar garsonierele încuiate, unde nu era nimeni acasă, au fost sparte de autorități.

O parte dintre familiile cu copii au renunțat să îi mai trimită la grădiniță sau la școală, deși îi pregătiseră.

Copiii au așteptat ore întregi în fața blocului, pe un frig pătrunzător, ca părinții lor să rezolve problemele legate de mutat și eventual să îi ducă undeva de acolo. Mulți însă, nu aveau din păcate unde să îi ducă.

Saci de haine în fața blocului, bucăți de mobilă și copii care plângeau pentru că nu înțelegeau ce se întâmplă, așa a început evacuarea blocului.

”Nu i-am mai trimis astăzi la școală. Erau prea speriați, că au venit cu câini. Și dacă ne dă afară, unde să se întoarcă?” spunea o femeie tânără, cu doi copii în jurul ei, cărora le făcea, în fața blocului, sandviciuri cu parizer.

Copii păreau înghețați. La numai câțiva metri, pe o canapea, sub un pled, se ghemuiseră câteva fete. Ar fi trebuit să meargă la școală. Erau de vârste diferite, de la clasa a doua până la clasa a șasea.

”Ce are domnul primar cu noi? Măcar de ne lăsa până la primăvara. Ce are cu noi? Noi suntem copii. Domnul primar nu are copii?” repeta o discuție pe care a auzit-o probabil între părinți, o fetiță care învăța pe atunci la Școala ”Ion Agârbiceanu”, unde era în clasa a doua.

După câteva ore, oamenii își adunau încă lucrurile de prin micile garsoniere. De față cu presa, autoritățile renunțaseră la termenul de 18 minute pe care îl acordaseră inițial oamenilor. Câteva mașini de cărat mobilă începuseră să apară și plecau încărcate spre cine știe ce destinație. Cei mai puțin norocoși și-au încărcat ”avuția” în niște cărucioare de mână.

Unii au plecat spre cartierul ”Lumea nouă”, un cartier de barăci locuit în principal de romi, situat la marginea orașului. Aveau rude sau prieteni acolo, care au acceptat să îi primească pentru o scurtă perioadă.

Alții au rămas pur și simplu pe străzi. Fiecare evacuare, o poveste tragică devenită în timp o cicatrice morală pe obrazul unei administrații care face mare caz de vocația ei europeană.

Primarul Mircea Hava explica, la doar câteva zile după evacuare: ”Blocul Turturica se evacuează conform legii. N-avem nici o problemă legată de rasă, de cutare. El se demolează pentru că trebuie demolat, după ce se evacuează” a spus Hava. Acesta a și detaliat punctul de vedere al primăriei și a adăugat că Alba Iulia ”nu este azil”.

Evacuarea, prin ochii administrației

Văzută prin ochii administrației, evacuarea este o înșiruire de cifre, nicidecum de destine. Au fost evacuate 216 persoane care locuiau acolo în chirie. În tot blocul erau 72 de locuințe închiriate și 33 de garsoniere proprietate personală (între timp, șapte au fost vândute primăriei).

Primăria a trimis notificări de evacuare a locuințelor de două ori. Prima dată în data de 6 septembrie 2016, înainte de acționarea în instanță a chiriașilor și a doua oară în data de 9 august 2017, când institușția a emis notificări în baza horărârilor judecătorești definitive.

Evacuarea a fost făcută în prezența reprezentanților Inspectoratului Județean de Jandarmi Alba, a Poliției Locale, a executorului judecătoresc și a reprezentanților Primăriei Alba Iulia.

Situația: ”un sughiț social”

Cu câteva zile înainte de evacuare, când în oraș se discuta intens despre situația respectivă, reprezentanții primăriei au postat pe siteul instituției o serie de precizări.

”Referitor la încadrarea subiectului “Evacuare bloc G2/Turturica” în spațiul public, pentru corecta informare a albaiulienilor și evitarea unor clișee emoționale speculate în comunicarea publică, primăria prezintă situația de facto” au scris aceștia.

