REPORTAJ: Povestea Antoninei. Din Kievul amenințat de bombe, în siguranță la Alba Iulia, alături de copii. Cum a fost acomodarea

Antonina – mamă, soție, jucătoare de volei, una dintre zecile de mii de femei din Ucraina obligate să fugă din calea războiului în România.

A ales să vină în Alba Iulia, nu o dată, ci de două ori, alături de familie. Acasă, la Kiev, soțul ei, medic, o așteaptă după ce războiul se va termina. El este și cel care a insistat ca ea să plece alături de cei doi băieți ai familiei și să vină în România. 

Am stat de vorbă cu Antonina Pavelenko, pentru a-i afla povestea și cum a ajuns în Alba Iulia. Este o poveste despre emoții, trăiri, fapte și o realitate tulburătoare de peste graniță, spuse la o cană de ceai. 

Pe lângă volei, Antonina este într-o strânsă legătură cu echipa de polo junioare a Ucrainei, echipă care pentru o perioadă s-a aflat la Alba Iulia.

Traducerea a fost asigurată de Nikita Karaman, un tânăr din Republica Moldova, student în anul II la Universitatea din Alba Iulia.

Antonina a jucat volei la nivel profesionist până în momentul în care a ajuns mamă. Și-a cunoscut soțul, medic de profesie, cu care au doi băieți, unul de 5 ani și altul de aproape 2 ani. A jucat pentru Burevesnik și Artemida din Kiev.

Este și mătușa unei junioare a echipei de polo a Ucrainei, echipă care a fost în Alba Iulia, în luna aprilie.

Despre acest subiect, Alba24 a mai scris aici:

VIDEO: O sportivă a clubului Unirea din Alba Iulia, ”înger păzitor” pentru 11 jucătoare de polo din Ucraina, refugiate în Alba

Cum era viața înainte de război, la Kiev

Încă din toamna lui 2021, din luna septembrie, se zvonea că Rusia ar putea ataca Ucraina, oamenii se gândeau unde să plece, dar nimeni nu se aștepta ca acest lucru chiar să se întâmple.

Până în ultimul moment, toți credeau că este doar un zvon, explică Antonina. Mai mult de atât Nikita, traducătorul, plusează  și îmi aduce aminte de discuția pe care am avut-o cu Max. La fel nici ei nu au crezut decât în momentul în care Rusia era pe teritoriul Ucrainei, că războiul a început.

Despre Max și cum a luat-o de la zero în Alba Iulia, reporterii alba24.ro au scris aici:

REPORTAJ: Lecția de viață a lui Max, ucraineanul cu 5 copii care a luat-o de la zero, în Alba Iulia. Cum și-a reinventat afacerea

Când au luat decizia să plece din Kiev pentru prima dată și cum s-a întors înapoi în Ucraina

La două zile după începerea invaziei rusești, Antonina alături de cei doi copii și soacra sa au plecat din Ucraina. Prima dată au mers spre Carpații Ucrainei, unde în trecut, Antonina, a jucat la o echipă de volei, însă și acolo amenințarea unui conflict armat era destul de mare, așa că s-au hotărât să vină spre țara vecină.

La scurt timp, jucătoarele de polo au plecat și ele spre România, mai exact spre Alba Iulia, unde aveau la dispoziție și un bazin de înot.

Așa a ajuns și Antonina la Alba Iulia, fiind și una dintre însoțitoarele fetelor de la polo. Mai exact, cineva trebuia să fie permanent alături de fete.

Prima dată a stat la Alba Iulia timp de o lună și jumătate iar apoi s-a întors în Kiev, explică Antonina. A plecat odată cu echipa de polo, la Kiev, unde s-au antrenat pentru o perioadă, iar apoi fetele au mers către Germania, unde și-au continuat antrenamentele.

Ea a rămas alături de familie, în Kiev, chiar dacă țara era în plin război. Au stat timp de două săptămâni în oraș, iar apoi au mers într-un sat de lângă Kiev unde au rămas o perioadă de timp.

