Se împlinesc 5 ani de la vizita Papei Francisc la Blaj. A beatificat şapte episcopi martiri care au murit în închisorile comuniste

În urmă cu cinci ani, Papa Francisc sosea în România, pășind pe pământul sărutat de predecesorul său, Ioan Paul al II-lea. Era pentru a doua oară când un papă vizita aceste meleaguri, însă de data aceasta Suveranul Pontif a venit în inima Bisericii Greco-Catolice să întâlnească nu doar biserica luptătoare, ci şi biserica învingătoare, să pună cununa gloriei pe capetele celor care „au rezistat până la sfârşit.” (Matei 24,13).

Pe 2 iunie 2019, în prezența a peste 100.000 de persoane, Sfântul Părinte Francisc a beatificat şi a ridicat la cinstea altarelor pe cei şapte episcopi martiri greco-catolici, care au murit în închisorile comuniste, refuzând să renunțe la credința şi religia lor, au transmis reprezentanții Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco – Catolică.

Vezi și FOTO-REPORTAJ Papa Francisc la Blaj: Filmul unei zile încărcate de semnificații. Ce s-a văzut și ce nu s-a văzut la TV

Înainte de încheierea Sfintei Liturghii de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj şi de recitarea rugăciunii antifonului marian Regina Coeli, Papa Francisc omagia Biserica Greco-Catolică pentru întreaga sa mărturie de credință și de apostolat.

„Aici la Blaj, pământ de martiriu, de libertate și milostivire, vă aduc omagiul meu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice care, de trei secole, dați mărturie, cu ardoare apostolică, despre credința voastră.”

Venirea Papei Francisc în România şi cu predilecție pe Câmpia Libertății, la Blaj, singurul oraș episcopal din România, a stat sub motto-ul: Să mergem împreună! Un îndemn la unitate şi reconciliere a României cu propriul său trecut întunecat în care Biserica Greco-Catolică a fost principala victimă, persecutată şi deposedată de un regim opresiv, fără a fi complet reabilitată nici măcar astăzi.

5 ani de la Vizita Papei Francisc la Blaj

De pe Câmpia Libertății, locul în care s-a afirmat pentru prima dată conştiința națională românească, papa Francisc a făcut un recurs la memorie, reflectând la povara ideologiei atee sub care regimul comunist a încercat să strivească libertatea şi credința comunității greco-catolice.

Suferința morală cauzată de limitarea sau chiar eliminarea capacității de decizie a luat forme agresive ca urmare a „acțiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea şi distrugerea aceluia care nu putea să se apere şi reduceau la tăcere vocile disonante,” a subliniat papa Francisc.

În acest purgatoriu terestru, curajul celor şapte episcopi martiri, a căror credință nu s-a clintit şi a căror iubire nu a scăzut, în ciuda defăimărilor şi cruzimii la care au fost supuşi, a fost un model de rezistență şi speranță pentru credincioşii catolici care urmau să traverseze deşertul ateismului comunist şi continuă să fie un model pentru generația care astăzi îşi caută repere morale.

„O turmă de credincioși care s-a crescut în tradiția Blajului nu poate socoti niciodată prea mare o jertfă, oricât de uriașă, cerută de Biserică și de neamul nostru.” (Episcopul martir Vasile Aftenie, la înscăunarea de la București)

Martiriul Bisericii Române Unite se înscrie într-o luptă mai lungă pe care aceasta a dus-o încă din momentul naşterii sale când şi-a făcut auzită vocea nu doar pentru a-şi semnala prezența, ci mai ales pentru a afirma existența şi demnitatea națiunii române care la acea vreme era doar tolerată. Biserica Română Unită s-a identificat dintotdeauna cu destinul națiunii române, fie că a fost vorba de păstrarea latinității limbii, a unității de neam sau a păstrării fibrei morale sub un regim opresiv.

Calvarul Episcopilor greco-catolici

Noaptea de 28/29 octombrie 1948 rămâne în conștiința credincioșilor greco-catolici drept noaptea arestărilor, când Episcopii greco-catolici Ioan Suciu, Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Vasile Aftenie și Ioan Bălan au fost arestați și duși mai întâi la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost vizitați de mai multe ori de Patriarhul ortodox Justinian Marina. Acesta spera ca frigul și foamea să-i determine să semneze trecerea la ortodoxie. Curând și-a dat seama că tăria spirituală a acestor episcopi e de nezdruncinat, motiv pentru care i-a declarat unui preot ortodox: „e o chestiune de convingere.”

Tit Liviu Chinezu a fost arestat în aceeași noapte fatidică și dus la mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, iar apoi la Căldărușani, unde au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele. Fiind la Căldărușani, la data de 3 decembrie 1949, a fost consacrat episcop în secret de către ceilalți episcopi veterani. Cu toată precauția luată, Securitatea a aflat ce se întâmplase, iar din acel moment soarta lui s-a împletit cu a celorlalți episcopi.

sursa: bisericaromanaunita.ro