”Clișeele emoționale” sunt combătute cu două declarații: una a primarului de atunci, Mircea Hava, ajuns între timp europarlamentar și una a viceprimarului Gabriel Pleșa.

“Nu mai putem fi nepăsători față de o situație care dezavantajează pe oricine, indiferent că e locatar, vecin sau simplu albaiulian. Dacă toleranța, milostenia, respectul înseamnă să trăiești într-un bloc ca la subsolul lui, eu zic că e totul prost înțeles. Toți cei care încearcă să cânte un cântec de lebădă, nu sunt capabili să vadă că acei oameni care traiesc acolo își fac mai mult rău decât bine, lor și copiilor, prin mizeria la care se supun.

Normal era ca toți să se gândească de la primele noastre semnale că se va termina cu acest compromis injust, față de ei, dar, mai ales, față de albaiulieni.

E culmea rafinamentului urban să trăiești undeva ilegal și să nu plătești niciodată nimic, acumulând datorii despre care Curtea de Conturi ne întreabă în fiecare an și pe care orașul e obligat să le achite.

Nu iau în calcul o anume minoritate, pentru că locul e o babilonie pestriță care acumulează toate etniile. G2 nu mai poate fi o casă pentru absolut nimeni! Credeți-mă că încă nu am făcut apel la cifre care să evidențieze nivelul datoriilor sau al infracțiunilor, deși dispunem de ele. Nu acest lucru contează, ci decăderea omului, realitatea prost înțeleasă care ne sufocă pe toți.

E un gest care n-are nici un substrat de discriminare, ci de normalizare. De a face să le fie bine tuturor. Pur și simplu n-aș fi eu, iar oamenii n-ar mai trebui să mă numească primar dacă nu rezolvăm aceast sughiț social pentru totdeauna. Alba Iulia merită asta!” – primar Mircea Hava.

“Mijloacele juridice care confirmă demersul nostru început de mai bine de un an constau în 71 de sentințe de evacuare, cu titlu executoriu. În cadrul procesual mai este un singur apel, despre rezultatul căruia nu avem niciun dubiu.

În acest moment evaluăm un număr de 33 de spații locative în contextul stabilirii pretențiilor de despăgubire pentru cei care sunt proprietari, iar patru locuințe au fost eliberate pe cale amiabilă, după pronunțarea sentinței.

Dincolo de cifre, propunem o evoluție socială monitorizată și continuă pentru cei care urmează să fie evacuați. Categoric avem soluții! Important este ca cei în cauză să le accepte, să fie sinceri cu ei și să înțeleagă că prin “spectacol” nimeni nu le va schimba situația. Facem tot ce e normal să fie făcut, vom proteja categoriile vulnerabile, dar nu vom face rabat de la ce a consimțit instanța.” – Gabriel Pleșa, viceprimar.

Mircea Hava și Consiliul Local Alba Iulia, amendați de CNCD

Cam aceasta a fost abordarea administrației: un primar care dorea o ”rezolvare definitivă” și un viceprimar care ”intuia” soluția pe care urma să o dea o instanță.

O abordare pe care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a apreciat-o și a considerat că Mircea Hava și consilierii locali au greșit atunci când au decis evacuarea blocului fără a le asigura celor scoși în stradă condiții de locuire alternativă. Așa că a amendat cu câte 5.000 de lei atât consiliul local cât și primarul (ajuns acum europarlamentar).

”Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, întrunit în şedinţa de soluţionare a petiţiilor din data de 19.11.2018, a adoptat următoarea hotărâre:

Fapta primarului şi a Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia de a evacua un număr de 200 de persoane din blocul G2 din Strada Arnsberg 20 din Alba Iulia, cunoscută sub denumirea de „Turturica”, fără a le asigura condiţii de locuire alternativă, încalcă dispoziţiile art. 2, alin 1 si art. 10, lit. h din OG nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Colegiul director a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 5000 lei, pentru fiecare reclamat în parte, conform prevederilor art. 26 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Vot unanimitate a celor prezenţi (6 voturi)” se arată într-un comunicat emis de instituție.

