FOTO: Vara în Munții Șureanu. Peisaje de poveste în lumea urșilor, a lupilor și a râșilor, la mică distanță de Alba Iulia

Animale sălbatice, peisaje de poveste, ape repezi și reci, păduri întunecate și misterioase, culmi domoale și goluri alpine, toate la numai o oră și jumătate de mers cu mașina, de la Alba Iulia.

Valea Frumoasei și zona Munților Șureanu, sunt (încă) prietenoase cu turiștii adevărați, în această vară.

Cu excepția codurilor galbene și portocalii din acestă lună, vremea este potrivită pentru drumeții, mai ales pe golurile alpine care fac legătura între Vârful lui Pătru, Aușel, Vârful Șureanu și Cârpa, dar și prin pădurile dintre Luncile Prigoanei și Mănăstirea Oașa.

Peisajele verii din aceste locuri, de o frumusețe extraordinară, sunt fără egal în România. Valea Frumoasei, Iezerul Șureanu, golurile alpine și vârfurile mai înalte de 2.000 de metri sunt parte a sitului de importanță comunitară (ROSCI0085) „Frumoasa” , desemnat arie naturală protejată de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România.

Iezerul Șureanu nu trebuie ratat de orice pasionat de drumeții montane. Este un loc de relaxare situat într-o căldare naturală, rezervație naturală.

Sunt protejate aici 11 tipuri de habitate, 25 specii de animale și 11 specii de păsări de interes european. Printre acestea, un turist norocos (sau nu) poate întâlni accidental ursul, lupul, cocoșul de munte, ierunca, vidra sau, foarte rar, râsul.

Se ajunge pe la Sebeș, urcând pe DN 67 C, care se confundă cu Transalpina, sau pe pe la Jina, trecând muntele până la Șugag.

Odată ajunși în zona barajului de la Oașa, peisajul devine montan și aerul tare încărcat de miros de brazi îți arată că ești în lumea frumoasă și sălbatică a Munților Șureanu.

Mai sus de mănăstirea Oașa, pasionații de drumeție pot apuca o cărare care brăzdează pădurea, pe lângă un fost helioport militar, până în Luncile Prigoanei, de unde nenumărate trasee (unele cunoscute doar cunoscătorilor) pleacă spre vârfurile montane din apropiere.

Cel mai înalt este Vârful lui Pătru (2130), dar la fel de frumos, deși mai greu de urcat, este Șureanu (2059). Potecile trec prin zone încărcate încă de afine și hribi și ajung pe crestele golașe, unde golul alpin este întrerupt doar de pâlcuri de jnepeniș sau bujori de munte.

Mihail Sadoveanu a îndrăgit această zonă, unde avea și o cabană de vânătoare. Lui i se datorează una dintre cele mai plastice descrieri ale zonei:

”Acolo-i împărăţia sălbăticiunilor, cât ţin munţii şi sihlele. Într-o parte se suie cătră Dumnezeu vârful lui Pătru; mi se părea aproape, dar până la el umblă păstorii două zile, şi în râpile lui goale stăruiau încă – la vreme de vară – zăpezile de iarna trecută. mai departe, se scria pe cer linia Şurianului . Se lămureau şi alte piscuri cu pete de omăt.

Munţi, râpi, codri, goluri: spre ele trec pe drumul de lângă apa Frumoasei oierii din Poaia Sibiului, ca să-şi aşeze stânile. Se duc cu caii, asinii şi tărhatul, mânând ciurdele ţigăi, cântând lin în singurătate din tălăngile de aramă.

Mişcarea aceasta de la vale în piscuri o fac de mii de ani generaţiile păstorilor, de la Decebal – Crai şi de la străbuni şi mai vechi. Este acolo pe o costişă lină, drept în marginea priveliştii apelor, şi o aşezare pe care au clădit-o prietenii mei. Popas de vânători şi pescari. Aici se povestesc, la adunările de sară, isprăvi unice”.

Sursă foto: contul de facebook Valea Frumoasei, arhiva Alba24