România autentic îndrăgită, celebrată de 1 Decembrie, la Palatul Principilor. Lansarea cărții Alphonse DUPRONT, Despre România

La 107 ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, autenticitatea a ceea ce înțelegem prin dragostea față de țara noastră, România, s-a manifestat într-o atmosferă festivă și înălțătoare la un eveniment editorial care a adunat un grup consistent de iubitori ai cărții, istoriei și culturii românești, la Palatul Principilor. Întâlnirea a fost prilejuită de lansarea volumului Alphonse DUPRONT, Despre România.

Texte urmate de corespondența cu Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugène Ionesco, ediție îngrijită și introducere de Ștefan Lemny, prezentat publicului de prof. Diana Câmpan, istoricul Dragoș Ursu și prof. Laura Stanciu de la Universitatea „1 Decembrie 1918”, în prezența Dr. Ștefan Lemny, editorul volumului.

În partea introductivă a prezentării volumului, prof. Diana Câmpan a împărtășit câteva informații despre istoricul francez Alphonse Dupront (1905-1990) și contribuția sa istoriografică izvorâtă dintr-un sentiment profund de prietenie față de România și împărtășită printr-o scriitură cuceritoare, nelipsită de poezie.

După cum este descris în volum, Dupront este „un prestigios istoric al sensibilităților colective și antropolog al sacrului”. În perioada 1932-1941, el a deținut în România funcțiile de director al Institutului Francez din București și de consilier cultural. În anul 2006, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

„O posibilă definiție a României”

În prezentarea ei, prof. Diana Câmpan a extras o „posibilă definiție a României”, așa cum a fost ea pusă în cuvinte de Dupront: „Tot ce știm despre România este o reflectare complice a noastră, iar orice reflectare este în chip necesar înșelătoare, atât despre sine cât și despre ceilalți. Țara aceasta are propria ei legendă, captivantă și trainică. Dintre aceste civilizații imperiale, care nu au oferit nici pe departe, nici măcar ultima, tot ce au avut mai bun pământului românesc, s-a dezvoltat geniul românesc. O servitude schimbătoare   garantează eliberarea cea mai fecundă cu putință, dar și cea mai autentică. O putem percepe astăzi ca pe o altă definiție a României. Unitatea profundă a destinului său suprimează prejudiciile aduse de diverse episoade ale acestuia.

Cucerit, înrobit, exploatat, pământul românesc s-ar fi putut împotrivi cu înverșunare stăpânilor. Expresia geniului său ar decurge dintr-un refuz de a-l accepta pe celălalt. Din fericire, succesiunea stăpânilor nu l-a învins în acest impas de ordin spiritual. Tot din fericire, cei care l-au ajutat să își descopere profunzimile au înțeles din instinct sau vocație cea mai pătrunzătoare metodă de autodefinire, exemplu rar întâlnit al unei creații colective care ar merita să fie prelucrat. În loc să refuze cotropitorul amorțit, au preferat să îi fie egali sau superiori prin cultură. De aici și apelul la occident și conștientizarea progresivă a specificului românesc, care în trecut s-a manifestat printr-o devoțiune uneori prea entuziastă față de acesta, iar în prezent s-a transformat într-o practică disciplinată pusă fără îndoială în viitor în slujba occidentului”.

Corespondență remarcabilă cu Cioran, Eliade, Ionesco

Volumul îngrijit de istoricul Ștefan Lemny cuprinde întreaga colecție de texte elaborate de Alphonse Dupront pe teme românești, distribuite prin publicații greu accesibile, texte care pun în lumină aspecte puțin cunoscut ale creației lui Dupront și ale viziunii acestuia asupra României acelei perioade. Pe lângă o consistentă prezentare a vieții și activității savantului francez, volumul aduce în fața publicului remarcabila corespondență a acestuia cu trei mari personalități ale intelectualității românești din Franța, Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugène Ionesco, pe care acesta i-a cunoscut și i-a apreciat. Corespondența se constituie într-o componentă revelatoare a identităților celor patru oameni de cultură, în ipostaze rar întâlnite public, pline de autenticitate, vulnerabilitate și rafinament.

Istoricul Ștefan Lemny, despre „destinul României”

Întrebat cum vede „destinul României” în viitor, prin perspectiva istorică și în lumina contextului prezent, Dr. Ștefan Lemny s-a exprimat optimist, în ciuda unor „spirite mai răutăcioase”.

„Câtă vreme există o speranță, ea dă forță faptelor. Trebuie să privim cu optimism realitățile. Așa cred că trebuie să privim și România. Eu consider că România are un destin extraordinar de mare. Toată lumea cunoaște o situație tulbure, Occidentul, America, nu mai vorbim de Ucraina. Peste tot situația este tulbure. România are și ea problemele ei, și le cunoaștem, și politice, și economice. Dar dezvoltarea, și eu o văd de la distanță, este extraordinară în această perioadă, tocmai prin capacitățile acestor noi generații care se formează foarte bine și se îndepărtează tot mai mult de micile spirite mai răutăcioase care, poate, au trăit în condiții mai dificile și condițiile i-au făcut într-un fel să fie mai dificili, reticenți, frustrați uneori, într-un sistem care a fost uneori descuranjant pentru tineri. Dar constat că lucrurile evoluează și sunt foarte optimist. Se face foarte mult „istoria viitorului” acum, aș putea face niște speculații, însă în sens general eu sunt foarte optimist că România va avea un viitor extraordinar, cum zicea și Eminescu, pentru că există niște valori.”

Cum arată de fapt „dragostea de țară”?

În mod semnificativ pentru contextul actual și sărbătoarea națională, Dr. Ștefan Lemny a explicat originea și evoluția conceptului de „patrie”, respectiv „dragoste de țară”, pornind din secolul al XVIII-lea. Inițial, a spus el, naționalismul era interpretat printr-o perspectivă umanistă, având în centru omul și sentimentele înălțătoare ale acestuia față de valorile culturale ale țării sale, („patria era sublimă, un fel de amantă pentru iubitorul de țară”) însă perspectiva s-a alterat pe parcursul istoriei, fiind denaturată mai ales în jumătatea de secol de regim comunist.

Rămân de reținut indicatorii reali ai autenticității, identificați prin caracteristici precum blândețe, discreție, sublim și în general sentimente împlinitoare sufletește, în contrast total cu izbucnirile zgomotoase și turbulente care se pretind manifestă adesea sub un fals titlu de patriotism.

Adina Botaș