Administrația locală din Alba Iulia a contestat decizia la Curtea de Apel Alba Iulia, care și-a declinat competența către Curtea de Apel București. Un prim termen a fost fixat în data de 2 octombrie 2019.

Stat captiv sau decizii pentru a liniști ”problemele” din zonă

Există situații în care administrațiile locale iau decizii pentru a liniști unele interese specifice, mai degrabă decât pentru a răspunde interesului public general. În teorie, acest lucru se numește ”stat captiv”. În practică, asta poate lua foarte multe forme.

”Inventarea” unei parcări într-o zonă rezidențială, între blocuri, poate fi considerată o asemenea măsură pentru că este vorba despre evacuarea unor chiriași și proprietari pentru o parcare a cărei utilitate în zonă nu a fost până acum explicată prin nimic: nici prin valori de trafic, nici prin lipsa parcărilor în zonă, nici prin alte urgențe.

Care să fie atunci motivele? Instituția a explicat măsura evacuării și prin gradul de disconfort resimțit de unii locatari din zonă, din cauza scandalurilor și a petrecerilor din blocul G2, de unde putem înțelege că de fapt nu parcarea era urgența.

Probleme și rezolvări

Reprezentanții primăriei au transmis Alba24 că foștii locatari ai blocului ar fi creat probleme în zonă timp de ani întregi: conflicte, gălăgie și mizerie.

”Au fost înregistrate sesizări cu privire la încălcarea normelor de conviețuire socială în perioada 2005-2014. În bloc au existat frecvent conflicte. Locatarii au afirmat că relațiile lor cu vecinii din alte blocuri sunt bune, deși recunosc că ei sunt gălăgioși, cu muzica dată la maxim, motiv pentru care sunt evitați. În zonă există blocuri de proprietari cu multe apartamente de vânzare din cauza problemelor create de locatarii blocului G2: gălăgie, mizerie, scandaluri numeroase” au transmis reprezentanții instituției, la solicitarea ziarului.

Mai mult, potrivit documentului transmis de administrația locală, reclamații au fost chiar și din blocul respectiv: șase familii au reclamat o vecină ai cărei copii îi băteau pe ceilalți copii din bloc.

În doi ani, adică din 1 ianuarie 2016 și până în 31 decembrie 2017, polițiștii locali au fost sesizați de cinci ori telefonic și o dată prin email și au intervenit acolo la o bătaie.

Situația descrisă în documentul primăriei arată că în spatele deciziei de evacuare a chiriașilor și a amenințării cu exproprierea nu se află de fapt interesul public în ceea ce privește construcția unei parcări supraterane ci mai degrabă evacuarea unei comunități ”nedorite” în mijlocul orașului. O situație motivată îndoielnic, cu date aplicabile aproape oricărei comunități, care însă nu riscă evacuarea din aceste motive.

Plan de acțiuni, de la teorie la practică

Reprezentanții Primăriei Alba Iulia spun că au avut un plan de acțiuni pe mai multe domenii, în ceea ce privește situația post-evacuare, cu mai multe domenii de intervenții: social, informare, consiliere și evaluare nevoi la noile adrese, consiliere psihologică, servicii sociale prin 3 centre de zi, masă la cantina de ajutor social și posibilitatea de a utiliza adăpostul de noapte.

”După evacuare, locatarii care au anunțat unde se vor muta pe raza munipiului Alba Iulia, au fost căutați la adresele declarate. Situația acestora a fost reevaluată prin prisma posibilităților de accesare a beneficiilor sociale și ajutoarelor financiare speciale la noua adresă, dacă este necesară înscrierea la un alt medic de familie, dacă părinții doresc transferul școlar al copiilor.

În funcție de situația concretă în care se aflau familiile, precum și de interesul manifestat în completarea dosarelor necesare, familiile au fost ajutate în condițiile legii și HCL” au precizat reprezentanții primăriei.

