„Rufărie curată” și „apă bună pentru beut”: Regulile sanitare la hotelurile din Alba Iulia în urmă cu 96 de ani

„Rufărie de pat curată”, „apă bună pentru beut”, „camerile aerizate bine”, cam acestea erau regulile din 1922, impuse de primarul la acea vreme a orașului Alba Iulia, dr. Aurel Sava, pentru hoteluri, hanuri și case mobilate închiriate cu ziua. 

Acum, când vizităm un oraș, primul lucru pe care îl facem este să ne căutăm cazare. Curățenia, decorul, facilitățile, spațiul, poziția sunt o mică parte din aspectele pe care le luăm în calcul atunci când ne rezervăm o cameră. Hotelierii sunt și ei pregătiți să vină în întâmpinarea clienților cu o sumedenie de oferte și facilități.

În urmă cu 96 de ani, situația era cu totul alta.

O ordonanță semnată de dr. Aurel Sava, primarul de atunci al orașului Alba Iulia, indică reguli pentru hotelurile și hanurile din oraș.

„Fiecare călător nou-venit va primi rufăraie de pat proaspetă, curată, spălată și călcată cu fierul în regulă. Călătorii vor primi atât pentru beut cât și pentru toate necesitățile lor numai apă bună, de la conductă sau de la izvor. În fiecare cameră se va introduce o scuipitoare cu apă, din porcelan, ori din metal emailat; scuipitoarele vor fi curățate și se vor umplea în fiecare zi cu apă proaspetă, și o soluție atiseptică”, scrie în ordonanță.

Tot aici este descris modul în care vor fi curățate camerele.

„Camerile călătorilor vor fi prevăzute cu ventilator, ori zilnic aerizate bine prin deschiderea fereştilor și ușilor; padimentul, coridorul și scările vor fi zilnic curățate, și cel puțin odată pe săptămână spălate cu apă și leșie ori șterse cu petrol. Mobilierul va fi spălat cu petrol cât mai des, dar cel puțin de două ori pe săptămână.

Closetele, curțile vor fi ținute în cea mai perfectă stare de curățenie; un servitor anume va fi însărcinat cu curățenia lor. Anteprenorii sunt răspunzîtori de buna funcționare a conductelor de apă și a closetelor.

Conform legii sanitare, anteprenorii hotelurilor, hanurilor etc. sunt obligați sub pedeapsă să anunțe primmedicul orășenesc orice caz de boală ce s-ar ivi în stabilimentele lor”.

Ordonanța trebuia listată și pusă în ramă cu geam, în fiecare cameră.

Istoria hotelurilor din Alba Iulia

Istoria hotelurilor din Alba Iulia este marcată, la începuturile sale, de nume celebre. Axente Sever, fost prefect al revoluţiei române de la 1848 din Transilvania, s-a stabilit un timp la Cricău, lângă Alba Iulia, unde a luat în arendă o moşie a statului. Din dorinţa de a-şi rotunji veniturile, într-o perioadă în care situaţia sa materială nu era strălucită, Axente Sever şi-a înfiinţat un hotel la Alba Iulia. Să nu ne închipuim că era vorba de un edificiu mare, etajat. El cumpărase sau închiriase o clădire potrivită, cu câteva camere, în care îi găzduia pe cei care stăteau de azi pe mâine în oraş. În 1874, a avut satisfacţia de a-i oferi ospitalitate în hotelul său marelui istoric Bogdan Petriceicu Hasdeu, al cărui turneu documentar prin Transilvania cuprindea şi colecţiile Bibliotecii Batthyaneum.

Cam în acelaşi timp au fost înălţate în Alba Iulia două stabilimente care îşi meritau denumirea de hoteluri, fără a impresiona totuşi prin dimensiuni.

Primul era situat pe Sétány utcza (strada Promenadei), numită din 1922 strada General Constantin Coandă, iar astăzi, spre derutarea celor mai mulţi dintre trecători, Frédéric Mistral. Este vorba de Hotelul Europa, care se înfăţişa în vremurile sale bune ca o bijuterie arhitectonică a neogoticului transilvănean. Clădirea sa a fost înălţată pe locul Hanului „La Istrătoaie”, unde a tras Mihai Eminescu în august 1866, când a venit la Alba Iulia pentru a participa la adunarea generală a „Astrei”.

Rolul său nu a fost doar acela de a oferi loc de odihnă călătorilor. Ca şi reduta oraşului, situată vizavi, în parc, salonul Hotelului Europa, ca şi cele ale Hotelului Hungaria, au găzduit adesea conferinţe, reprezentaţii muzicale şi teatrale. De prin anii 20, în Hotel Europa se afla sediul comitetului judeţean Alba al Partidului Naţional Liberal, nu departe de locuinţa preşedintelui acestuia, avocatul Camil Velican.

Care să fi fost cauza pentru care destinaţia de hotel a edificiului nu a durat? În anii celui de-al Doilea Război Mondial, acolo îşi avea sediul Chestura Poliţiei. După război s-au instalat în acelaşi loc prăvălii şi birouri. Prin 1960, hazardul furiei demolărilor comuniste, care abia se prefigura, s-a îndreptat spre delicata structură a Hotelului Europa.

Pe latura vestică a zonei denumite Hunyaditér (Piaţa Huniade), azi Piaţa Iuliu Maniu, a fost înălţată în 1887 cea mai impozantă clădire de până atunci din oraşul de jos. Este vorba de Hotelul Hungaria, expresie arhitectonică reuşită a stilului neoclasic. Restaurantul hotelului cuprindea salonul mare, cafeneaua şi sala oglinzilor, spaţiu mai elegant rezervat persoanelor şi evenimentelor mai speciale.

Momentul în care existenţa Hotelului Hungaria s-a intersectat cu istoria mare a fost ziua de 30 noiembrie 1918. Aici şi-a stabilit sediul Comisia de verificare a Marii Adunări Naţionale, care a validat credenţionalele (mandatele) deputaţilor. În salonul hotelului a avut loc, tot la 30 noiembrie, conferinţa la care au participat lideri ai celor două grupări politice româneşti, Partidul Naţional Român şi Partidul Social Democrat, care au ajuns, în urma unor dezbateri aprinse, la forma general-acceptată a Rezoluţiei Unirii, care a fost votată a doua zi, la 1 decembrie 1918.

Aşa cum alături, la Europa, se întruneau liberalii, Hotelul Hungaria, devenit Hotel Dacia, a fost locul în care îşi ţinea adunările comitetul judeţean Alba al Partidului Naţional Român, din 1926 al Partidului Naţional Ţărănesc, prezidat de avocatul Ioan C. Pop.

Într-o zi tristă a anului 1988, hotelul, care purta acum numele de Apulum, a fost demolat. Comuniştii români, cei din capitală şi cei din Alba Iulia, au dovedit că pot să radă de pe faţa pământului fără remuşcări un monument al Unirii, eveniment pe care, de altfel, nu osteneau să-l aniverseze şi să-l preamărească”.

sursa: edu.kindergraff.ro/ Arhive Alba