Regula celor trei pereți

Pericolul era tot timpul prezent, în timpul reîntoarcerii sale în Ucraina. La o săptămână are loc un atac, fie cu drone, fie cu rachete. Fiecare cetățean care nu poate ajunge la un adăpost sau la o gură de metrou a învățat ce să facă în caz de atac.

Folosesc regula celor trei pereți: mai exact, identifică punctul din casă unde sunt trei pereți de rezistență și se adăpostesc.

De asemenea, trebuie să fie cât mai departe de geamuri și obiecte din sticlă care se pot sparge și forma cioburi.

Cum a fost acomodarea în România și în Alba Iulia

Prima dată când au ajuns în Alba Iulia, în România, a fost o ușurare. A fost un sentiment de liniște, explică femeia. Erau feriți, se știau în siguranță, departe de război.

Toata lumea le-a sărit în ajutor și le-au oferit toate condițiile pentru un trai decent.

Între timp, soțul, tatăl celor doi băieți, a rămas în Ucraina. Este medic și dacă va fi chemat în armată, vrea să meargă pe front ca medic.

Când am întrebat-o dacă stă cu teama că soțul ar putea fi chemat în armată, a tresărit pentru o secundă și a răspuns că da. Chiar dacă a încercat să își controleze emoțiile, pentru o secundă grija pentru soțul care o așteaptă în Kiev a fost vizibilă, și gândurile pare că au zburat departe, către orașul aflat în plin război.

Încearcă să vorbească în fiecare zi la telefon, dar câteodată sunt probleme fie din cauza lipsei de energie electrică, fie din cauza internetului mobil, care funcționează foarte greu.

Când a luat decizia să se reîntoarcă la Alba Iulia

A stat în Kiev pentru o perioadă, dar soțul a insistat să se reîntoarcă în România. Încă din septembrie, acesta insista ca Antonina să se reîntoarcă în Alba Iulia. Ea nu voia să plece, dar acesta a insistat, deoarece ideea că rețeaua energetică va fi atacată devenea din ce în ce mai puternică, iar oamenii își făceau planuri pentru iarna ce urma să vină.

Încă din septembrie se presupunea că trupele rusești vor ataca rețeaua energetică pentru a îngreuna traiul pe timp de iarnă al cetățenilor.

La început de noiembrie, au luat decizia de a se reîntoarce la Alba Iulia, iar pe 11 noiembrie erau deja înapoi în oraș. Cu doi copii mici a fost decizia cea mai înțeleaptă de a pleca din Kiev, la singuranța din Alba Iulia.

Despre români și albaiulieni

”Oamenii sunt foarte buni cu noi, cel puțin oamenii pe care i-am întâlnit. Au fost cazuri când voiau să ne dea tot ce au ei, în special pentru copii”, explică femeia.

A fost primită cu brațele deschise, i s-a oferit un spațiu de cazare bun și toate condițiile pentru a-și putea crește copiii în siguranță, mai spune Antonina.

Sunt ajutați permanent, fie pe partea materială, fie cu ajutorul de zi cu zi.

Cum s-a intergrat copilul de 5 ani la grădiniță, la Alba Iulia

Cel mic este foarte încântat de grădinița din Alba Iulia, chiar a spus că îi place mai mult decât cea din Ucraina, spune femeia râzând. Și-a făcut foarte mulți prieteni și chiar de curând a fost să colinde la Primăria din Alba Iulia. Joi, la serbarea de Crăciun, va spune o poezie în ucraineană.

Până după trecerea iernii va sta cu siguranță în Alba Iulia, iar apoi, în funcție de ceea ce se va întâmpla și de ce turnură va avea războiul, va decide dacă se va întoarce în Kiev sau va mai rămâne departe de casă.

Crede că războiul va fi câștigat de Ucraina, însă chiar dacă războiul, fizic, se va termina, cel politic va afecta țara și în anii viitori.

Cel mai important este faptul ca după terminarea războiului cetățenii din Ucraina să se întoarcă acasă, pentru a ajuta la reclădirea țării, mai spune tânăra.

În linii mari, povestea Antoninei Pavelenko este cea a zeci de mii de femei forțate de un război pe care nu și l-au dorit, să își lase bărbații în Ucraina și să caute adăpost departe de casă, în România.

„Material realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a celor două organizații.”