În realitate, ”în condițiile legii” și ale unui ”HCL” fără număr, oamenii s-au răspândit pe la rude sau au dormit pur și simplu sub cerul liber. Familiile nu au acceptat să se despartă.

Presiunea pe care au resimțit-o a fost aceea că vor rămâne fără copii, dacă fac prea mult scandal. Astfel, unii au ajuns să își facă colibe în câmp, fără apă, căldură și electricitate. În aceste condiții se aștepta de la ei să își trimită copiii curați la școală și să meargă la muncă pentru obținerea ajutorului social.

Imediat după evacuare, Consiliul Local a adoptat o hotărâre pentru persoanele aflate în dificultate. În decembrie 2017 au beneficiat de ajutor 11 familii evacuate din ”Turturica”: 11 adulți, 5 bătrâni și 7 copii.

Restul nu au îndeplinit condițiile. Cele 11 familii au primit între 300 și 400 de lei pe lună, unii timp de șase luni iar alții pentru o perioadă mai scurtă, din diferite motive.

Potrivit reprezentanților primăriei, ajutoarele au mai constat și în consiliere psihologică pentru 9 copii și șase adulți, în acordarea de porții de hrană la cantina de ajutor social și încă o serie ”beneficii” menite, în opinia lor, să îi ajute pe evacuați.

De menționat ar fi că la data evacuării, Primăria Alba Iulia nu avea nici o locuință socială disponibilă, lucru recunoscut chiar de instituție. Cu toate acestea, administrația, care avea obligația legală să le ofere celor evacuați o altă locuință socială, i-a lăsat pe oameni pe stradă.

O singură familie care are în componență persoane cu dizabilități a primit în final o locuință în Alba Iulia, după ce inițial a fost adăpostită într-un centru social.

Nici o persoană evacuată din blocul G2 nu a mers la Adăpostul de Noapte din subordinea Asociației Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, cu care Direcția de Asistență Socială a Primăriei are un contract de susținere financiară a 25 de locuri lunar, deși existau locuri disponibile. De fapt, un singur fost locatar al blocului a rezistat o singură noapte, din cauza condițiilor de acolo.

De fapt, ce s-a întâmplat cu oamenii evacuați din ”Turturica”?

La exact un an de la evacuarea blocului, Alba24 a încercat să afle, la fața locului, ce s-a întâmplat între timp.

În fața blocului, două femei în vârstă și un bărbat care sprijinea o bicicletă, fumau sub soarele nefiresc de cald de octombrie al anului 2018. Atmosfera nu semăna deloc cu cea din urmă cu un an, când foștii lor vecini erau fost scoși cu forța din case, într-o dimineață friguroasă în care copiii pregătiți de școală adormeau cu ghiozdanele în spate, pe o canapea scoasă la repezeală dint-o casă.

De la evacuarea forțată a chiriașilor din blocul ”Turturica”, peisajul din zonă s-a schimbat în rău. Garsonierele evacuate au rămas fără geamuri și uși și au început să se degradeze, ca de altfel toată clădirea.

Unde s-au dus evacuații?

”Era o femeie de la noi din bloc care a dormit astă iarnă în stația de autobuz de la Fortuna. Eu lucram la cazinoul de lângă și de multe ori o chemam înăuntru să se încălzească. N-am mai văzut-o”, spune un tânăr care locuiește în clădire, dar refuză să se lase fotografiat sau filmat, probabil pentru a nu fi recunoscut de colegii de serviciu.

Un alt bărbat, cunoscut de cei mai tineri drept ”nea Jinga”, a locuit într-o centrală dezafectată într-un cartier din Cetate, unde, într-o noapte a fost stâlcit în bătaie de niște adolescenți. Acolo l-au găsit sărbătorile de iarnă și de acolo a fost luat, în seara de Crăciun, de Ciprian, fost lider informal al comunității, și el evacuat. Ciprian l-a dus la casa unde s-a mutat între timp, l-a hrănit și l-a lăsat să asculte liniștit grupurile de copii colindători din cartier.

Acum, cei rămași în ”Turturica” se tem că vor avea soarta chiriașilor, adică vor fi evacuați în stradă cu puțin peste 2.300 de euro în buzunar. De altfel, din acest punct de vedere, sunt foarte puțin pregătiți. Nu știu ce presupune procedura de expropriere, nu își cunosc drepturile și nici nu își permit un avocat.

De altfel, povestea cu exproprierea este destul de neclară. Deocamdată este doar la faza verbală: nimeni din partea primăriei nu a explicat temeiul legal (dacă există unul) în care baza căruia se poate face asta, iar documentele primărie nu vorbesc explicit despre asta.

Există doar o hotărâre de finanțare a unui viitor studiu de fezabilitate, dar deocamdată nimic concret din punct de vedere al procedurii legale. În aceste condiții, toată povestea pare mai degrabă o formă de presiune asupra celor care nu doresc să vândă.

Situația proprietarilor. La ce prețuri vrea primăria să cumpere

După o expertiză realizată de primărie, sumele de bani pe care oamenii ar urma să le primească sunt cuprinse între 2.360 euro şi 3.980 de euro (în funcție de nivelul de amenajare) pentru cei 11,3 metri pătrați, cât are o locuință din bloc.

Banii respectivi nu ar ajunge nici pentru un garaj, în condițiile în care Alba Iulia are una dintre cele mai scumpe piețe imobiliare. Dezvoltatorii imobiliari le oferă suplimentar celor care cumpără apartamente în blocurile lor, garaje la prețuri între 4.000 și 8.000 de euro. În zona Cetate, unde se află și ”Turturica” este puțin probabil ca cineva să poată cumpăra o garsonieră mai ieftină de 30.000 de euro.

Ce urmează

Consiliul Local Alba Iulia a aprobat un Planul Urbanistic Zonal de ”construire a unui parcaj colectiv și amenajare incintă, Alba Iulia, Strada Arnsberg”. În ședința din 19 aprilie 2019, au fost aprobată finanțarea unui studiu de fezabilitate ”în vederea aprobării indicatorilor tehnico-economici necesari pentru realizarea exproprierii proprietăților private și pentru realizarea obiectivului de bază”.

La solicitarea noastră, primăria a transmis că sumele propuse proprietarilor au fost stabilite printr-un raport de evaluare. Din cele 33 de garsonierei, șapte au fost vândute primăriei. ”Nu se poate estima data demolării și nici a execuțiilor decât după elaborarea studiului de fezabilitate. Nu se vor demola alte clădiri” au transmis reprezentanții instituției.

Istoria blocului: fost cămin de nefamiliști

Blocul G2 de pe strada Arnsberg (parter şi patru etaje) a fost construit în 1971, cu destinaţia iniţială de cămin de nefamilişti. Acum este bloc de locuinţe confort IV.

Reprezentanţii Primăriei motivează că imobilul, ce se învecinează cu alte blocuri de locuinţe şi case particulare, este insalubru, neigienizat, degradat, fiind posibil ca structura sa de rezistenţă să fie afectată, din cauza igrasiei şi infiltraţiilor.

Nu este racordat la reţeaua de alimentare cu gaze naturale şi în spaţiile din acesta este “un miros pestilenţial din cauza mizeriei, fiind condiţii de înmulţire a insectelor şi rozătoarelor”, potrivit precizărilor din documentele primăriei.

De remarcat ar mai fi doar că administrația locală a ales blocul cu cei mai vulnerabili locatari și nu un alt bloc din zonă, pe care să îl evacueze prin exproprierea proprietarilor.

Dacă acest lucru se va întâmpla, orice proprietate din Alba Iulia ar putea fi expropriată în același fel, la prețuri derizorii, pentru a face loc unei parcări sau unui loc de joacă, doar pentru că așa hotărăște consiliul local. Bineînțeles, întâi li se va întâmpla celor săraci și lipsiți de apărare.

Cum stă situația din punct de vedere al practicilor și standardelor

Constituția României și prevederile tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte au prioritate față de legile interne, cu excepția cazului în care legile interne sunt mai favorabile.

Astfel, dreptul la locuire adecvată, așa cum apare în Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale (Art. 11 alin. 1) – la care România este parte – și cum este explicat în Comentariul General Nr. 7 (16.05.1997)1 al Comitetului ONU privind drepturile economice, sociale și culturale, implică și protecție în fața evacuărilor forțate.

”Evacuările forțate” la care se referă Comitetul înseamnă: ”înlăturarea permanentă sau temporară împotriva voinței lor a unor indivizi, familii și/sau comunități din casele și/sau de pe pământul pe care-l ocupă fără asigurarea de și acces la formule adecvate de protecție juridică sau de altă natură.”

Comitetul precizează faptul că statele însele trebuie să se abțină de la a efectua evacuări forțate și trebuie să se asigure că legea se aplică în tragerea la răspundere a propriilor agenți sau a unor terți care fac evacuări forțate.

Evacuările forțate deseori încalcă și alte drepturi ale omului cum ar fi dreptul la viață, dreptul la securitatea persoanei, dreptul de a nu fi supus imixtiunilor în viața privată, în familia sau casa sa, sau dreptul de a se bucura fără intruziuni de propriile posesii.

Comitetul ONU arată că evacuările nu ar trebui să transforme pe cei evacuați în persoane fără adăpost sau să-i facă și mai vulnerabili la încălcări ale drepturilor omului.

Atunci când sunt efectuate în mod legal, trebuie să fie îndeplinite o serie de condiții, printre care consultare efectivă prealabilă cu persoanele în cauză, furnizarea unei notificări adecvate privitor la momentul la care ar lua parte evacuarea și privitor la remediile legale.

Dacă cei evacuați nu au mijloacele necesare să se întrețină, statul trebuie să ia toate măsurile adecvate, la maximul resurselor pe care le are la îndemână, pentru a le asigura, în acest caz, locuire alternativă.

Prin Hotărârea Yordanova și alții c/Bulgariei (aplicația Nr. 25446/06) hotărâre din 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Bulgaria pentru felul în care a acționat în situația unei comunități de romi din Sofia.

Curtea a constatat că autoritățile bulgare, prin emiterea unui ordin de evacuare a unei comunități de romi săracă și vulnerabilă, a cărei locuire fără forme legale fusese tolerată timp de mulți ani pe un teren public din Sofia, le-au încalcat drepturile acestor persoane.

Nu a fost luată în considerare proporționalitatea măsurii evacuării din perspectiva efectelor de încălcare a drepturilor omului în cazul celor evacuați, sau faptul că oamenii evacuați ar fi devenit persoane fără adăpost.

Deși au fost invocate probleme de igienă publică (comunitatea nu avea apă și canalizare), sau faptul că locuințele nu îndeplineau standardele legale sau nu erau înregistrate conform legii, Curtea a constat că Guvernul bulgar nu a arătat că autoritățile au luat în mod serios în considerare să rezolve problema asigurând conectarea la rețelele de apă și canalizare, sau asigurând formalizarea juridică a locuirii unde se putea, respectiv asitarea persoanelor în vederea identificării unor locuințe alternative acolo unde era necesară evacuarea.

1 https://www.refworld.org
2 https://www.housingrightswatch.org

Documentarea pentru acest articol a fost sprijinită de Fundația Centrul de Resurse Juridice (CRJ), făcând parte dintr-un proiect ce analizează situația locuirii romilor și standardele de responsabilitate și răspundere publică. Conținutul acestui articol nu reflectă în mod necesar poziția CRJ. Întreaga răspundere pentru articol, inclusiv din perspectiva acurateței și coerenței informației aparține în exclusivitate autorului articolului și instituției media ce publică sau preia articolul.